La fiecare nouă realizare, iscusitul cercetător în istoria locală tecuceană Daniel Bradea se prezintă cu mare bucurie la mine și îmi înmânează noua lui lucrare. Îi văd în ochi marea satisfacție a reușitei și îndrăznesc să îl asemăn cu zugravul care după ce a terminat de văruit sau un pictor care a finalizat un nou tablou și își admiră opera, așteptând critici sau aprecieri. Știu ce înseamnă acest lucru și de aceea îl admir și îl apreciez și mai mult pentru tot ceea ce face.
Am acum în fața mea lucrarea recent scoasă de sub tipar, volumul intitulat „Tecuci, târgul fără legendă”. Este o lucrare apărută în anul 2024 la Editura Studis din Iași și are 290 de pagini. Privesc atent noua lucrare și emoțiile mă copleșesc și mai mult văzând poza de pe prima copertă, unde alături de clădirea cu etaj de pe Strada Mare, imediat în partea dreapta, apare clădirea unde eu am locuit numai… 30 de ani!
Prezentul volum, în afară de Prefața autorului, Postfața și cuprins, conține un număr de 23 de articole, foarte bine documentate. Cartea de față este, după modestele mele cunoștințe, cea de a XIV-a a acestui autor.
Cartea se deschide cu o Prefață a autorului unde, printre altele, acesta spune „De data aceasta, am abordat subiecte diverse, începând cu evenimentele din 6 august 1917, continuând cu evoluția Tecuciului în perioada interbelică și urmările devastatoare ale cutremurului din 10 noiembrie 1940 și multe altele. De-a lungul acestui volum veți fi ghidați printr-o călătorie captivantă în istoria Tecuciului, descoperind povești inedite despre oameni și evenimente care au definit identitatea acestui oraș de pe malurile Bârladului și vă invit să vă bucurați de această incursiune în trecutul plin de farmec al Tecuciului”.
Primul material ne prezintă aspecte „Din vremea Unirii Principatelor Române” cu relatări despre Cocuța Conachi. Aici, o găsim pe Cocuța așezată de autor alături de mari personalități feminine cum ar fi Ana Ipătescu, Ecaterina Teodoroiu, Regina Maria sau Sofia Nădejde. Se vorbește apoi de legăturile acesteia cu mari personalități cum ar fi Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri sau fratele ei vitreg, Costache Negri.
Urmează comunicarea intitulată „Amintiri glorioase – Tecuci, 6 august 1917”, apoi materialul „De la târgul fără legendă, la transformările socialiste”. În material se face referire la jurnalista tecuceană Sofia Scortaru, pe care am cunoscut-o personal, fiind fiica renumitului avocat tecucean Aurel Scortaru. Jurnalista a urmat Facultatea de Filologie de la București, a fost repartizată la Ziarul „Milcovul” din Focșani, apoi avansată la publicația „Scânteia Tineretului”. A fost căsătorită cu jurnalistul Ovidiu Păun și a plecat în Israel unde a fost redactor șef adjunct la două publicații în limba română – „Ultima oră” și „Revista mea”, publicații foarte apreciate. În material, se spune printre altele: „S-a căutat, timp de multe secole, să i se ofere Tecuciului o legendă care să-i îndulcească călătoria lui prin timpuri”. În același timp, un alt jurnalist, Constantin Filiță, prezintă Tecuciul drept unul din orașele căruia i se potrivește cel mai bine atributul de „oraș patriarhal ”.
În același timp, ziaristul Petre Jucu aprecia spiritul gospodăresc al administrației locale tecucene. Un fost primar, Alexandru Zlotea, vorbește într-un material din publicația „Viață Nouă” – „Viață Liberă de azi” de orașul Tecuci în termeni laudativi, la fel ca și ziaristul Ilie Tănăsache de la „Viața Nouă” Galați, avansat apoi la ziarul „Scânteia”.
Urmează materialul intitulat „Tecuciul interbelic”, după care comunicarea cu titlul „Urmările cutremurului din 10 noiembrie 1940 la Tecuci”, cutremur care a dus la decesul a șapte persoane, rănirea altor zeci, dar și afectarea a 80 la sută din locuințe, instituții publice și școli. În continuare regăsim materialul intitulat „Evoluția și transformările Parcului Crâng din Tecuci”, începând cu anul 1844. Parcul a fost menționat și în scrierile lui Nicolae Iorga și Alexandru Lascarov Moldovanu, atunci când, în anul 1909, reputatul istoric îl descria astfel: „Ieși din Tecuci, prin lunga stradă pe care o încheie clădirea nouă a gimnaziului și simți miros de aer curat. Ai apoi în față minunații copaci ai unei mari grădini!”.
Un material foarte interesant este cel dedicat „Teatrului din Tecuci, Povestea unei clădiri istorice”. Astfel, aflăm că în anul 1890, în ziarul „Voința Națională” se spune că „Sub administrarea lui Tache Anastasiu, la Tecuci s-a realizat Sala de belle arte și Teatrul”. Din memoriile actorului Mihai Florea reiese că și celebrul actor Matei Millo a jucat pe scena tecuceană, într-un turneu prin orașele Focșani, Tecuci și Galați. Potrivit actorului Petre Sturdza, în cartea intitulată „Amintiri, 40 de ani de teatru”, inaugurarea Teatrului tecucean a avut loc în anul 1863.
