Festivalul Internațional al Aforismului la a V-a ediție

 

Pandemia aceasta nenorocită a schimbat multe tabieturi din viața noastră comunitară. Toate sălile de festivități au devenit prisoselnice, fără nici o întrebuințare reală, profesorii nu mai predau la copii, ci la băncile goale și inerte, pe străzi, oamenii par niște arătări caricaturale ieșite din pânzele lui Goya, iar lumea a uitat să mai comunice direct și apelează la Whatsapp. Nimic nu mai este ca înainte de această ciumă necruțătoare care ne împuținează mai abitir decât ar fi făcut-o un război mapamondic, purtat cu arme de distrugere în masă. Oamenii sunt încă buimăciți, își îngroapă morții cu smerenie  și așteaptă de undeva o mântuire care nu se întrezărește la niciunul din cele patru puncte cardinale. Godot ori a rătăcit drumul, ori nu are la el busola, care să-i arate Nordul. Dar lumea continuă să aștepte o minune, un miracol, așa cum așteaptă un naufragiat rătăcit pe o mare învolburată.

Principium individuationis, ar striga Schopenhauer, e nevoie de o minune – singura  care mai poate restabili normalitatea de odinioară, dar cel care ar putea s-o inducă și s-o pună în lucrare, încă nu s-a decis să-i dea curs. E nevoie de un nou Prometeu, unul curajos, care să fure de la zei secretul tămăduirii, dar nu mai are nimeni chef să se lase înlănțuit pe stânca din Caucaz și ficații ciuguliți de vulturi hămesiți și hulpavi

M-am lungit mai mult decât mi-am propus, dând acestei introduceri ocazionale, la o manifestare cu mare trecere la publicul tecucean, prelungiri așa de generoase. Oricum, cea de a V-a ediție a Festivalului Internațional al Aforismului, un reper bine înțelenit în conștiința tecucenilor și a celor cu aplecare pentru meditații sprințare, s-a desfășurat în aceste condiții vitrege, cu un public restrâns și cu supralicitarea mijloacelor Whatsapp.

 Ceea ce trebuie subliniat în aceste rânduri oarecum reportericești este felul cum a fost regândit Festivalul în condiții de pandemie. Scriitorii din toată țara și din alte țări nu s-au mai adunat în cocheta sală a Fundației Pelin, pentru a conferi manifestării o solemnitate crocantă și pentru ca participanții să se dueleze între ei în panseuri glazurate, ci și-au trimis aforismele la organizatori pentru a fi evaluate, premiate și integrate în obișnuitul proiect de carte, care paraleliza de regulă momentele acțiunii. Tipicul s-a păstrat și la această ediție, doar că, în condițiile restrictive ale obișnuitei participări publice centrul de greutate al Festivalului s-a ratașat în această antologie, menită să dea seama peste ani de această a V-a ediție a popularului festival.

Insist. Și până acum fiecare ediție s-a întrupat într-o antologie cu panseurile participanților, de s-au cumulat până acum tot atâtea volume, câte ediții s-au ținut, dar volumul acestei ediții chiar este articulat după cerințele lucrului bine făcut. Regăsim în paginile lui tot ce trebuie pentru ca cititorul să-și facă o ideea despre această rafinată întâmplare spirituală. Este un mod de se regândi, în condițiile date, a acțiunilor culturale, o modalitate care, probabil, va fi adoptată și de alte instituții de cultură din oraș.

 

Ionel Necula