Vasile Ghica – D-le Chiș, Miticul Icar i-a inoculat omului tentația zborului, care și-a găsit împlinirea în realitate destul de târziu.
Dorel Chiș – Da, abia în 1900, frații Wright au experimentat cu succes zborul cu un planor.
– S-au aliniat, destul de repede în competiție și românii care au determinat nașterea aviației noastre, simultan cu cea mondială.
– Așa este. Pe 18 martie 1906, Traian Vuia a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, Aurel Vlaicu a câștigat cinci premii senzaționale la un miting aerian din Austria, iar Henri Coandă a realizat, în 1910, primul avion cu reacție. Prințul Bibescu a fost printre primii zburători din lume. În 1900, a obținut, în Franța, brevetul cu numărul 20, pe plan mondial.
– Cercetările în acest domeniu s-au derulat într-un iureș infernal. În numai jumătate de secol a început cercetarea Cosmosului, care s-a soldat, se știe, cu trimiterea primului om pe Lună. Să ne întoarcem însă la isprăvile aviatorilor tecuceni.
– Mai zăbovim puțin în Capitală. În vara anului 1910, avocatul Cerchez înființează un complex aeronautic constând într-un aerodrom și o școală de pilotaj.
– Care au fost primii piloți?
– Aurel Vlaicu, Gh. Protopopescu, Gh. Nergescu și N. Capșa. La 1 aprilie 1912, s-a înființat Școala Militară de Aviație de la Cotroceni, una dintre puținele de acest gen din lume. Cu prilejul campaniei din Bulgaria a armatei române, din vara anului 1913,tânăra noastră aviație s-a distins prin reușite recunoașteri aeriene. A fost printre cele dintâi din lume care a folosit zborul, în operațiuni militare.
– Ajungem, în sfârșit, și la Tecuci.
– La 18 septembrie 1916, s-a înființat Școala de pilotaj din Tecuci. Primul comandant a fost căpitanul Constantin Benoniadi. Dar, după foarte puțin timp, școala a fost transferată la Botoșani. Rămâne pe loc doar Grupul 2 Aeronautic cu trei escadrile, sub comanda căpitanului Andrei Popovici. Aerodromul era amenajat în apropierea comunei Cosmești. Aceste formațiuni au executat numeroase raiduri de recunoaștere, fotografiere și bombardament pe frontul de la Mărășești, în luna august 1917. Au participat la 275 de lupte aeriene și au doborât 18 avioane inamice. Și-au semnalat prezența și câteva companii de aerostație (baloane), confecționate în atelierul lui Nestor Cincu. Grație eroismului aviatorilor tecuceni, puține avioane inamice au putut să pătrundă în spațiul aerian al Moldovei. Au fost apreciați și de Comandantul Armatei I, generalul Eremia Grigorescu.
– Ce alte evenimente, legate de evoluția aviației noastre, s-au mai derulat la Tecuci?
– Prima instituție de învățământ din România, în domeniul aviației, și-a început activitatea la 1 august 1918, la Tecuci, sub denumirea de Grupul 4 Aviație Instrucțiune. În 1919, această unitate se transformă în Centrul de Instrucție al Aviației. Pe data de 10 iulie 1920, a avut loc concursul de admitere în Școala de pilotaj. Au reușit: 10 ofițeri, 14 grade inferioare și 14 voluntari. Cursurile au început la 20 iulie 1920 la Tecuci.
S-a marcat recent, în 2020, Centenarul acestei importante instituții de învățământ. Cursurile au fost susținute de zburători de elită, trecuți prin școala aspră a războiului. Antrenamentele de zbor se efectuau cu avioane Nieuport și Caudron. Primul comandant al școlii a fost locotenent-colonelul Constantin Fotescu. S-au redeschis și cele două școli de observatori aerostațieri din avion.
În 1924, Școala de Pilotaj de la Tecuci avea 350 de elevi, iar în 1945 – 1.300, cifră de școlarizare păstrată până la dislocarea unității, la 28 august 1958, la Ziliștea (Boboc) Buzău. Aici, la Tecuci, în cei 40 de ani, au fost formați cca. 20.000 de piloți civili și militari. Neoficial, Școala de Pilotaj din Tecuci era supranumită Sorbona Aviației Române.
