Recent, a apărut un nou volum al neobositului profesor -scriitor Ionel Necula. Este vorba de cartea care se numește „Uricar la poarta Moldovei de Jos” – volumul XXV și reprezintă cartea acestuia cu nr. 108. Se alătură altor 10 ediții îngrijite, celor 28 de ediții prefațate și unui număr de 6 prezențe în lucrări colective. Volumul de față are 140 de pagini, coperți lucioase, colorate și este apărut la Editura StudIS din Iași în anul 2024. Având în vedere faptul că ediția a apărut într-un număr limitat, o voi analiza în așa fel încât să se știe cât mai bine ce conține acest nou volum.
Din „Precuvântarea” autorului reținem „Cert este că în orașul nostru, deși mic și aproape anonim, există un freamăt spiritual destul de activ – nu atât de bogat pe cât ne-am dori și nici cu o valoare literară convingătoare, însă se scrie mult, mai mult decât la Râmnicu Sărat, Focșani, sau Brăila – orașe unde viața spirituală îmi este cunoscută… Nici criticul nu dispune de un șubler special care să măsoare valoarea acolo unde există. Un lucru însă este sigur: cine nu se regăsește în această serie, indiferent sub ce formă, nu există”.
Primul material care deschide acest volum se intitulează „Actualitatea lui Ștefan Petică” – aici se vorbește despre articolele acestuia, acum, la 120 de ani de la trecerea lui în neființă. Se continuă cu materialul „Logodna lui Ion Petrovici” – de unde aflăm că pe Maria Solomonescu, fiica unui înalt demnitar din prefectura capitalei, a cunoscut-o încă din studenție și împreună cu poetul Panait Cernea formau un triunghi, traversați de aceleași pasiuni și sentimente. Despre acest triunghi a vorbit chiar și Șerban Cioculescu, apreciatul critic literar. Aflăm aici amănunte interesante despre căsătoria lor care a ținut până în anul 1945, când soția lui Ion Petrovici a decedat. Petrovici era atunci în închisoare și a primit câteva zile învoire pentru a participa la funerarii.
Urmează un material intitulat „Literatura memorialistică în recurență”, care se încheie cu următoarele cuvinte „Din păcate, presa noastră culturală face atâtea concesii de valoare și arată atât de multă îngăduință unor texte plate și diletante, încât e greu de crezut că vom găsi remedii prea curând”.
În continuare găsim „Referatul” cu privire la cartea lui Ion Petrovici „O viață sub spectrul filosofiei”, autor Ionel Necula, referatul fiind semnat de conf. univ. dr. Florian Roatiș.
Capitolul intitulat „Comentarii și cronici de întâmpinare” se deschide prin comunicarea „George Corbu între lirism și sarcasm” – unde, printre altele, se spune „Puțini știu că cel ce trecea drept un maestru al epigramei și încrucișa floreta cu mulți confrați, a fost, ca și ironicul George Topârceanu cu multe decenii în urmă, un discipol al filosofului Ion Petrovici” și în continuare ne sunt prezentate 8 scrisori ale acestora.
Urmează materialul cu titlu simplu „Theodor Parapiru” în care este analizată atent bogata activitate a acestui scriitor și gazetar, oprindu-se la prezentarea cărții cu titlul „Dictum Tetis – sezonul 4”, lucrare apărută la Editura Senior din Călărași în anul 2024.
În continuare găsim comunicarea intitulată „Daniel Bradea ne propune o nouă lucrare documentată despre istoria orașului Tecuci” – unde ne este prezentată noua lucrare intitulată „Tecuci, târgul fără legendă” – din care reținem „Această lucrare ne avertizează încă din titlu că faptele de istorie nu pot fi reconstituite cu fidelitate decât în măsura în care sunt omologate de documente autentice și unanim recunoscute. Daniel Bradea este singurul care s-a încumetat la această acțiune și a făcut-o bine documentat și cu mare dragoste de tecucean, care își cinstește înaintașii și-i așază pe soclul recunoașterii publice. Este păcat că acestui cercetător de cea mai bună calitate nimeni din Tecuci nu îi recunoaște valoarea, expertiza și devotamentul pentru munca bine făcută. Noi l-am susținut întotdeauna și continuăm să o facem cu aceeași convingere, considerând că pentru Tecuci este o persoană providențială, pe care multe orașe din țară și-ar dori-o ca și concetățean și ca secretar al devălmășiilor istorice”.
