Încep prin a-mi prezenta scuze distinsei profesoare scriitoare Lina Codreanu pentru că mi-am permis titlul de față, apropiat de cel pus la încântătoarea carte intitulată „Satul din inima mea”, apărută la Editura Bibliotheca din Târgoviște în anul 2022. Dar am făcut acest lucru pentru că lucrarea de față își are locul de desfășurare al acțiunii în satul natal al dânsei, Mândrești din comuna Valea Mărului, localitate unde prin anii 1970 am avut onoarea de a fi profesor suplinitor pe catedra de română – rusă, cunoscând astfel mulți oameni de aici.  

 Auzisem de existența acestei cărți, doream de mult timp să o citesc și iată că pe data de 27 noiembrie 2024, cu ocazia lansării volumului „O viață sub spectrul filosofiei”, a scriitorului tecucean Ionel Necula și dedicată filosofului Ion Petrovici, am avut fericita ocazie de a mă întâlni cu apreciata familie Theodor și Lina Codreanu. Atunci, i-am spus distinsei scriitoare Lina Codreanu de această carte și am avut norocul să aibă la dânsa un volum pe care mi l-a oferit cu următorul autograf „Distinsului ziarist tecucean Iancu Aizic, câteva frânturi monografice despre satul și oamenii satului Mândrești, pe care i-a cunoscut în «marea trecere» binecuvântată. Cu ales respect, Lina Codreanu, 27 din Brumar 2024, Tecuci”. În final a adăugat și locul în care își desfășoară acum activitatea – Huși. 

Studiind lucrarea, am avut bucuria de a regăsi aici nume de persoane pe care le-am cunoscut și apreciat, începând chiar cu fratele scriitoarei, stimatul și regretatul profesor de română Gheorghe Ionică, atunci directorul școlii, apoi soția, învățătoarea Maricica Ionică, învățătorul Gh. Cojocaru, soții Maricica și Train Trincu, soții Gherghina și Dumitru Irofte, învățătorul devenit în urma studiilor profesorul Bulgaru, profesoara de istorie Lenuța Bejan, profesorul suplinitor Marcel Ionică și alții.  

Stăteam în gazdă la moș Ionică Sârbu – croitorul satului. Mi-am amintit apoi de faptul că prin acei ani, 1970, am reușit să aduc, pentru o excursie cu elevii, un modern autocar închiriat de la ONT de la fostul șef de atunci Câmpeanu, realizând prima excursie cu elevii școlii prin județul Galați și Bacău. Reușisem să realizez la Școală și un Cenaclu literar și îndemnam elevii să ceară de la părinți și bunicii poezii și balade populare pe care le analizăm la școală. Îmi aduc aminte de elevi foarte silitori cum erau Gigica Ursu, Liliana Vrânceanu și alții. 

Trecând la volumul de față dedicat Mândreștenilor, autoarea spune „Dedic această carte Mândreștenilor, acelora care își au originea în satul Mândrești, care au trăit și au cunoscut atmosfera locului ori care sunt plecați în zările lumii și-i duc dorul !”. Din prefața semnată de Florentin Popescu, reținem – „În Antologia «Satul românesc în poezie» se regăsesc numele a 130 de poeți și scriitori «cu satul în glas» și aici numim pe Creangă, Slavici și mulți alții. Din această carte este lesne de remarcat că Lina Codreanu reușește să realizeze un fericit melanj de genuri, stiluri, informații și sentimente. Pentru autoare, casa părintească reprezintă «centrul lumii»”. Apoi, din finalul prefaței, aflăm tristețea autoarei la Mândrești din anul 1990. În urmă discuției cu mama sa, aceasta spunea cu regret „Nu mai e nimeni cunoscut prin sat, cei în putere au plecat la muncă prin străinătate iar cei rămași sunt bătrâni, singuri”.  

Am citit cu mare atenție capitolele „Mândrești, o stare de spirit”, „Vatra satului Mândrești, Centrul lumii”, „Casa părintească”. Foarte frumos este capitolul intitulat „Casa de acasă”, de unde aflăm date despre „casa, ca oglindă a stăpânului”, despre adevărata casă părintească și mai ales despre „Odaia magică”. Se continuă prin capitolele „Drumul inițiatic”, „Obiceiuri, tradiții, credințe”, „Oameni și întâmplări”, „Reverberații onomastice” și capitolul „Epilog” pentru ca apoi să aflăm amănunte despre „Repere biobibliografice, arborele genealogic”, iar în final file de album cu 14 fotografii, majoritatea color. 

 M-am oprit la pagina 33, unde ne este prezentat „Stejarul arcașilor, ultimul arbore din codrii ștefănieni de la Valea Mărului”, cu un material publicat de Maria Stanciu în ziarul Viața liberă din 15 mai 2012, unde se spune „Sătenii îi spun «Stejarul arcașilor» fiindcă așa au apucat din moși -strămoși. După toate cercetările făcute se pare că are peste 500 de ani și este din vremea lui Ștefan cel Mare, fiindcă despre arcașii Sfântului Voievod este vorba. Trunchiul arborelui are o circumferință de 5,40 m și o înălțime de 36 m. Coroana își desenează umbra pe o suprafață de 20-25 m”. 

Din fotografiile color, remarcăm volumul intitulat „Comuna Valea Mărului – Puteni”, „Studiu monografic complex” – autori – N. Edroiu, Mariana Pintile, Dorin Pintilie și Ionică P. Gheorghe, apoi „Stejarul secular din Valea Mărului – Mândrești”, bunicii materni Andone și Maghita Jiglau, „Casa părintească din Mândrești”, „Tatăl Panaite T. Ionică”, „Vechiul Conac boieresc din Mândrești construit de Radu R. Rosetti”, „Clopotnița de la intrarea bisericii din Mândrești și străzile ce poartă cu mândrie numele profesorului Ionică Gheorghe și învățător Gh. Cojocaru”. Găsim aici și fotografii cu interiorul Casei Codreanu din Huși, dar și întreaga familie Codreanu cu seniorii Theodor și Lina, dar și juniorii Dragoș și Mișa Huynh-Hien, Dorina și Teofil.

Am citit această carte cu o foarte mare plăcere, cu încântătoare aduceri aminte din anii de demult. Mulțumiri și pe această cale frumoasei familii Codreanu și multă sănătate de la tecuceni ! 

Iancu Aizic