Aviatorii tecuceni au avut o comportare foarte bună și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar au venit anii 1945-46, când evoluțiile din acest domeniu au purtat amprenta acțiunilor marelui și noului aliat de la răsărit, care a urmărit cu tenacitate distrugerea tuturor structurilor și infrastructurilor militare care probaseră eficacitate în perioada campaniei din Est.
Este regretabil că mulți dintre acești oameni minunați, care au luptat pentru binele țării, au avut un destin cumplit. Au fost eliminați din sistem și trimiși în închisori de exterminare.
– Pentru că au luptat împotriva ursului de la Răsărit. În 1986, activitatea aeronautică militară a fost reluată pe aerodromul Tecuci, până în anul 2001, la comandă fiind, din 1988, dvs. După pensionare, ați înființat la Tecuci Asociația Română pentru Propagandă și Istoria Aeronauticii (ARPIA), Filiala Tecuci, care are 102 membri, din zona Moldovei. Al doilea obiectiv era înființarea unui muzeu al aeronauticii din Moldova. Nu era un deziderat prea ambițios?
– Ba da, dar niciodată nu m-am speriat de obstacolele care îmi ieșeau în cale.
– În primul rând birocrația.
– Așa este, dar clădirea fostei școli era dezafectată. Mai bine zis existau doar pereții. A fost nevoie de sume uriașe.
– Când a început aventura?
– În 2010. Avize, aprobări, hotărâri etc., au însemnat deplasări, audiențe, tergiversări. Era nevoie de 300.000 RON pentru reabilitarea clădirii, alimentarea cu energie electrică, gaz metan, apă curentă, confecționarea mobilierului, procurarea exponatelor. Și cu sponsorii noștri e ca peste tot. Se lasă foarte greu convinși când este la mijloc o treabă serioasă. Sunt darnici când este vorba despre un concurs de frumusețe, sport etc.
– Și totuși ați avut noroc. Ați alergat, peste tot, ați insistat, dar v-ați făcut treaba. De aceea, merită să dăm lista generoșilor sponsori, grație cărora ingeniosul proiect nu a rămas doar în stadiul de deziderat: ing. Levent Adin (S.C. Olimpia), ing. Gavrilă Tuchiluș (Agrimat Matca), ing. Gh. Olaru (S.C.Furtuntec), ing. Laurențiu Chirvăsuță (politician), ing.ec. Cătălin Dodu 9Societatea Unirea) și oamenii de afaceri: Costică Iancu, Mircea Diaconiță, Alex. Fuică, Iulian Țocu, Eugen Doru Pelin, Cătălin Pavel, Doru Ioniță, Aurel Obreja etc. Dar foștii colegi de la unitatea de elicoptere?
– Au contribuit și ei la înființarea și dotarea muzeului. Este vorba de: c-dor. Av. Ing. Vrăjescu Valerică, c-dor. Av. Ifrim Cătălin, cpt. c-dor. ing. Top Octavian, c-dor. av. Șaramet Virgil, c-dor. Av. ing. Șaitoc Marian și c-dor. Av. ing. Mazilu Florin. O precizare esențială. Nu am fost niciodată singur. Permanent au fost lângă mine comandor(r) Ifrim Cătălin și maistrul militar Dănăilă Costel. Activitatea s-a finalizat la 2016, când Expoziția Permanentă Aeronautica Moldovei a fost prezentată publicului. Este a doua instituție de acest fel din țară, după cea din București.
– Vin tecucenii, îndeosebi elevii, să viziteze muzeul?
– Vin și nu prea. Eu cred că nu există copil care să nu-și dorească să urce și să se pozeze în aparatele din fața instituției noastre. Dar trebuie să fie îndrumați și îndemnați de cineva. În renumita săptămână Altfel, școlile ar putea să introducă și acest obiectiv în program. Ne bucurăm că, în fiecare an, 4-5 elevi tecuceni, urmează școli cu profil aeronautic.
– Unde este o participare de vis?
– La mitingurile de zbor, care poartă numele celebrei Smaranda Brăescu. Aici sunt prezenți, la fiecare ediție, peste 15.000 de adulți și de copii din Tecuci, dar și din localitățile din jur. Este o mare bucurie pentru toată suflarea. La mitinguri își etalează măiestria piloți de la bazele aeronautice: 90 Otopeni, 95 Bacău, 86 Borcea, Boboc Buzău, Vădeni Brăila.