Tot despre o carte este vorba și în materialul următor, unde se analizează volumul „Smaranda Brăescu – Dincolo de culmi și neguri” – autori fiind Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci – Daniela Alecsă și Muzeul de Istorie „Paul Păltânea” din Galați – Mihaela Damian – lucrare apărută la Editura PIM din Iași în anul 2024. Din această comunicare, reținem „Am scris despre această aviatoare curajoasă în primul an de după revoluție, când editam efemera publicație Tecuciul – în nr. 5 din martie 1990 și transcriu aici doar un fragment: – Dacă tot avem o singură viață – și-a zis Mărăndița din Buciumeni – măcar s-o trăim sub semnul impetuosului. Și, ea s-a ținut de cuvânt și în anul 1931 bătea recordul mondial de salt cu parașuta”.
Urmează comunicarea „Amăgirile lui Sandu Tudor” – o persoană care în anul 1945 a devenit călugăr la Mănăstirea Antim din Bucureșți. A devenit apoi Părintele Agaton.
Urmează capitolul intitulat „Prietenii Tecuciului” care se deschide cu comunicarea „Lina Codreanu aduce Basarabia acasă” – și unde se analizează cartea acesteia „Conexiuni culturale basarabene”, apărută la Editura Biblioteca din Târgoviște în anul 2024 și având prefață semnată de academician Mihai Cimpoi.
Materialul următor poartă titlul „Mihai Merticaru” – unde aflăm despre scriitorul cu 28 de cărți scoase de sub tipar iar acum i se analizează noul volum intitulat „Sonete”, apărut la Editura Timpul din Iași, anul curent.
În continuare, aflăm date interesante despre regretatul dascăl Nicolae Gherbăluță prin materialul cu titlul „N. Gherbăluță – un învățător cu vocație”, despre care aflăm că multă vreme a fost directorul școlii din Lieșți și despre care autorul spune „L-am prețuit sincer și dacă nu am avut prilejul să mărturisesc acest lucru, o fac acum prin aceste rânduri și prin frecventele mele aplecări asupra cărților de poezie scoase de fiul său, Gabriel N. Gherbăluță, în care regăsesc multe din trăsăturile tatălui”.
Volumul continuă cu materialul intitulat „Epistolarul Gheran”. Aici se vorbește despre moștenitorii de drept ai scriitorului Traian Nicola din Bârlad sau Dionisie Duma din Tecuci și care s-au interesat mai mult de conturile acestora din bănci decât de cărțile și scrisorile de prin podurile casei, repede înstrăinate după decesul lor.
Urmează capitolul intitulat „File de letopiseț tecucean” care se deschide cu comunicarea „Obsesii onirice” și unde se vorbește de obsesia lui Noica după eliberarea din temniță, care era una de ratare, de eșec și de prăbușire a tuturor perspectivelor cărturărești pentru care se considera deplin pregătit. Apoi este materialul cu titlu „Catinca”, o frumoasă descriere a unei colege de liceu, din material remarcând o trimitere la renumitul fotograf tecucean Didi.
În continuare, găsim un alt portret feminin – Zorica Lațcu – o persoană născută la 17 martie 1817, absolventă a Facultății de litere din Cluj care a fost cooptată în colectivul condus cu multă competență de renumitul Sextil Pușcariu pentru elaborarea Dicționarului Limbii Române, lucrare monumentală a Academiei Române.
Un alt material este dedicat fraților Paragină, unde se vorbește de faptul că Ion și Cristea făceau parte din Mișcarea Corneliu Codreanu care a antrenat mai mulți elevi de la Liceul „Ion Slavici” din Panciu și Liceul „Dimitrie Sturdza” din Tecuci, lucruri despre care a scris și Daniel Bradea în lucrările lui. În continuare un alt material este dedicat lui Guță Codreanu (Ciocârlan). Acesta era socrul lui Gheorghe Apostol, unul din liderii importanți ai PCR. De aici aflăm amănunte interesante și despre desființarea Mănăstirii de la Vladimireșți, condusă de regretata măicuță Stareța Veronica.
