Două noi cărți scoase din… cuptorul numit Ionel Necula

 

Zilele trecute, în drumurile mele, am oprit la o simigerie pentru a lua doi covrigi proaspeți. Vânzătoarea s-a uitat la mine și mi-a făcut semn la cuptorul care se auzea lucrând, spunând să mai aștept câteva minute. Imediat, au apărut pe bandă și covrigii fierbinți. Atunci, primul meu gând a fost îndreptat spre cărțile iscusitului profesor scriitor Ionel Necula, pe care le scoate mereu calde, exact ca din cuptor. 

Am acum, în față, două noi cărți ale acestuia, respectiv „Uricar la poarta Moldovei de Jos”, volumul XVI și lucrarea „Ion Petrovici – recurențe”, volumul 3. 

Conform DEX, uricarul este o persoană însărcinată să redacteze anumite documente ale timpului actual, lucru pe care cronicarul Ionel Necula îl face cu multă atenție și cu mare devotament. 

Al XVI-lea volum al uricarelor este apărut în anul 2021 la Editura Studis din Iași, are 148 de pagini și 30 de comunicări, una mai interesantă ca alta.  Volumul se deschide cu o Prefață, mai exact spus un „Cuvânt lămuritor” prin care autorul face o succintă analiză a celor 16 volume apărute până acum, amintind și faptul că „Litera tipărită, deși este cea mai fragilă formă de exprimare, este și cea mai trainică, mai durabilă și mai bine păstrătoare de sens, de semnificație și de ceea ce călăuzeşte viața prin istorie și prin lume”. De la Scrisoarea Neacșului din Câmpulung, la Eminescu și Nichita Stănescu, limba noastră a dovedit că poate exprima până și cele mai subtile gânduri și simțăminte

În final, autorul cărții, își manifestă nesiguranța continuării acestui demers al Uricarelor spunând „Nu știu cât voi mai continua acest demers început cu două decenii în urmă, dar sunt conștient că la vârsta mea, trebuie să predau ştafeta altuia mai tânăr, care să continue, firește, cu alte mijloace și cu altă viziune, rolul de reporter neoficial la fenomenul cultural tecucean. Și-mi fac speranța că o va face mai bine decât am făcut-o eu, cu slabele mele mijloace”.  

Această este părerea  distinsului scriitor, dar noi credem că dânsul va mai continua. 

Revenind la lucrarea de față, găsim comunicări interesante cum ar fi: Ion Petrovici într-o împătrită ipostază, respectiv cea filosofică, de om politic, profesor universitar și orator; Ion Petrovici vs. Nicolae Bagdazar; Ion Petrovici sub semnul recunoștinței; Cum m-aș fi aparat dacă…; Distinsă Anca Alexandrescu; Daniel Bradea în ediție completă; Iarăși despre istoria Galațiului; Să iubești un înger;  My love Axis libri; Cuvânt despre starea culturală a Tecuciului; Lina Codreanu într-o ipostază lirică; Paul Blaj într-o generoasă antologie; Privind la fotografiile de epocă – o interesantă comunicare prin care inginerul Dumitrescu din Buciumeni, un nepot al Nataliei Negru, a avut bunăvoința să pună la dispoziție o fotografie în care apare Caragiale la o masă, într-un restaurant, într-un grup de încă patru scriitori, alături de St.O. Iosif; G. Coșbuc; Ilarie Chendi și poeta Natalia Negru.

Urmează apoi materialul Mirela Ianuș Dinga la o nouă ispravă lirică, apoi Testament ne-filosofic, Eugenio Ruspoli, Iarăși Conachi, Vasile Ghica revine, Cocuța Conachi în recurență, Ghiță Nazare la o nouă zăbavă a cititului.

La materialul intitulat „Omagiu unui mare OM”, poeta Ingrid Beatrice Coman – Prodan, aduce un mesaj scriitorului Ionel Necula la împlinirea a 81 de ani de viață, atunci când acesta a fost sărbătorit la Biblioteca Municipală „Ștefan Petică” din Tecuci.

Urmează comunicarea despre Paul Aelenei, apoi Toposul cosmeștean – istorie și legendă, Aida Zaharia în active cogitative, Necrolog pentru Dan Mateescu, apoi un material dedicat marelui iubitor de cultură tecuceană Doru Eugen Pelin.

În continuare, autorul ne amintește de George Cocea, un distins muzician născut la Tecuci, despre care ne scrie și muzicianul Viorel Cosma. Se amintește apoi și de actorul tecucean N.N. Matei dar și despre omul de circ George – Gheorghe Bulgaru și de Constantin Radovici, unul din primii actori tecuceni care a apărut în filme. 

Pe ultima copertă, frumos colorată, reținem cuvintele autorului: „Eu nu am fost decât un modest reporter pliat pe un spațiu cultural binecuvântat de Dumnezeu și un slujitor devotat al Doamnei noastre din totdeauna – Limba Românească. De-am făcut-o bine sau mai puțin bine, ne-o vor spune cititorii, ale căror opinii și sugestii le așteptăm cu deschidere și interes”. 

„Facem acum o nouă reverență în fața acestui mare iubitor de cultură și adăugăm cu această lucrare, încă una la cele 4 ediții unde a fost prezent în ediții colective, la cele 22  de lucrări prefațate sau postfatate de autor, la cele 7 Ediții îngrijite și mai ales la cele 86 de lucrări realizate până acum de scriitorul Ionel Necula. 

Mult succes în continuare, suta nu e departe, dar, vorba din popor, „Ce mai e suta în ziua de azi”.

Încă odată, felicitări maestre!

Despre cea de a doua carte vom scrie într-un material următor.

 

Iancu Aizic