Recent, a apărut o nouă carte a iscusitului cercetător în istoria locală, Daniel Bradea. Este vorba de cel de al III-lea volum al lucrării „Tecuci, file de istorie”, o carte de 202 pagini, realizată la Editura Studis din Iași și are coperți lucioase, de calitate. Volumul conține un număr de 10 comunicări respectiv: Organizația subversivă a elevilor de la Liceul D. Sturdza Tecuci, Tecuciul în epoca dictaturii proletariatului, File din istoria unităților de cavalerie tecucene, Participarea Reg. 24 Inf. la operațiunile militare din Ungaria, Despre înființarea Muzeului din Tecuci, Muzeul Mixt Raional în anii puterii populare, Despre centrul de radioficare Tecuci, Casa Raională de cultură Tecuci, Județul Tecuci terorizat de tălharul Dragoș și, în final, Fotografii cu tecuceni în perioada 1945-1989.
Primul capitol, respectiv „Organizația subversivă a elevilor de la Liceul D. Sturdza Tecuci”, ne prezintă evenimentele specifice perioadei 1949, care ne-au cutremurat pentru că aproape zilnic, mașina Miliției poposea la intrarea din fața liceului lăsând unele clase mai sărace cu 2-3 elevi. Evenimentele sunt descrise de martorii acelor vremuri: Alexandru Moldovanu, Gh. Pamfil, Gh. Onica, Gh. Drăgoi, Nuți Mihail, Iordache Diaconiță, Ghiță Diaconiță și alții. Găsim aici referiri la aceste evenimente consemnate și de profesorii Viorel Burlacu, Ștefan Andronache, sau scriitorul tecucean Dan Mihăilescu. Tot aici găsim relatări și consemnări de la Ghiță Diaconiță din perioada detenției. Se amintește faptul că unii din aceștia, după eliberare, au urmat și cursurile unor facultăți, exemple Ion Țimbolschi și Iordache Diaconiță care au devenit profesori de Limba română.
În comunicarea intitulată „Tecuciul în epoca dictaturii proletare”, găsim date importante despre Mihail Manoilescu, Henri Cihoski, Ioan Pintilie, Mircea Vulcănescu, Spiru Blănaru, Mitică Drăgan, Vasile Duțescu, Petrică Matei și alții.
Dacă, până acum, cercetătorul Daniel Bradea s-a remarcat mai mult ca un istoric local aplecat mai mult asupra administrației și trecutului de luptă tecuceană, în această lucrare îl vedem scormonind în cultura tecuceană pentru a afla și a ne pune la dispoziției începuturile acesteia.
Astfel, în comunicarea intitulată „Despre înființarea Muzeului din Tecuci” se aduc în prim plan evenimentele din anul 1923 cu inițiatorii Constantin Solomon, Mihail Dimitriu, cărora li se alătură și profesorul Alexei Alexinschi, urmărindu-se etapele prin care s-a trecut până la data de 21 noiembrie 1935 când muzeul a fost inaugurat și la a cărei deschidere a participat ministru C. Angelescu, prof. univ. Ion Simionescu și N. Teodorescu, prefectul Județului Tecuci din acel timp. Atunci, s-a consemnat pentru prima oară faptul că distinsul Theodor Cincu a donat frumosul imobil din strada Carol și s-a prezentat și Actul de donație. În continuare, mai aflăm și faptul că primii directori au fost Eiber Lutfag și Elena Dascălu. În anul 1969, conducerea muzeului solicită Comitetului de cultură schimbarea denumirii muzeului și acesta se va numi Muzeul de Arheologie Tecuci pentru ca apoi să primească numele de Muzeul „Teodor Cincu”.