Urmează materialul intitulat „Vila Mouka de la Țigănești”, unde, printre altele, se spune că în aprilie 1918 Regina Maria a vizitat această frumoasă locație. În continuare avem materialul dedicat „Casei Tiron – Matran”, între documente și legende. De aici, aflăm că această proprietate a fost construită în perioada 1821 – 1830.
Un alt material foarte interesant este cel intitulat „Povestea edificării Catedralei Sfântul Gheorghe” din Tecuci. Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 31 iulie 1938, dar în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 catedrala a fost puternic afectată. Lucrările au fost reluate în anul 1951 pentru ca să fie sfințită la 12 octombrie 1969 de către Episcopul Dunării de Jos – Chesarie Păunescu.
În continuare regăsim un material dedicat „Muzeului de Arheologie și Științe ale Naturii Mihail Dimitriu” din Tecuci urmat de comunicarea intitulată „Adevărul despre fondatorii Muzeului tecucean”, dar și interesante clarificări în privința înființării acestui muzeu, cu documentele de arhivă în acest sens.
Volumul continuă cu cea de a doua parte a prezentării Centrului de Radioficare din Tecuci unde se arată că iscusita ziaristă de atunci, Maria Steiner menționează într-un material publicat în ziarul județean Viața Nouă, ce poartă data de 6 mai 1960, faptul că emisiunile locale ale postului tecucean s-au îmbunătățit considerabil și oamenii ascultă știrile la megafoanele de pe străzi sau la difuzoarele din case, apreciind și munca celor 22 de corespondenți voluntari.
Lucrarea continuă cu un material despre Colonelul Coman Ionescu (1884 – 1943), important ctitor de biserici și apostol al credinței în Tecuci. Urmează o comunicare despre Virgil Mironescu, una dintre personalitățile remarcabile ale Tecuciului, fost primar între anii 1922 – 1926.
Un alt material foarte interesant este cel intitulat „Cleopatra Mironescu – o viață dedicată educației și carității în Tecuci ”. Aceasta a fost partenera de viață a fostului primar tecucean, care în perioada 1923 – 1938 a ocupat, în trei rânduri, postul de director al Liceului de Fete „Tache și Elena Anastasiu”. Urmează un material dedicat altei recunoscute profesoare, Maria Vartic (1887 – 1955), găsind aici portretul unei importante personalități tecucene. Aceasta a predat între anii 1924 – 1925 filosofia la Liceul de Băieți „Dimitrie Sturdza” apoi, timp de 13 ani, a predat la Liceul „Tache și Elena Anastasiu” unde, în perioada 1926-1927, a fost director.
Urmează alte materiale dedicate unor recunoscute profesoare, Nelly Popovici și Elena Ruță, după care găsim o comunicare dedicată aviatorului Ioan Ruță, instructor de zbor, care în perioada 1930 – 1938 a fost comandant și în anul 1931 a fost decorat cu Ordinul Crucea de Aur a Virtuții Aeronautice.
La rubrica „Personalități tecucene” ne este prezentat profesorul istoric local Ion T. Sion ( 1925 -2016), personalitate care a contribuit la ridicarea prestigiului orașului Tecuci. A fost membru al Institutului Român de Genealogie și Heradica „Sever Zota” și a participat la toate congresele organizate de acest institut, unde a prezentat numeroase comunicări. A realizat peste 100 de studii pe teme istorice în diverse publicații naționale. Ultimul material se intitulează „Tecucenii și identitatea lor”.
Din Postfața semnată de recunoscutul scriitor Ionel Necula consemnăm următoarele: „Da, Tecuciul este un oraș fără o legendă originală din care să fi descins și să-și fi legitimat evoluția în timp, în istorie și în temeiurile identitare. Dintr-o poziție marginală și anonimă, Daniel Bradea, creează o istorie vastă și valoroasă, sfidând astfel complexul provincial. Nicio autoritate nu i-a acordat vreo recunoaștere, nici o instituție științifică nu i-a apreciat eforturile și nu l-a încurajat cu vreun semn de prețuire, dar aceste aspecte, nu l-au împiedicat să-și vadă de rostul lui, să scoată carte după carte și să reconstituie istoria locală după toate regulile cercetării științifice. El o face sincer, cu trudă, cinstit și din proprie inițiativa. Nimeni nu i-a cerut să o facă, dar nimeni nu l-a încurajat. El totuși o face pentru că nu poate trăi altfel. Are cultul adevărului istoric, îl caută, îl îngrijește și îl adoptă mereu. Este posibil ca și această carte, la fel ca și celelalte, să fie ignorată și să nu fie analizată de către cărturarii tecuceni, care par a fi prinși într-un vârtej de indiferență și lipsă de reacție.
Dar eu, ca un anonim, îi mulțumesc pentru bucuria lecturii pe care o oferă și îmi plec capul în fața eforturilor sale. Îmi dau seama că suntem legați printr-o coardă invizibilă de alpinism, că reușim împreună sau eșuăm împreună, încheie profesorul Ionel Necula”.
Iar noi, acum, ne bucurăm că avem, în Tecuci, oameni ca Ionel Necula și Daniel Bradea și le urăm mult succes în continuare în tot ce fac și multă, multă sănătate! Ne plecăm, frumos, în fața Dvs.!
Iancu Aizic