– Într-adevăr, omul sfințește locul. Dvs., d-le Chiș, străluciți prin energie, perseverență, spirit de organizare, entuziasm etc. În absența dvs., totul ar fi intrat aici în uitare. Să revenim la acest fabulos Centenar al Primului Centru de Instrucție al Aviației din România Mare, aici la Sorbona învățământului de zbor. S-a sărbătorit în plină pandemie?
– Da, dar cu respectarea tuturor regulilor. Am fost salutați și de avioane de la Bacău.
– A participat, evident, șeful zburătorilor din țară.
– Da și ne-a adresat un emoționant salut.
– Cu ce sentiment ne despărțim de zburătorii Tecuciului?
– De admirație, evident! Să ne gândim că școli superioare de medicină, inginerie, economie, pedagogie etc. au existat în toate reședințele provinciilor românești. Dar să dai țării 20.000 de specialiști de marcă ai zborului este o performanță teribilă. Nu exista aeroport din țară, pe vremuri, unde să nu fi activat absolvenți de la Sorbona tecuceană.
– Avem un apel către dascăli, părinți, lucrători din media?
– Da, cu trimitere la copii și tineri. Foarte multe informații aflate de ei în școală se uită cu timpul. Cele legate însă de istoria și de cultura urbei noastre trebuie reținute cu sfințenie și transmise generațiilor viitoare. Semenii noștri au obligația să rețină că, printre altele, Tecuciul rămâne Leagănul aviației române!
– Este meseria de pilot cea mai riscantă din lume?
– Cred că da. Aici nu e ca în căsnicie, unde poți greși de mai multe ori, așa cum glumea un coleg. În domeniul nostru nu poți să greșești a doua oară, pentru că s-ar putea să nu mai exiști.
– V-ați confruntat cu moartea?
– De mai multe ori. Dar la data de 31 mai 1982 i-am simțit rânjetul foarte aproape. Am supraviețuit unei catastrofe aeriene în care și-au pierdut viața nouă militari.
– În ce relații sunteți cu Dumnezeu?
– Încerc să nu-L supăr și mă rog mereu să mă ocrotească.
– Nu cred că există prea mulți piloți atei.
– Evident.
Interviu realizat de Vasile Ghica
Alte rubrici
Eremia Grigorescu – Ordin de front din 12 august 1917
„Aduc mulțumirile mele comandantului de grup pentru priceperea cu care a condus lucrările aeronautice, comandanților de escadrile și cu baloane, pentru curajul admirabil și spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, disprețuind moartea mecanicilor pentru bunul mers al avioanelor, gata de zbor în orice moment. Prin mine, întreaga țară vă este recunoscătoare.”
Școala Militară de Pilotaj din Tecuci, la Centenar – 20 iulie 2020
„Cu ocazia aniversării Centenarului înființării învățământului practic-aplicativ de aviație în România, adresez mulțumirile mele, și ale conducerii Statului Major al Forțelor Aeriene, tuturor celor implicați în organizarea și desfășurarea acestui eveniment reper. Stăruința, dăruirea și activitatea Dumneavoastră a menținut vie, în conștiința publică, istoria fascinantă a Aeronauticii Militare, scrisă pe aceste meleaguri. Vă doresc și vă îndemn să găsiți resursele spirituale și fizice necesare pentru a continua această frumoasă tradiție și pentru a duce mai departe valorile și istoria Aripilor Românești.”
Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene General-maior dr. Viorel Pană
Dorel Chiș – Născut în 1950, Oradea
A îndrăgit aviația încă din copilărie. Elev fiind, a frecventat un cerc de aeromodelism. În perioada satisfacerii stagiului militar a obținut brevetul de parașutism. În 1974 absolvă cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Aviație de la Boboc, unde primește și brevetul de pilot aviator. La vârsta de 29 de ani, devine comandant de escadrilă. În ziua de 31 mai 1982, a supraviețuit unei catastrofe aeriene, în care și-au pierdut viața nouă militari.
În 1988 a absolvit, ca șef de promoție, cursurile Academiei de înalte Studii Militare din București. A fost numit comandantul unității de elicoptere, nou înființate în garnizoana Tecuci, funcție deținută până în 2001, când orașul a rămas iar fără aviație.
Dorel Chiș a efectuat 80 de salturi cu parașuta și peste 5500 ore de zbor. A fost instructor de zbor pe elicopterele IAR-316 B, IAR-330 și pilot de încercare și recepție.
