Elogiu spiritului eminescian şi culturii naţionale – FOTO

 

Astăzi, 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, instituțiile de cultură din municipiul Tecuci au depus coroane de flori la bustul poetului nepereche, la 172 de ani de la nașterea sa.

După depunerea de flori din partea Casei de cultură și a Bibliotecii „Ștefan Petică” Tecuci, în Parcul central, lângă statuia inegalabilului poet Mihai Eminescu, toți cei prezenți, funcționari, poeți sau simpli cetățeni, au primit pliante cu semnificația zilei și personalitățile locale care s-au ridicat de-a lungul timpului de aici, din străvechiul târg moldav, Tecuci.

Cristian Călugăru, managerul Casei de cultură, a vorbit despre momentul zilei, invitând pe cei prezenți ca la final să parcurgă aleile Parcul Al. Ioan Cuza și să ia contact cu citatele create de angajații instituției, așezate pe copacii de pe aleea personalităților, denumită acum Aleea Culturii Naționale.

 Prof. Vladimir Radu, consilier care face parte din comisia de cultură a Consiliului local, a luat apoi cuvântul: „Ca zi a Culturii naționale înglobează această dată de 15 ianuarie pe primul plan, creația poetului Mihai Eminescu, cel considerat un luceafăr al culturii noastre, reprezentantul spiritualității românești. Asta a și determinat ca Ziua culturii naționale să fie exact 15 ianuarie, data nașterii poetului național. Într-o postumă sunt următoarele versuri: Lumea toată-i trecătoare/ Oamenii se trec și mor/ Ca și miile de unde/ Ca un suflet le pătrunde/ Treierând necontenit/  Sânul mării infinit./ Numai poetul,/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde păsări ca el/ Se-ntrec în cântări.

 Numai poetul rămâne să ne reprezinte indiferent prin ce stări a trecut națiunea aceasta. Ne trebuia și nouă un Shakespeare, un Hugo, ne trebuia un reprezentant al culturii noastre. A vorbi despre Eminescu în câteva cuvinte este o misiune aproape imposibilă. Mulți sunt interesați de numărul statuilor ridicate lui Eminescu, mulți de sfârșitul lui Eminescu, care stă sub semnul întrebării zic unii, alții sunt pe o ideologie mai veche din manualele școlare în care se spunea că Eminescu a fost dat uitării de contemporani, lucru care nu este adevărat. Nu s-a împăcat cu ei, era mult peste Eminescu, știa ce valoare reprezintă iar cei de lângă el erau și ei conștienți, începând cu regele, regina și continuând cu Titu Maiorescu și nu mai spun de pleiada de politicieni. Eminescu devenise la un moment dat deranjant, sunt câteva episoade în viața lui când ziaristul Eminescu începuse să atace frontal și deschis pe toți cei care greșeau, mai ales pe vânzătorii de țară.

Sunt momente zbuciumate în viața poetului. Nu este adevărat că el nu a fost ajutat în perioada bolii, dar a fost ajutat prea târziu. Nu este adevărat că Eminescu ar fi vrut glorie, nu. În Memento mori, este tradus de Eminescu că toate sunt deșertăciune și acesta este Eminescu.

 Să nu uităm că alături de el serbează astăzi oamenii de cultură, cei care au fost și cei care sunt. Om de cultură este cel care lasă semenilor săi opere ce datează, ce durează mai mult decât viața lui, de asta înseamnă că respectăm cultura. Referitor la oamenii de cultură, avem și astăzi în Tecuci, așa cum am avut de-a lungul timpului, mari personalități: Iorgu Iordan, Lascarov Moldovanu, Gheorghe Petrașcu, Costache Conachi, Tudor Pamfile, Ion Petrovici, Al. Papadopol Calimah, Mircea Eliade, Ștefan Petică, Hortensia Papadat Bengescu, Pamfil Șeicaru, Anghel Rugină, ș.a. Toată această pleiadă de oameni, înaintași ai noștri ne fac să ne mândrim pentru faptul că suntem tecuceni.

Aș vrea să salut aici, prezența și mai ales strădania oamenilor care lucrează în cultură, această cultură trebuie manageriată, trebuie susținută. Erau cândva marii boieri, cei care investeau în cultură, astăzi nu mai sunt, își văd de afacerile lor fără să se gândească la cei care scriu o carte, sau cei care pictează tabloul pe șevalet. O fi având o condiție materială suficientă să-i dea răgaz să creeze asemenea valori? Nu-și mai pune lumea problema, un Anton Cincu mai rar. Poate vom proceda la subscripție publică de acum, ca să ne bucurăm de mai multe opere de artă. Revin, salut strădania oamenilor de artă, oamenilor de cultură, a celor care fac cultura și oamenilor care împrăștie cultura sau celor care păstrează actul cultural!”.

Prof. Vladimir Radu a încheiat recitând poezia „Glossă” a poetului Mihai Eminescu, îndemnându-ne să privim cu înțelepciune totul.