De curând a apărut volumul intitulat „Cioran în viață, în luciditate și-n postumitate”, lucrare purtând semnătura neobositului maestru Ionel Necula. Volumul de față are 206 pagini, apărut la Editura Studis din Iași, are coperta realizată de Aida Zaharia, iar tehnoredactarea aparține cercetătorului, mai ales în istoria locală, Daniel Bradea.
Din prefața semnată de Mugur Volos, apreciat profesor la C.N. „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, reținem frumoasa apreciere „Scriitorul Ionel Necula nu este acum la prima carte despre Emil Cioran. Domnia sa a debutat cu o astfel de carte acum 25 de ani (<Cioran – Scepticul nemântuit>) și în decursul ultimelor decenii a mai publicat încă 11 cărți la fel de bine scrise și documentate. De aceea, personal, consider că alături de celelalte lucrări scrise despre Cioran, și aceasta constituie un argument și un îndemn spre o mai bună reflectare a operei cioraniene”.
Din „Cuvântul introductiv” al autorului reținem printre altele: „Cuprinsul acestui volum s-a închegat după o îndelungată evaluare a ceea ce a rămas neintegrat în volumele anterioare”. „În lucrările lui Cioran, continuă autorul, se găsesc multe idei și puncte de vedere despre problemele lumii moderne dar și despre oamenii cu care s-a intersectat sau s-a aflat, vorba lui Goethe, în afinități efective”. Găsim, în continuare, vorbindu-se de schimbul epistolar Cioran – Lucian Blaga (1935) dar și de colaborările acestuia cu diferite reviste și publicații literare ale acelor vremuri. Autorul își încheie cuvântul introductiv spunând: „Cioran s-a remarcat ca un teoretician al specificului național, unul dintre cei mai cătrăniți analiști ai modului românesc de ființare”.
După cum se poate vedea și din titlu, cartea este structurată pe trei mari teme – 1. „De viață”, 2. „De luciditate” și 3. „De postumitate”. La acestea, se mai adaugă capitolul „Addenda”.
În capitolul 1, „De viață”, găsim materialele intitulate: „Imaginea lui Cioran în mărturiile partenerei sale de viață”, „Cioran – un erotic întârziat”, „Cioran într-o indecizie afectivă”, „Cioran – Trepte ale alunecării în neant”, „Cumplita noapte de la Talamanca”, „Cioran într-o notă explicativă rătăcită” și „Cioran într-un dialog cu Lucian Blaga”.
Trecând la cel de al doilea capitol, „De luciditate”, găsim comunicările intitulate: „Cioran despre luciditate”, „Cioran sub tratament epistemic”, „Firea românească de la Vulcănescu la Cioran”, „Poezia ca dispunere a irezolvabilului afectiv”, „Conceptul de nivel istoric la Cioran”, „Despre media culturală ca doctrină și concept”, „Ce este neantul valah”, „Omul cioranian – o ipostază post-paradisiacă”, „Boicotul istoric” și „Emil Cioran despre Eminescu”.
Capitolul intitulat „De postumitate” ne vorbește despre „Detractorii lui Cioran” și „Al. Mironescu – un exeget incomod al lui Cioran”.
Capitolul „Addenda” ne prezintă frumoase descrieri despre „Rășinarii familiei Cioran” și „Pe urmele lui Vasile Nebunul”. Aici, găsim excelente descrieri ale acestor minunate locuri şi, personal, am impresia că autorul se leapădă de hainele de istoric și le îmbracă pe cele de narator, încântându-ne cu descrieri cum ar fi „E o toamnă superbă cu o cromatică în degradeuri, cu minunate spectre coloristice date de verde, galben și ruginiu. Dinspre munți, la ivirea zorilor, o ceață lăptoasă amenință să invadeze orașul și să-i matlaseze acoperișurile cu cârlionţi volatili, tulburând liniștea matinală a urbei”.
Aceasta este o minunată descriere care pe mine, cel puțin, mă duce în fascinanta lume a incomparabilului, în descrieri Fănuș Neagu. În final, după ce autorul vizitează minunatele locuri unde s-a deplasat, ajunge la cimitirul unde „Impetuos, lângă zidul din dreapta al bisericii și zidul imprejmuitor se află locul de veci al fericitului mitropolit Andrei Șaguna, poate cea mai respectată personalitate din Ardeal, pentru că acesta nu a fost doar un simplu păstrător de credință, de smerenie și de datină, dar și un vizionar, cu idei pertinente și de datină străbună”. „De aceea, am ales, continuă autorul, să bat satul cu pasul, să-i simt mireasma de rășină, într-o vreme melancolică de toamnă, cu lumina palidă și uleioasă și cu firea indecisă, între verde și ruginiu”.
Repet, excelentă descriere, excelentă carte și nu pot să spun, acum, în încheiere, decât „Multe realizări în continuare, Maestre!”.
Iancu Aizic