Pentru meritele sale a fost decorat cu mai multe ordine și medalii: Meritul Militar clasele III, II, I și cu Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene.
După pensionarea, survenită în 2001, înființează Asociația Română pentru Propagandă și Istoria Aeronauticii (ARPIA), Filiala Tecuci, care are 102 membri, din zona Moldovei și renumita Expoziție Permanentă Aeronautica Moldovei, inaugurată în 2016.
Aici, toate exponatele sunt foarte importante. Și cele cinci aparate de zbor, un avion și patru elicoptere expuse în față, dar și impresionantul Monument al Aviatorilor cu celebrul T cu inscripția: Locul de unde am decolat ca elev și am aterizat pilot al aviației române.
În interior, sunt expuse: parașute, 80 aparate de bord, 120 de medalii, ordine, insigne, 120 machete de avioane din toate țările lumii, hărți, 60 de portrete ale celor mai renumiți aviatori instruiți la Tecuci, fotografii de grup etc. Există și o bibliotecă de specialitate cu peste 500 de volume.
Smaranda Brăescu
S-a născut la 21 mai 1897 în satul Hânțăști, în apropierea Tecuciului. În 1923, a executat, la Tecuci, primul zbor. După terminarea unei școli aeronautice din Berlin, devine primul parașutist al României. Participă la numeroase mitinguri aviatice din țară. La Urziceni, a executat o lansare de la 6000 m. Stabilește recordul mondial cu o lansare de la 7315 m la Baza militară Sacramento – California. Obține brevetul de pilot la New York, apoi și de la Aeroclubul Regal al Angliei.
După evenimentele de la sfârșitul verii anului 1944, au avut loc anumite schimbări privind „noua ordine socială” în clasa politică românească. Astfel au apărut și diferite organizații care se opuneau sistemului opresiv comunist. Stăpânită fiind de puternice sentimente patriotice, Smaranda Brăescu nu a putut sta deoparte și a aderat la mișcarea de rezistență „Sumanele Negre”. Evident că aceste mișcări, care se opuneau noului regim, au devenit deranjante. Securitatea statului a intrat în acțiune și au început arestările. Faptul că Smaranda a purtat numele României cu mândrie peste hotare nu a mai contat și curajoasa aviatoare a început să fie urmărită. În dosarul nr. 70020 (Arhiva Operativă a Ministerului Afacerilor Interne) se regăsesc notele prin care securitatea era informată de toate activitățile dușmănoase ale Smarandei.
Este foarte trist că această eroină extraordinară a fost nevoită să se ascundă permanent (adoptase un nume de împrumut) de urmărirea organelor de securitate. În ziarul „România Viitoare” din 20 nov. 1946 sunt prezentate sentințele în procesul organizației „Sumanele Negre”. Aici este menționată sentința Smarandei Brăescu: „muncă silnică pe viață, în lipsă”. Alături de ea au primit sentințe și: general Aldea Aurel (fost Ministru de Interne), general Eftimiu Constantin, colonel Eugen Plesnilă, amiral Horia Măcelaru și cinci profesori printre care Vintilă V. Brătianu. În alte articole, studii monografice și documente apare și condamnarea Smarandei la 2 ani de închisoare cu executare, în lipsă, alături de camarazii săi, pentru că a semnat o petiție de revoltă împotriva alegerilor falsificate de comuniști în 1946. Eroina a fost ștearsă din istorie, fiind considerată multă vreme „dușmanul poporului”. A fost urmărită, „hăituită” prin multe orașe ale țării, pe unde a poposit. Bolnavă de o maladie incurabilă, se retrage la Cluj, la o mănăstire de maici. Mâhnită că noua conducere a țării nu îi recunoștea marile realizări, se stinge din viață la începutul lunii februarie 1948. Avea doar 51 de ani. Într-o ultimă scrisoare trimisă surorilor sale, scria cu tristeţe: Vreau libertate, nu închisoare, vreau aripi, nu gheare!
Elena Stoenescu Caragiani (1897-1929)
S-a născut la Tecuci, județul Galați. La 17 ani, a promovat cursurile susținute la Școala Ligii Aeriene. Absolvă o școală de piloți de la Paris, apoi primește brevetul de pilot și din partea Federației Aeronautice Internaționale, devenind astfel prima femeie aviator din România și între primele 10 aviatoare din lume.
Prof. Vasile Ghica
