Recent, au mai apărut două noi cărți semnate de apreciatul și iscusitul profesor-scriitor Ionel Necula. Este vorba de cartea intitulată „Eseuri cioraniene” care se află la rubrica Lucrări publicate la nr. 104 și volumul „Ion Petrovici – Recurențe’’ vol. V, împreună cu profesorul tecucean Gh. Felea, lucrare ce apare la nr. 105.
În materialul de față vom încerca să analizăm „Eseuri cioraniene”. Aceasta este o lucrare apărută în anul 2023 la Editura PIM din Iași, o carte în format 13 / 18, cu coperți cartonate, frumos colorate, având 120 de pagini. Din „Cuvântul prefațatoriu” al autorului reținem: „Indiferent Cioran nu mi-a fost niciodată, iar faptul că l-am descoperit devreme, la vârsta adolescenței, grație unor intelectuali bătrâni care îmi furnizau cărți și reviste vechi, apărute înainte de a fi indexate de partidul comunist, pot spune că toată formația mea intelectuală poartă semnele influenței lui Cioran. Eu n-am devenit cioranian prin lecturarea lui ci am cioranizat împreună cu el, l-am asumat ființal și am exersat, în lunga mea existență, întregul decalog al formelor de cioranizare, dezvoltate de noi în altă dispunere și pe care le menționez și aici într-o formă succintă, laconică:
1. Nu poți deveni cioranian dacă n-ai adulmecat Neantul lui, în tripla lui înțelegere – ca gol, ca haos de început sau ca alternativă în divin.
2. A cioraniza înseamnă a vedea și a colosaliza răul din lume.
3. Nu poți fi cioranian dacă n-ai sesizat cât de precară este civilizația noastră terestră constituită în milenii de trudnicie.
4. A cioraniza înseamnă a exersa starea de melancolie, a lăsa gândului libertatea de a exersa starea de enui, de acedia, de alean.
5. A cioraniza înseamnă a realiza deteriorarea raportului dintre om și natură.
6. A cioraniza înseamnă a medita asupra esenței care conferă identitatea existenței românești dar și a altor popoare.
7. A cioraniza înseamnă a întreține o relație mai complicată cu divinul.
8. A cioraniza înseamnă a adjudeca aforismul ca formă ideală de exprimare.
9. A cioraniza înseamnă a consacra ideea de individuație ca formă ideală de exprimare.
10. A cioraniza înseamnă a credita sceptismul și vitalismul ca singurele filosofii compatibile cu lumea modernă”.
Lucrarea de față se deschide cu un „Eseu despre progres” din care am reținut faptul că „Cioran a fost un vajnic adversar al ideii de progres”, așa cum se afirmă la pag. 14.
Urmează apoi materialul intitulat „Eseu despre ființa fiindului”, după care urmează comunicarea intitulată „Eseu despre maladiile democrației”, urmat de comunicarea intitulată „Eseu despre cultură” din care reținem următoarele „Totuși, lucrurile, ne încredințează Cioran, nu trebuiesc privite linear, doar prin această optică restrictivă. Ele sunt mult mai încurcate. Ne-am obișnuit să asociem nivelul de cultură al unei societăți de prezența personalității creatoare a oamenilor providențial, în stare să revoluționeze un domeniu de cunoaștere…”. Cioran îl aprecia pe Eminescu și îl considera „omul care a dat etniei noastre un rost, un destin”.
Urmează materialul intitulat „Eseu despre omul cioranian” urmat de „Eseu despre conținutul interior”. În continuare găsim capitolul intitulat „Secvențe de disconfort existențial” care începe prin comunicarea „Cioran în publicistica românească”, de unde aflăm revistele la care a colaborat Cioran printre care „Vremea”, „Cuvântul liber” și altele.
Ultima comunicare poartă titlul „Cioran la Dieppe”. Dieppe este un oraș cochet din regiunea Normandiei de Sud cu o populație de circa 30.000 de locuitori, cu multă verdeață, cu vestigii și cu deschidere la ocean și unde, la 8 iunie 1977, Cioran și-a cumpărat o proprietate. Aceasta pentru ca după doi ani să ne spună că nu mai este încântat de această locație, dar îl găsim aici până în anul 1984. În 1993 Cioran este internat la Spitalul Cochin din Paris, iar când fila de calendar arăta data de 20 iunie 1995, Cioran înapoia pământului mâna de țărână purtată prin lume și prin viață timp de 84 de ani.
Peste toată ceremonia înmormântării trona o imensă coroană cu florile dispuse în culorile tricolorului românesc, depusă de Regele Mihai. „Asta a fost tot și în acest tot intră și mansarda din Dieppe”, încheie comunicarea scriitorul Ionel Necula.
Apreciem această lucrare și într-un material viitor vom analiza și lucrarea cu numărul 105 „Ion Petrovici – Recurențe” – vol V.
Iancu Aizic