Simpaticul actor Doru Octavian Dumitru, din nou pe scena tecuceană

 

După o întrerupere de mai mulți ani, îndrăgitul actor de comedie Doru Octavian Dumitru a apărut din nou în orașul nostru, pe scena Sălii de spectacole „Ion Petrovici” Tecuci cu o nouă cascadă de glume pe înțelesul tuturor. 

Îmi amintesc cu mult drag de perioada când actorul, împreună cu renumitul grup de la Teatrul „Nae Leonard”, poposea periodic prin Tecuci, mereu cu câte două spectacole, matineu și seară, mereu cu sălile arhipline și dacă nu vorbeai din timp pentru bilete, cu nenea Haret de la Loto, nu puteai să mai prinzi bilete. Era perioada când orchestra era condusă de renumitul dirijor Cristofor Barbatti, printre soliști erau regretații Ionel Miron, Alexandru Jula, Teodor Munteanu sau Valeriu Silion, iar în grupa de comici erau Camelia Mitoșeru, Dan Mitoșeru, George Panaitopol, Traian Vasiliu sau Jean Segal.  

Doru Octavian Dumitru este născut în 11 iunie 1956 la Galați, a absolvit Facultatea de Instalații la Galați, dar nu a profesat ca inginer. A participat încă din facultate la numeroase festivaluri studențești, în special de umor, pe care, în general, le-a câștigat, remarcându-se ca un adevărat talent în domeniu. A activat o perioadă și în spectacolele oferite de „Serbările Scânteii Tineretului” conduse de regretatul poet Lucian Avramescu. În afară de Teatrul „Nae Leonard” Galați, a mai activat la teatrele „Fantasio” din Constanța și la „Constantin Tănase” din București. 

O perioadă de timp a prezentat spectacole și în SUA, unde a învățat comedie adevărată de la  actori de marca Billy  Crystal sau Whoopi Goldberg și a susținut multe spectacole în Canada, mai ales în Toronto. Important este și faptul că a debutat ca textier de revistă cu spectacolul „Caricaturi la revistă”. În general, spectacolele oferite de îndrăgitul actor reprezintă o adevărată  destindere și o terapie de râs și voie bună.  

În spectacolul de la Tecuci, de luni, 7 martie 2002, care a purtat titlul „Ne-a ieșit pe nas”, actorul a intrat pe scenă cu multă voie bună, stârnind ropote de aplauze încă de la primele vorbe. El a abordat diferite teme de actualitate începând cu pandemia, situații și stări politice sau sociale, virusuri și stări asimptomatice, toate în viziunea unui adevărat comediant. 

A poposit și prin Zona Olteniei cu nelipsitele vorbe „fui” sau „fură”. A atins și starea de agitație a populației care în teama de a rămâne fără alimente goleau rafturile magazinelor, încât un manager cerea numerele de telefon de la cei ce cumpărau mai mult ca atunci când rămâne fără marfă să știe unde să vină. A ajuns și la modul de unire și alianța nedespărțită a familiei prin televiziunea Netflix. 

Foarte reușite au fost și momentele din copilărie când tatăl îl mai pocnea cu palma atunci pe post de tabletă. Nu au scăpat nici nevestele cu ale lor manichiuri sau pedichiuri, mai ales cele care își lasă unghiile lungi, unele chiar de 1 metru și jumătate, pentru a se păstra distanță socială.  

În concluzie, un spectacol reușit și cei ce nu au fost prezenți „nici nu știți ce ați pierdut”. 

Frumoasă a fost și pledoaria actorului din final, regretând că nu a fost un public mai numeros, pentru că el se aștepta la mai mulți spectatori. Totuși, plin de voie bună, el a spus printre altele „Mereu, în spectacolele mele, vă invit la destindere și terapie de grup prin râs. Cred cu tot sufletul, bazat pe toată experiența mea profesională de până acum, în puterea vindecătoare a comediei. Cred că abilitatea de a râde inteligent rămâne cea mai dinamică formă de terapie pentru desprinderea din ghearele durerii, a tristeții și a stresului.  Pentru mine, alături de credință și educație, râsul rămâne cea mai plăcută și pură formă de rezistență și purificare a spiritului uman”.  

După spectacol, am bătut la cabina actorului spunând că îl rețin doar două minute. M-a invitat în cabina, i-am amintit de frumoasele spectacole când era în trupa de la Galați și primul lui gând a fost la plecarea dintre noi a fostului lui coleg Teodor Munteanu, apreciatul interpret de muzică ușoară românească și grecească. Regretă că nu au fost mai mulți spectatori și deși se grăbea, își strângea cu atenție lucrurile, dorind să nu lase în urmă nici o mizerie. Lecție învățată bineînțeles, de afară. L-am felicitat pentru spectacolul reușit și mi-a spus că pleacă la Iași.  

Mulțumim maestre pentru spectacolul oferit și cred că spectatorii care au fost în sală, vor spune prietenilor ce au pierdut și, pe viitor, sala să fie din nou plină. Mult succes în continuare!  

  

Iancu Aizic 

 

error: Content is protected !!