Un capitol plin de savoare și cu mult parfum istoric este cel legat de apariția Centrului de Radioficare din Tecuci care a fost înfiinţat în urma Decretului nr. 216 din anul 1949 al Marii Adunări Naționale pentru „Promovarea și răspândirea culturii în rândul maselor largi populare”. Aceasta a fost pusă în funcțiune, la Tecuci, în anul 1952 și era dotată cu 488 difuzoare. Această stație prelua știrile de la postul național și timp de o oră, respectiv între orele 18-19, se întrerupea și se dădeau pe post știri din orașul Tecuci, începând cu „Aici centrul de radioficare al orașului Tecuci, începe emisiunea locală!”. Aici, se aduceau la cunoștință tecucenilor, atât realizările naţionale cât și cele locale, prezentându-se știri despre Fabrica de conserve, Fabrica de cărămidă, Centrul mecanic, Cooperativa meșteșugărească, Depoul CFR, Fabrica de pâine și altele. Responsabil a fost numit Eiber Lutfag, iar comitetul de redacție avea circa 30 de membri din diferite unități, printre ei profesorul Mirel Blumer, Vasile Teodorescu, Maria Steiner, Lazăr Șatran, frații Buhăescu. Apoi, prin anii 1959, în Tecuci erau peste 400 de noi difuzoare, pentru ca în anul 1960 în Tecuci să fie 2.600 difuzoare, extinzându-se și în Cartierul CFR, Satu Nou și Cernicari. La „Ora locală”, sâmbăta, redacția realiza și o emisiune umoristică intitulată „Ghimpi la microfon”, care dorea să îndrepte părțile negative consemnate. Crainici mai erau Nelli Bulboacă și Cristian Ionescu. Stația își avea locația pe str. Vișinski – azi Galați, iar redactor principal și crainic era Ticu Aizic. Știrile mai erau prezentate de crainicii Mihai Leca și Vasile Duțescu, iar regia tehnică era asigurată de Emil Șerban. Din partea PCR, materialele, înainte de prezentare, erau verificate zilnic de profesoara Munteanu. Printre crainici, se aflau și elevi, unul din ei, pe timpul cât era elev la Liceul nr. 1 era și Aurel Brumă, actualul scriitor și poet ieșean. În anul 1961, centrul de radioficare avea deja 12 crainici, iar elevii voluntari erau pregătiți de profesorul Gh. Dimitriu, punându-se accent pe dicție, frazare și mai ales citirea corectă la prima vedere.
Un alt capitol interesant, este cel dedicat Casei Raionale de cultură Tecuci, constituită sub îndemnul comunist de „Realizare a omului nou, comunist”. La Tecuci, ea a fost înființată în august 1953. Apoi, prin anul 1958, aici activau o orchestră de muzică ușoară, o formație de teatru amatori și alte formații. Activitățile se desfășurau și la Sala „Haia Lifschitz” de pe Strada Mare. A fost înființată apoi și o brigadă de agitație și tot aici găsim solistele Ioana Scripcaru și Tanța Gheorghiu, acestea activând și la formația de dansuri dar și la teatru amatori. Se înființează apoi și Brigada științifică care se deplasa în întreaga zonă a Tecuciului. Apare apoi și Subfiliala de știință și cultură condusă de profesorul de istorie Avram Segal și profesorul de naturale Tinca Drăgan, alăturându-se apoi și profesorul de istorie Ștefan Rugină. Casa de cultură prezintă numeroase spectacole de varietăți prin Ansamblul de estradă, remarcate fiind spectacolele „Sus Cortina” și „Mărțișoare musicale”, acestea având texte realizate de Ion Timbolski, Vasile Duțescu și Ticu Aizic, în regia lui V. Teodorescu, aranjamente muzicale Virgil Iacob și Rudi Florea. Și-au dat atunci concursul, interpreții Elisabeta Gheorghiu, Sofia Zamfirescu, Jana Scripcaru, Constantin Titi Mocanu, Jan Nicolau, Dan Voinescu, N. Calu, Virgil Baștorescu și alții, iar prezentator și recitator era inegalabilul Mișu Ştefăniu care prezenta și multe șarje umoristice. Din orchestra Casei de cultură făceau parte Petre Covăseală, Mircea și Titel Ştefăniu, Nicu Zamfir. Solistă era Geta Covăseală Ştefăniu. A fost apoi prezentat spectacolul „Să cânte tinerețea”, în anul 1965, cu sprijinul regizorului gălățean Traian Ghiţescu – Ciurea. În 1966 se înființează Taraful și apoi formația de dansuri populare. Toate activitățile erau apreciate de tecuceni și nu trebuie uitat faptul că în anul 1957, la Concursul Bienal de teatru „I.L. Caragiale”, formaţia de teatru amatori a obținut locul I pe țară cu piesa „Împărătița lui Machidon”. În anul 1961, formația de teatru a Casei de cultură a prezentat 34 de piese în oraș, dar și în zonele apropiate. Pe lângă Casa de cultură, se înființează și Cenaclul literar „Ion Creangă”, actualul „Calistrat Hogaș”. În anul 1960, la cenaclu a fost invitat și a participat scriitorul Dumitru Almaş.
Tot la Casa de cultură, se organizau și concursuri de cultură generală „Cine știe, răspunde” și, cu regularitate, „Joia tineretului” mult așteptată, la care participau elevii școlilor tecucene. Exista totodată și Salonul de fotografii.
Toate acestea, arată bogata activitate a Casei de cultură din Tecuci în aceea perioadă.
Ultimul capitol al cărții, este dedicat activității unui tâlhar, recunoscut în zonă și intitulat „Județul Tecuci, terorizat de tâlharul Drago”.
În concluzie, este o carte plăcută care trezește multe amintiri, iar autorul ei, Daniel Bradea, merită felicitat!
Iancu Aizic
