La 29 iunie Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinţii Apostoli Petru și Pavel. În credința creștină, primul este considerat „piatra de temelie a credinței”, iar celălalt a fost numit „vas ales” al alegerii dumnezeiești. Cei doi apostoli s-au bucurat de o cinstire deosebită datorită fidelităţii pe care au manifestat-o faţă de Iisus şi de învăţătura Sa.
În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. De la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.
Sfântul Pavel, „Apostolul Neamurilor”, numit și el în scrierile religioase drept o căpetenie a Apostolilor, s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul (în traducere însemna furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Deşi provenea din seminţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. Crescut şi educat în tradiţia iudaică, Pavel a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei.
Împreună au fost martirizați în zorii creștinismului, murind în aceeași zi la Roma, în data de 29 iunie anul 67, în timpul prigoanei dezlănțuite de Nero împotriva creștinismului.
Tradiții și obiceiuri de Sânpetru
Potrivit datinilor populare româneşti, unele dintre ele pitoreşti şi chiar nostime, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stânga. Sfântul Petru este cel care are cheile de la poartă şi încăperile Raiului, fiind şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu.
Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură, posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Înainte de a o slobozi, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărunţi astfel încât să nu afecteze prea tare ogoarele muritorilor. Când tunetele se aud cumva înăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină.
În multe povestiri şi snoave populare, SânPetru apare precum un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte.
În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi – sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de Sânpetru. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau.
sursa: internet
