Recent, inimosul cercetător în istoria locală, Daniel Bradea, a scos de sub tipar o nouă lucrare, care va face, cu adevărat, deliciul cititorilor. Este vorba de volumul intitulat „Casa de cultură din Tecuci (1953 – 2013)”. Lucrarea a apărut în anul 2022, la Editura PIM din Iași. Are 184 de pagini la care se mai adaugă încă 14 pagini cuprinzând 19 fotografii cu aspecte de la diferite manifestări culturale din perioada respectivă și încă 17 fotografi cu artiști amatori tecuceni care au activat la această unitate de cultură.
Volumul se deschide cu o pagină cu date despre autor cuprinzând activitatea lui, dar și distincțiile obținute până acum, după care urmează o prefață semnată de profesorul scriitor Ionel Necula prin care acesta apreciază ideea autorului de a aborda și această interesantă temă încheind prin cuvintele: „Știu că un comentator care-și respectă misiunea liber asumată trebuie să se oprească asupra diviziunilor cărții, să comenteze fiecare secvență și să extragă concluziile optime. Îmi reprim această tentație, tocmai din dorința de a lasă cititorului neafectată plăcerea lecturii”.
Apoi, din Introducerea autorului, aflăm că la începutul lui martie 1937, a luat ființă Regionala „Moldova” a Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, atunci Sfatul conducător al Căminului cultural a primit numele de „Calistrat Hogaș” și cuprindea 21 de membri, personalități marcante ale culturii tecucene. A început să funcționeze din data de 21 aprilie 1938, având director pe avocatul Vasile S. Radu și președinte pe părintele N. Conduratu. Apoi, în februarie 1943, Căminul cultural „Calistrat Hogaș” a primit drept sediu casa familiei prof. univ. Ion Petrovici de pe str. Carol, azi 1 Decembrie 1918.
Din următorul capitol, intitulat „Tecuciul în primii ani după război”, aflăm că unul din membrii importanți ai acestei societăți culturale, profesorul Constantin Solomon, în anul 1848 a fost îndepărtat din funcția de conducere și trecut la învățământul agricol și general. În continuare, mai aflăm de rolul principal ce l-a avut în acest comitet profesoara Maria Vartic.
Primele date despre Casa de cultură, apar în luna august 1953, când sediul acesteia era pe Str. 13 Septembrie – astăzi intrarea în Sala de lectură a Bibliotecii municipale, iar primul director a fost Virginia Chiriac (1953 – 1954). Principalul loc de desfășurare a manifestațiilor era sala „Haia Lifschitz” de pe Strada Mare, azi fosta plăcintărie „La Gogu”.
În continuare, avem date despre apariția la Casa de cultură a Brigăzii de agitație care prezenta spectacole atât la Tecuci cât și în zonele apropiate – Matca, Valea Mărului, Ghidigeni, Furceni, Cosmești, Corod, Drăgușeni. Casa de cultură era condusă în aceea perioada de directorul Eiber Lutfag, perioada în care se prezintă și piesa de mare succes „Târgul inimilor” de Tiberiu Vornic. Apar apoi „Brigăzile științifice”, având lectori pe profesorii Tinca Drăgan, Avram Segal și Ștefan Rugină.
În anul 1960 au fost prezentate două spectacole de revistă de mare succes, cu actori amatori tecuceni, respectiv „Sus cortina” și „Mărțișoare muzicale”, la care și-au dat concursul Elisabeta Gheorghiu, Jana Scripcaru, Constantin Mocanu, Mihai Nicolau, Dan Voinescu, N. Calu și alții, iar prezentator a fost Mihai Mișu Ștefăniu, care mai compunea și texte. Instrumentiști erau Virgil Iacob, Rudi Florea, Petre Covăseala, Mircea, Titel Ștefăniu și alții. Tot în acest capitol, găsim câteva pagini cu descrieri pline de nostalgie expuse de decanul de vârstă al Cenaclului literar de azi „Calistrat Hogaș”, apreciatul Mișu Ștefăniu, într-un interviu realizat de autor chiar la sfârșitul anului 2021.
Acesta vorbește despre frumoasa activitate de la Casa de cultură din perioada directoratului lui Eiber Lutfag, amintind că și el a contribuit la realizarea textelor celor două spectacole „Sus cortina” și „Mărțișoare muzicale”, alături de Ticu Aizic și Vasile Duțescu, el fiind prezentatorul ambelor spectacole. Atunci, regizor era prof. Puiu Tufescu și judecătorul Teodorescu. Mișu Ștefăniu își amintește că urma să prezinte spectacolele alături de marele actor Nae Roman de la teatrul de operetă, dar, neputând sosi acesta, a prezentat singur, cu mult succes.