Următorul material are titlu „Rugați-vă pentru fratele Leonid”, fiind vorba despre Istrate Leonid Vasile și vizita făcută de autor în anul 1992 în Basarabia împreună cu Ansamblul folcloric „Doina Siretului” în raionul Glodeni și frumoasa primire făcută de dl. Florescu.
Titlu următor este „Totul pentru salvarea culturii”, unde aflăm multe despre zbaterile culturale din anul 1988, când din lipsă de fonduri Teatrul muzical din Galați își trimitea artiștii și interpreții prin întreprinderi pentru colectarea de fonduri, iar balerinele țopăiau în bikini printre strunguri și poduri rulante. Aceasta a fost o găselniță caricaturală de a scoate din impas cultura în acel timp.
Urmează materialul intitulat „Ion Zamfirescu și Gheorghe Bulgăr la Tecuci”. Ion Zamfirescu a fost un apreciat prof. univ. și filosof cunoscut. Gheorghe Bulgăr a fost filolog, lingvist, eminescolog și prof. univ. Aceștia au fost invitați în ziua de 7 decembrie 1988 la sala de lectură a bibliotecii tecucene. Printre altele scriitorul Ionel Necula ne spune că a aflat că istoricul Giurescu, bătrânul, a fost logodit cu fața lui Nicolaie Iorga și după ce a devenit profesor a rupt logodna și s-a căsătorit cu fața magnatului Malaxa. Tot de la prof. Zamfirescu a aflat că acesta a concurat pentru catedra universitară din Bucureșți cu Noica, dar Noica nu dorea această catedră. Se spune că Lucian Blaga în calitatea lui de membru în comisia de validare a concursului a regretat faptul că această catedră nu a revenit filosofului Noica.
Gheorghe Bulgăr a fost bun prieten cu Virgil Ierunca, au avut o bogată corespondență până când Ierunca a început colaborarea cu postul de radio Europa Liberă. Vizita la Tecuci a prof. Zamfirescu i-a plăcut, acesta revenind de mai multe ori la Tecuci.
Din comunicarea „O carte cu mai multe dedicații” aflăm că prietenul scriitorului Ionel Necula, pictorul tecucean Ion Crăciun, care trăia de mai mult timp la Târgoviște, i-a trimis o carte intitulată „Târgoviște, scurt excurs sentimental” de Mircea Horia Simionescu cu dedicația „De la Târgoviște la Tecuci. Dăruiesc această carte scrisă de un suflet mare și generos”.
Ultimul capitol intitulat „Diverse” se deschide cu tableta „De aniversare – Iancu Aizic”, din care reținem rândurile: „Nu trebuie să ne surprindă că prietenul nostru Iancu Aizic este legat de Tecuci ca de spațiu de care a absorbit prima gură de aer. Nostalgia acestei vetre spirituale nu-l va părăsi și nu-i va da liniște oriunde îl va purta destinul. El a reafirmat vocația publicistică a Tecuciului și prin prestațiile sale există acele reportaje despre ceea ce se întâmplă în viața noastră spirituală”.
Urmează necrologul scris la decesul avocatului Ene Susanu, care se încheie prin cuvintele „Toate s-au năruit odată cu plecare lui Ene Susanu și niciodată nu vor mai fi evocate de cineva”.
Ultimul material „Tristeți de vară caniculară” este destinat plecării dintre noi la data de 31 iulie 2024 a prof. poete și scriitoare Eleonora Stamate. De aici reținem următoarele: „Dacă e adevărat ce se spune că odată cu fiecare om care se duce se năruie o lume, atunci ne putem întreba care este lumea care se năruie odată cu dispariția neașteptată a d.nei Stamate? Prin moarte ei, Tecuciul a rămas cu o personalitate mai puțin”.
În final adresăm felicitări maestrului Ionel Necula și mult succes în activitatea următoare.
Iancu Aizic
