Am tot văzut în trafic prin oraș noile mașini de transport local și mă hotărăsc să le încerc și eu, să simt la fața locului cum e să călătorești cu ele. Îmi aleg o cursă către Satu Nou, inițial pentru ora 12 de la Piață, dar fiind ocupată amân pentru cea de la 12,30. Merg spre Piață și aștept laolaltă cu ceilalți călători în stația amenajată cu bănci și acoperiș.
O bătrână dorește să știe la ce oră este mașina către Zona industrială, dau să îi citesc de pe programul afișat pe stâlp dar constat că este vechiul orar al traseelor. Noroc că am la îndemână telefonul pentru a o informa că are la 12,30.
Sosește autobuzul cu traseu spre Zonă și lumea urcă. Rămân singură în stație având la dispoziție doar un minut până la sosirea mașini cu destinația Satu Nou. Nimic, nici o mașină. Gândesc că poate întârzie, poate au schimbat din nou orarul. Verific iarăși în telefon programul.
Este 12,38 și nu a sosit mașina către Tecuciul Nou. Întreb o vânzătoare dacă știe de unde pleacă aceste curse și îmi spune că s-a schimbat stația, către Satu Nou și Cernicari – Bălcescu se pleacă din fața magazinului de mobilă Dansan. Mai trec minute, aștept în stația menționată, pe str. Unirii, se adună lume multă. Unii așteptă curse către comune, alții în cartierele Tecuciului.
Apar și mașinile, de Satu Nou și Bălcescu. Vin deja cu călători, în speță elevi. Îmi găsesc loc în ultima bancă și mai așteptăm 5 minute îmbarcarea altor călători. Se umple mașina, 14 locuri ocupate și 5 persoane în picioare.
De la Transformator urcă alte 2 persoane. E cald, prea cald. Elevii de lângă mine vorbesc mai în glumă mai în serios că transportul public probabil va mai suferi modificări, povestesc că dimineața este foarte aglomerat, că lumea merge la muncă și la școli. Constat că avem buton care atenționează șoferul dacă vrem să coborâm la diverse stații. E bine așa.
Treptat lumea coboară și ajung în capătul cartierului. Merg la șofer să achit alt bilet, 2 lei pentru retur. Se uită ciudat, dar nu comentează nimic. La întoarcere, până la Școala „Anghel Rugină” se ocupă locurile cu angajate care lucrează după amiaza, mare parte vânzătoare. O pasageră cu tricou grena, cu emblema Polaris, comentează că nu a văzut cașcarabetă așa în toată lumea, că simte disconfort să meargă cu spatele la șofer și sunt niște chichinețe aceste mașini. Alta, colegă, îi răspunde că nici înainte nu erau confortabile microbuzele și să fie mulțumită că există transport.
Unii călători mai citesc noul program afișat în spatele scaunului conducătorului auto, subliniind că este bine că sunt mașini la jumătate de oră și circulă până târziu, până la ora 21.
Ajungem la Piață, în stația amenajată, cursa fiind acum către Zona Industrială. Coboară doar doi călători, restul continuă drumul către Zonă. Urcă bătrâni cu sacoșe pline din Piață. Respectul există, se eliberează locuri pentru aceste persoane în vârstă.
Deja în picioare de la Piață, în centrul urbei, la rond, apăs și eu butonul de oprire. Sunetul emis se aude doar la șofer. Cobor puțin amețită și mulțumită că astăzi mi-am făcut un moft: să simt cum este cu noul transport în comun.
