Zilele trecute, am primit cu mare bucurie vizita unui adevărat simbol al rugbiului tecucean și nu numai, poate cel mai cunoscut exponent din prezent al acestui sport la ora actuală din Tecuci.
Sărbătorirea recentă a 30 de ani de rugby la Școala Sportivă din Tecuci, cu el și cu Vasile Condrache în prim plan, ne-a apropiat și mai mult. Este vorba despre Genu Popa cel care, așa cum mi-a mărturisit distinsa lui soție, pune rugbiul înaintea vieții de familie, acest sport fiind pentru el „Dragostea dintâi”. Pentru el, acest sport i-a cam dat totul în viață și, acum, a venit rândul să dea înapoi ce a primit de aici.
A venit la mine îmbrăcat cu o bluză de trening pe care scria Rugby Steaua București și văzând că o studiez cu mare atenție, mi-a spus imediat: „O am cadou, pe lângă multe alte lucruri, de la Florin Bărdașu, fostul meu elev de la Școala Sportivă, acum la Clubul Steaua dar și în lotul național al României”. Apoi, mi-a spus că nu a venit la mine, cum se spune, cu mâna goală, având în mână și oferindu-mi spre lectură, o carte de dimensiuni impresionante, foarte valoroasă, cu titlul „Rugby – Istorie românească, povestită de un grivițean”, de Traian Moldoveanu, volumul I.
O privesc cu mare atenție. Este în format A4, 29 X 20 cm și are 688 de pagini. Cartea cuprinde Istoria rugbiului în perioada 1908 – 1982, este apărută la Centrul Editorial „Cicero”, având director fondator al Editurii „Scripto” pe gazetarul Octavian Știreanu și a fost publicată în anul 2016.
Pentru cei interesați de statistică, cartea are o greutate de 1.600 de grame, iar prefața este semnată de Octavian Morariu, președinte Rugby Europe și membru permanent al CIO.
Răsfoind cu mare atenție începutul cărții, am remarcat cu mare bucurie faptul că într-o publicație din anul 1914 găsim mai multe nume importante ce au îndrăgit acest nobil sport din care am remarcat pe cunoscutul actor George Vraca. Mai departe, într-un articol din „Gazeta sporturilor” de joi, 30 aprilie 1931, se menționează faptul că la 25 aprilie 1931 s-au pus bazele Federației Române de Rugby, după ce acest sport se practica în țara noastră începând cu anul 1908. Mai departe, constatăm faptul că în anul 1952, în Campionatul cu nr. 37, apare în seria a II-a echipa „Casa Armatei Tecuci”, aceasta jucând alături de CCA, Locomotiva, Grivița Roșie, Locomotiva Cluj, CSA Sibiu și altele. Echipa noastră era învinsă chiar și la scoruri mari, dar exista, se lupta cu aceste mari valori naționale. Apoi, în Campionatul cu nr. 38, din anul 1953, echipa își schimbă numele în „Șoimii Tecuci” și începe să prindă și mai mult tainele acestui joc. În campionatul cu nr. 54, din anii 1969-1970, găsim echipa ASM Tecuci, activând în seria B, adică seria a II-a, pentru ca în campionatul cu nr. 56 din anii 1972 să apară sub numele de IRA Tecuci, tot în seria a II-a, aceasta până la campionatul cu nr. 60 din anii 1975-1976.
De remarcat este faptul că în anul 1975, echipa națională a României participa la un turneu în Noua Zeelandă soldat cu rezultate bune, iar în anul 1977 România câștiga al treilea titlu de Campioană a Europei.
Echipa IRA Tecuci continuă să joace în seria a II-a până în anul 1980, atunci jucând în seria a VI-a, în campionat fiind 48 de echipe. Să nu uităm faptul că o perioadă echipa a activat și sub numele de „Zimbru Tecuci”.
Sunt date care fac cinste rugbiului tecucean și aceasta ne face să îndrăgim și mai mult pe cei care încă se mai ocupă de acest frumos sport.
Felicitări Genu Popa și nu uita că, recent, văzând meciul România – Spania și urmărindu-l în echipa noastră pe Florin Bărdașu m-am gândit imediat și la tine. Bravo vouă!
De la a cuceri de trei ori titlul de Campioană a Europei, unde am ajuns acum? La fel și cu rugbiul, după ce am împânzit țara cu rugbiști tecuceni, unde e sportul acesta tecucean? Se chinuie să trăiască. Poate vor veni vremuri mai bune la noi în municipiu și în țară.
Iancu Aizic
