Atunci când cineva umblă cu două ocale, mai devreme sau mai târziu va fi prins cu ocaua mică, nici o înşelătorie nu e făcută să dureze mult.
Uneori, însă, trebuie să treacă 30 de ani până când cineva să vină şi să arate înşelătoria.
Ieri, 12 iunie 2020, ministrul Finanţelor, Florin Cîţu, a făcut o scurtă retrospectivă a marilor privatizări PSD.
„Românii trebuie să știe care este istoria privatizărilor eșuate din epoca PSD. <Experții> psd-iști, mândri că sunt români, au vândut țara pe nimic în ultimii 30 de ani. Au avut două strategii.
Prima. Ca să vadă Europa cât sunt ei de <open> au privatizat un număr de companii dar cu condiția să poată tot ei să le căpuşeze după privatizare.
A doua. Trebuiau să demonstreze românilor cum <eficientizează> activitatea acestor firme, bineînțeles în schimbul unor comisioane uriașe prin intermediul firmelor de casă”, a scris Florin Cîţu.
Ministrul Cîţu prezintă o listă cu câteva privatizări PSD-iste, făcând precizarea că, din păcate, lista poate continua:
Roman Brașov, Rulmentul Brașov și Tractorul Brașov – s-a ales praful de ele. La Roman Brașov CCR a arătat că ordonanța de privatizare a fost neconstituţională.
ARO Câmpulung – s-a ales praful. Compania a fost vândută pe 140 de mii de dolari.
COST Târgoviște – vândută rușilor. Industria Sârmei Câmpia Turzii – vândută rușilor. ALRO Slatina – vândută rușilor. Sidex Galați – vândută de PSD.
SC Tutunul Românesc – s-a ales praful. Petrom SA – vândută de PSD. Petromidia – datorie de 200 milioane dolari ștearsă de PSD. Vânzarea rezervelor de aur de la Roșia Montana – demarată de Văcăroiu, PSD.
„În campania electorală când merg într-un oraș să poarte un tricou cu numele companiei de care s-a ales praful ca urmare a privatizărilor făcute de PSD. Oamenii din orașul respectiv trebuie să știe de ce au rămas pe stradă. Așa este cinstit”, a încheiat ministrul Finanţelor, Florin Cîţu.
Nici municipiul Tecuci nu a scăpat de aceste eşecuri. Înainte de privatizare fabricile din Tecuci asigurau locuri de muncă şi un venit stabil atât pentru tecuceni cât şi pentru locuitorii comunelor limitrofe. IMAIA, IRA, ICMT, SMA, au rămas doar o amintire.
Acum, pe zi ce trece, rămânem tot mai puţini. Mulţi dintre tecuceni aleg să plece în alte oraşe, în căutarea unui loc de muncă şi a veniturilor pe care propriul municipiu nu ni le mai pot oferi.
