O nouă apariție editorială a scriitorului tecucean Ionel Necula

 

„Ion Petrovici – Recurențe”, volumul 3 

Din cele peste 80 de cărți scoase până acum de prolificul scriitor Ionel Necula, peste 20 sunt dedicate filosofilor Ion Petrovici și Emil Cioran. Despre Ion Petrovici a scris în lucrările intitulate „Ion Petrovici în vizorul securității” apărut în anul 2005, „Ion Petrovici – recurențe” volume apărute în anii 2011 și 2016 și „Ion Petrovici – Un capitol de filosofie românească”, volum apărut în anul 2006. Despre filosoful Emil Cioran, în perioada 1995-2021, a scris peste 12 cărți, începând cu volumul „Cioran, scepticul nemântuit” apărut în anul 1995 și terminând cu „Cioroniada”, apărut în anul 2021. 

Noul volum, intitulat „Ion Petrovici – recurențe” Volumul 3, este apărut la editura Studis din Iași în anul 2021 și are 102 pagini. Din prefața cărții, sau așa cum spune  autorul – Cuvânt lămuritor –  remarcăm cu plăcere cuvintele „Dacă tot mi-am propus să dau seama de istoria și cultura ce s-a pritocit  de-a lungul istoriei în vatra românească a Tecuciului, a trebuit, vrând – nevrând să rezerv un spațiu mai generos și celei mai importante personalități ridicate din jariștea acestui ținut. Personalitatea lui mă obligă mereu la reveniri epistemice, la alte recurențe decupate din opera și viața lui învolburată”.

Aflăm apoi că Ion Petrovici și-a adunat toate momentele lui importante din timpul vieții în volumul intitulat „De-a lungul unei vieți”, apărut în anul 1966, filosoful fiind născut la Tecuci în data de 14 iunie 1882 și decedat la București la 17 februarie 1972. Referindu-se în continuare la prezentul volum, scriitorul Ionel Necula ne spune că aici vom găsi și câteva eseuri privind cu precădere, intervalul de viață traversat de filosof după eliberarea din temnița Aiudului, despre acele momente din viața lui în care Ion Petrovici era un bătrân bolnav, fără pensie și fără alte mijloace de existență, urmărit de tot felul  de lipsuri și persecuții. Avea stigmatul de „Dușman al poporului”, rămânând în evidențele securității și supus unor urmăriri neîntrerupte. Pentru  urmărirea lui, securitatea se folosea de peste 30 de informatori care depuneau note informative despre el și despre cei pe care îi întâlnea și, mai ales, despre discuțiile purtate. 

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole, respectiv „Fișe de portret în mișcare” unde găsim comunicările intitulate „Ion Petrovici într-o împătrită ipostază”, aici fiind vorba de calitățile de filosof, om politic, orator și profesor universitar, apoi materialul intitulat „O familie la senectute” și „Ion Petrovici – donator al Tecuciului”, material din care aflăm și de prietenia filosofului cu bancherul tecucean Ghiță Dimitriu, cel care pe acel timp avea multe case mari, mai ales în locul unde s-a construit apoi Restaurantul Moldova. Apoi, în calitatea lui de ministru, Ion Petrovici a contribuit cu o sumă importantă  la construcția Teatrului Comunal Tecuci, unde la început s-a repartizat suma de 20 de milioane lei, dar în final s-a ajuns la suma de 90 milioane lei. Se menționează apoi faptul că Ion Petrovici a fost ministru și în Guvernul Averescu. A fost unul dintre miniștrii cu viziune, cu simțul realului și urgențelor și n-a făcut nici o concesie când a fost vorba de administrarea ireproșabilă a domeniului.

Cel de al doilea capitol, intitulat „Hăituitul”, cuprinde comunicările intitulate „Ion Petrovici în vizorul vechii siguranțe” și „Ion Petrovici în domiciliu obligatoriu”.

Capitolul trei este intitulat „Vechile prietenii în derută” și aici găsim comunicările „Inspăimântatul N. Bagdazar”, „Ion Petrovici sub semnul recunoștinței”.

Ultimul capitol se intitulează „Opțiuni metafizice” și conține comunicările „Ion Petrovici în fulgerări de gând”, „Ion Petrovici și tentațiile filosofice sistemice” și „Prezența filosofului Ion Petrovici în guvernul Antonescu”.

Pe ultima copertă remarcăm spusele autorului: „Petrovici nu este gânditorul pe care să-l poți aborda printr-o singulară aplecare asupra vieții și dispunerilor sale filosofice. El reclamă reveniri, recurențe, relecturi și numai după mai multe adăstări epistemice ni se dezvăluie în toată complexitatea ipostazelor sale cărturărești. E curios că, deși anonim și indiferent, n-a fost niciodată în cultura românească o monografie articulată a gânditorului Ion Petrovici”.

Felicitări maestre și mult succes în continuare!

 

Iancu Aizic