Despre istoricul Alexandru Papadopol – Calimah și locuința sa

 

Alexandru Papadopol-Calimah a fost un renumit om politic, istoric și publicist. El s-a născut la 8 iunie 1933 la Stănișești, județul Tecuci și a decedat la 18 iunie 1898. A fost un renumit  partizan al Unirii Principatelor și a făcut parte din diferite guverne, îndeplinind chiar și funcția de Ministru de Externe între anii 1865-1866, dar și Ministru al Instrucțiunilor Publice în anul 1968. Până atunci, în anul 1855 este deputat, iar din anul 1859 îl găsim prefect al fostului Județ Tecuci. În 1876 este primit în rândurile Academiei Române.  

A colaborat cu mai multe publicații cum ar fi Analele Academiei Române, Columna lui Traian și Convorbiri literare.  

 Zilele trecute, mergând să vizitez construcția noii Baze Sportive de la Stadionul municipal de pe str. 1 Decembrie, chiar în apropierea intrării în baza sportivă am remarcat un banner ce ne amintea faptul că în această zonă a fost locuința ilustrului om de cultură tecucean care nu și-a uitat nici o clipă locurile natale.  

Așa cum aflăm din Ghidul Tecuciului, al profesorului Ștefan Andronache, aceasta era o casă în formă de vilă elvețiană, ascunsă de o perdea naturală de plopi drepți și înalți. Aici veneau să asculte muzică bună și poezie frumoasă o lume selectă a timpului, cu programe și serate organizate cu mult gust de amfitrioana Amelia Papadopol Calimah. Pe aici, în cea de a doua jumătate a secolului XIX au trecut scriitori că Theodor Șerbănescu, D. Olănescu – Ascanio, N. Petrașcu, prozatorul  tecucean Eugen Boureanu, ai cărui părinți locuiau chiar peste drum. Se mai spune că printre invitați, ar fi fost și poeta Veronica Micle, dar nu se știe exact dacă a ajuns sau nu pe aici.  

 Oricum, a fost un punct de întâlnire al marilor valori literare și culturale ale acelui timp și noi, tecucenii, ne mândrim cu acest lucru. Iar bannerul montat în acel loc, demonstrează că încă mai știm să ne apreciem marile valori ce au fost pe aceste meleaguri.  

De altfel, așa cum găsim consemnat pe bannerul respectiv, Nicolae Petrașcu scria în revista Literatură și artă română: „Aici, în casa cu plopi de lângă Gimnaziu, ființa sub semnul distincției, al dragostei de artistic, unul din primele saloane literare ale târgului de altădată”. 

 

Iancu Aizic