Am simțit chemarea aforismului pe la începutul maturității. Ceva mai târziu, mi-am dat seama că această minusculă specie literară este menită să înfrunte mai ușor vitregiile năpustite în calea literaturii. 

Ajutat de o siluetă sprințară, el poate surprinde în cuvinte puține înțelesuri multiple și profunde neînfulecând prea mult din timpul rezervat de leneșul om contemporan lecturii. După ce am adâncit ceva mai mult cercetările, am constatat că aforismul românesc are o cotă destul de bună în plan internațional. Patru țări (Italia, Franța, Serbia și Muntenegru) au cules de pe net, ori din alte surse, aforisme românești, le-au tradus pe limba lor, au redactat antologii, pe care le-au comercializat în lumea largă.   

Apoi, mulți aforiști de-ai noștri au fost încununați cu lauri pe la unele confruntări internaționale, au tipărit cărți prin  toate puncte cardinale, unele dintre ele ajungând să se odihnească prin mari biblioteci naționale, chiar în cea a Congresului American.   

În paranteză fie spus, mi-e greu să înțeleg sentimentul de dispreț, uneori chiar de greață, manifestat de unele reviste (câteva ale USR) și edituri prestigioase, față de această specie. Motivul? Se scriu prea multe aforisme proaste. Este adevărat și încercăm să eradicăm, cât de cât, acest neajuns. Dar cu poezia cum stăm? Și s-a gândit cineva să culpabilizeze întreaga specie?   

Alții susțin că aforisme au scris doar Platon, Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard și alți câțiva. Și cu Mark Twain, G.B. Shaw, Einstein etc. ce facem? Îi trimitem să publice la Urzica?  

Încurajat de vorbele și știrile frumoase, în 2017, am înființat, împreună cu Fundația Pelin (instituție uluitoare prin competență și generozitate), Festivalul Internațional al Aforismului (pentru românii de pretutindeni). Despre performanțele acestei manifestări nu este elegant să vorbesc eu. Mă opresc asupra unei chestiuni care are atingere cu subiectul nostru.  

Nu mă mulțumește tipicul de desfășurare a întâlnirilor dintre scriitori și public (evident mai există și excepții, dar…). Decorul este cam același mereu: câteva zeci de spectatori, ascultându-i pe cei 5-10 poeți, care citesc poezie postmodernă. După puțină vreme, unii își scot telefoanele sau părăsesc ostentativ sala. Dacă organizatorii nu se gândesc profund, la beneficiul spiritual cu care trebuie să plece invitații acasă, totul este un eșec.   

Noi ne-am pregătit trei ani ca să-i transformăm pe elevii noștri în actori. Să interpreteze niște roluri, nu să memoreze doar câteva date. Să susțină, în fața invitaților, un fel de lecții și dezbateri libere, asemănătoare oarecum cu cele de la cercurile pedagogice.   

Impresionat de creativitatea lor, acad. Naji Naaman (Liban), primul președinte de onoare, a adunat lucrările lor și a tipărit o cărticică în șase limbi, în 3000 de exemplare și a difuzat-o în foarte multe țări.  

Acum un an, am lăsat ediția a opta a festivalului pe mâna unor colegi mai tineri, profesori universitari renumiți (Daniel Mazilu și Emil Dinga) cu speranța că vor moderniza și vor îmbogăți procedurile manifestărilor noastre.   

Împreună cu Eugen Doru Pelin (care a rămas și în staff-ul festivalului) am înființat Uniunea Aforiștilor din România (UAR). Nu intrăm în detalii organizatorice. Spunem doar că acest organism va avea în atenție două obiective esențiale: creșterea calitativă a aforismului românesc și inițierea, în țară, dar și peste hotare, a unui număr cât mai mare de lecturi publice interactive.   

Derulăm telegrafic pașii făcuți: unii scriitori s-au deplasat (câte unul într-o școală) și s-au întreținut, la orele de dirigenție, cu elevii; după un timp, lectură cu 2-3 clase, apoi pe școală etc; câțiva membri UAR merg la diverse manifestări culturale în oraș. Cer permisiunea ca, în final, să li se acorde 15-20 minute pentru o lectură publică. Uneori timpul respectiv se dilată, la cerere, foarte mult; manifestări în instituții culturale. În orașele mari se poate lucra în parteneriat cu teatre, universități, canale tv. (locale sau centrale).  

La aceste lecturi se prezintă, de regulă, fragmente din capodopere (cu impact emoțional puternic), scurte secvențe de muzică clasică, recitări, aforisme, se proiectează filmulețe pe diferite teme, epigrame etc. Dialog permanent între scenă și sală. Se pot acorda premii în cărți, caiete etc.  

După câteva reușite, chestiunea publicului se rezolvă. De obicei, în sală sunt participanți din trei generații. Am postat pe Youtube și pe Facebook mai multe emisiuni care pot fi accesate oricând (Fundația Pelin).  

În Occident au loc lecturi în săli de peste o mie de locuri, cu bilet plătit. Noi, românii, suntem admirați de multă vreme pentru asemenea manifestări.   

Despre Cenaclul Flacăra al poetului Adrian Păunescu s-a scris mult peste hotare. Să-i îndemnăm pe partenerii noștri să vizioneze secvențe din megaspectacolele de atunci. Am avut și eu satisfacția să mă aflu, de câteva ori, în săli sau pe stadioane, la manifestările distinsului poet. Uneori, numărul spectatorilor atingea cifra de 50.000; poezie excelentă, muzică la fel, invitați de calibru maxim. Acolo am avut bucuria să-i văd în carne și oase pe iluștrii: Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Amza Pelea etc. Deși programul dura 10-12 ore, ne uitam la ceas îngroziți că timpul zboară prea repede. Maestrul răspundea cu mult curaj la bilețele anonime venite din public.   

În anii din urmă, Televiziunea Națională ne-a oferit, în direct, apoi înregistrate, tulburătoarele serate susținute de fantasticul Iosif Sava. Avem destule surse de inspirație. Ne lipsește entuziasmul și tenacitatea.  

Extinse la nivel național, lecturile publice interactive ar constitui, pentru literatura noastră de astăzi, gura de aer proaspăt dătătoare de mari speranțe. Cititorul român rătăcit poate fi recucerit și însetat de eterna și fascinanta frumusețe a artei.   

Prof. Vasile Ghica  

N.R. – Ediția a VIII-a a Festivalului Internațional al Aforismului se desfășoară în perioada 11 – 13 octombrie 2024 la Tecuci. Lucrarea „Aforismul românesc contemporan există!”, autor Vasile Ghica, se află sub tipar. Doritorii o pot solicita pe adresa [email protected] .