La loc de cinste în activitatea Casei de cultură s-a aflat în permanență Formația de teatru amator care la Festivalul bienal de teatru „I.L. Caragiale” de la București din anul 1957, a obținut titlul de Laureat și Locul 1 pe țară cu piesa „Împărăția lui Machidon” de Tiberiu Vornic și Ioana Postelnicu. Atunci, au jucat actorii amatori tecuceni D. Pichiu, Elena Reghina, Ovidiu Lucănescu, Hary Levenson, Sofia Zamfirescu, Angela Nicolau, Radu Iliescu, Constantin Brumă – tatăl scriitorului și poetului tecucean Aurel Brumă, T. Bujor, Maria Tufescu, Sandu Michel, Liberis Hristudor, N. Calu, G. Nicola, Marcela Burac, Rubin Faibis, Gelu Profiriu, Mișu Teleman. Regia – Teodorescu H. Vasile, regia tehnică D. Pichiu, lumini – Nusu Aizic, costume – Elena Reghina, machiaj – Sandu Avram și sufleor Lică Avram. Alte piese jucate în aceea perioada au fost „Dezertorul” de M. Sorbu, „Târgul inimilor” de Tiberiu Vornic, „Arcul de triumf” de Aurel Baranga, „O chestiune personală” de Al. Stein, „Oamenii înving” de Al. Voitin. De remarcat este și faptul că autorul celor mai multe piese jucate aici – Tiberiu Vornic a venit la Tecuci apreciind prestația artiștilor amatori tecuceni și devotamentul acestora. Au apărut apoi alți artiști amatori tecuceni cum ar fi Tanța Gheorghiu, Costel Jugănaru, V. Popa și nu în ultimul rând V. Coșeru – tatăl renumitului actor Emil Coșeru.
În continuarea cărții, aflăm de existența în anul 1956 a Cenaclului literar „Ion Creangă” care se va transformă apoi în „Calistrat Hogaș”. Cenaclul „Ion Creangă” a pornit cu un număr de 30 iubitori de poezie mărindu-și apoi numărul. Cenaclul a fost vizitat și de renumitul scriitor D. Almas. Dintre membrii de atunci, remarcăm prezența seniorilor Sorin Dumitriu, Emil Băicoianu, N. Bălan, studentul pe atunci Ion Voicu, viitorul prof univ. Doru Scărlătescu, Dionisie Duma, Ovid Caledoniu, Ioan Purdelea, Ion Panait și alții.
Un capitol special este destinat activității Casei de cultură între anii 1969 – 1990.
Interesant este faptul că după o mare întrerupere, Cenaclul literar „Calistrat Hogaș” își reia activitatea în anul 2004, când la conducere este ales poetul Dionisie Duma, din cenaclu mai făcând parte Eleonora Stamate, Vasile Sevastre Ghican, Vasile Ghica și alții.
În anul 2003, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului activității Casei de cultură, se oferă Diplome celor care de-a lungul anilor au fost cei mai apropiați colaboratori – Tanța Gheorghiu, N. Calu, Eugen Bertea, Alina Cerei, Vladimir Radu, Stefan Andronache, Titel Stefăniu, Gigi Caramarcu, Gelu Băicoianu, Liviu Blănaru, Silviu Covaci, Adrian Brahnea, Monica și Gelu Enciu și alții, Mișu Ștefăniu fiind printre cei omiși dintr-o regretabilă eroare.
În final, autorul mulțumește celor care l-au ajutat la realizarea acestei interesante lucrări, spunând că s-a sprijinit în documentare pe colecțiile de la Bibliotecă a ziarelor „Avântul”, „Glasul Tecuciului” și „Observator T”, regretând că în biblioteca nu se găsesc colecțiile ziarelor „Brazda Tecuciului”, „Semnal”, „Telegraf Expres”, „Pro Tecuci”, „Zona” sau „Astra Tecuceană”. Aduce mulțumiri dlor Ionel Necula, Viorel Burlacu și Mișu Ștefăniu și spune în finalul lucrării: „Atât am putut noi să facem. Poate că alții, cu alte metode și mijloace, vor reuși mai mult”.
Apreciez această lucrare care în final, după ce analizează perioada 1990 – 2013 și după capitolul „Revoluția la Tecuci” și „Manifestări reprezentative”, ne prezintă o anexă cu principalele evenimente petrecute la Casa de cultură în perioada 1953 – 2000.
Sincere felicitări autorului pentru această realizare și mult succes în viitoarele cercetări!
Iancu Aizic
