După modesta mea părere, a face o cronică unei cărți a ilustrului scriitor Ionel Necula, este ca și cum un pacient este pus să consulte un medic sau un elev să-și examineze profesorul. Și atunci când ai în fața ta, nu una ci două noi cărți ale aceluiași autor, lucrurile se complică și mai mult.
Am în față cele mai recente cărți ale acestei mari personalități tecucene, respectiv „Uricar la poarta Moldovei de Jos – volumul XIII”, apărută la Editura StudIS din Iași în anul 2020 și lucrarea „O Primăvară – cântece”, editată și prefațată de Ionel Necula, la aceeași editură, în anul 2020.
Realizând o sumară trecere prin aceste cărți, am în memorie celebrele vorbe rostite de apreciatul scriitor Gheorghe Dorel Vidraşcu din București, membru al UZPR, care, prezent la Tecuci la lansarea unei noi cărți a scriitorului Ionel Necula, spunea, printre altele: „Ionel Necula scrie cu ușurința ce o are atunci când respiră”.
Remarcăm faptul că ambele cărți apar în condiții grafice excelente, având coperțile lucioase și cu fotografia autorului pe ultima copertă.
Cel de al XIII-a volum al Uricarului are 204 pagini și se deschide cu un „Cuvânt prefaţatoriu” al autorului, care începe prin a spune „Cine a văzut (dacă a văzut, că de citit știu că nu se mai citește) ultimul volum, respectiv al XII-lea”, continuând cu o analiză a acestora. Scoate în prim plan adevărul că acum, din păcate, nu se mai citește. Scriitorul continuă prin a spune cu hotărâre „Cine nu se regăsește în aceste scrieri, nu există!”. Valoarea unei cărți, continuă autorul, este precum grația unei fecioare la un concurs de frumusețe. Așa cum există, în multe arealuri geografice abordate de mine prin spiritul vrâncean, gălățean, buzoian, prahovean, ieșean, bucureștean sau băcăoan, există și la Tecuci un adevărat „spirit tecucean”. De aceea, putem vorbi și de o șansă a spiritului tecucean de a se afirma în lumea literară.
Ultimul Uricar, cel de al XIII-lea, se deschide cu o pagină dedicată talentatului cercetător în istorie – mai ales tecuceană – Daniel Bradea, devenit un apropiat al scriitorului Ionel Necula. De altfel, despre acesta autorul spune „Seară de seară, când mierloiul bătrân își începe trilurile vesperale, telefonez ultimului mohican al istoriei tecucene să văd unde a mai ajuns cu scrierile lui și după aceea pot să mă culc. Acest ultim mohican, de nimeni cunoscut și recunoscut, se numește Daniel Bradea”.
Scriitorul continuă prin analizarea volumului acestuia intitulat „Tecuciul în vremea ciumei roșii”. Urmează apoi un material dedicat „Luptei pentru Unire în ținutul tecucean”, urmat de tableta „Costache Conachi într-o nouă ediție”, tratând volumul „Conachi, ibovnica slavită”. Foarte interesant este și materialul intitulat „Nicolae Petrașcu – un biograf tecucean al lui Eminescu” din care aflăm despre lucrarea lui Petrașcu intitulată „Mihai Eminescu – studiu critic”, apărută în anul 1988.
„Ștefan Petică – publicist” – este următorul material prezentat după care facem cunoștință cu o cronică a celei mai recente apariții a Aidei Zaharia, intitulată „Recenzii – Ionel Necula” considerând-o pe autoare „cronicar la tâmpla Tecuciului”. Este apoi prezentată o cronică a cărții „Strada Mare a Tecuciului” – de Iancu Aizic, urmat de materialul intitulat „Dan Mihăilescu în corespondență cu autorul”. Urmează o prezentare a cărții despre care am vorbit la început – Natalia Iosif Negru „O primăvară – Cântece”, aceasta sub titlul „Natalia Negru în reeditare”.
Este un material intitulat „Din nou despre poetul Valeriu Salcie”, după care este analizată lucrarea poetei Monica Manole – „Tribuna oficială a tăcerii”. Facem cunoștință apoi cu un material dedicat poetei Ingrid Beatrice Coman-Prodan și un material de analiză al cărții „Tecuciul sub ofensivă livrească”, o cronică a cărții „Sub vremi” de prof. Emil Motovelea, material în care se amintește de cărțile realizate de prof. Virgil Pavel, Iancu Aizic, Viorel Burlacu, Vasila Ghica și alții.
Avem în continuare cronici și materiale despre Emil Dinga, Petre Rău, V.Gh. Popa, Ana Dobre, C. Trandafir și tableta intitulată „Un istoric deocamdată ignorat”, despre Daniel Bradea.
Găsim spre final și o Addenda cu documente și știri nepublicate până acum despre poetul Costache Conachi și unionistul Ioniță Hrisanti, realizate de regretatul profesor istoric tecucean Ion T. Sion.
Cartea se încheie cu cele patru necrologuri în memoria cunoștințelor autorului, Constantin Pârvu – „A fost odată un om”, „Noapte bună, domnule profesor” – prof. Gelu Coroeru, „La plecarea” – prof. Gh. Boldea, precum și a interpretei Tanța Gheorghiu.
În final, găsim o listă cu cele 70 de cărți publicate de autorul Necula, urmate de două lucrări în pregătire, 7 ediții îngrijite, 21 de lucrări prefațate sau post-faţate și 4 prezente în lucrări colective.
Nu putem decât să îl felicităm pe autor, să îi mai urăm încă odată „La mulți ani” și să continue cu scrisul. Felicitări, maestre! Suntem mândri că te avem lângă noi.
Iancu Aizic
