Acum, în primele zile ale anului 2025, a apărut volumului ieșit recent de sub tipar, intitulat „Uricar la poarta Moldovei de Jos XXVI”, apărut, ca de obicei, la Editura StudIS din Iași. Cartea, cu frumoase coperți cartonate și lucioase, are un număr de 156 de pagini, structurată pe patru capitole.   

Astfel, după materialul intitulat „Precuvântare” urmează capitolul „Receptări”, continuat cu „Tecuci, repere spirituale”, „Epistolar’’ și în final, capitolul cu titlul „Prietenii Tecuciului”. 

Din precuvântarea autorului, reținem „Dacă este adevărat că fiecare om are un destin și o menire pe care să le împlinească pe acest pământ, oferindu-I distincție și identitate în timpul ce i-a fost dat spre trăire, atunci, da, putem spune că și noi ne-am asumat, printr-o chemare binecuvântată, misiunea de a analiza și relata evenimentele și faptele de cultură petrecute în toposul tecucean. Sigur, nu tuturor le place stilul meu de scriere, iar unii colegi aleg să nu-mi încredințeze creațiile lor literare, preferând o distanță ostentativă. Este opțiunea lor, iar eu le respect această alegere, fără gânduri ascunse. Sunt convins că, atunci când Daniel Bradea – singurul istoric tecucean cu adevărat dedicat și înclinat spre lucrul bine gândit și realizat – va decide să întocmească o istorie culturală a Tecuciului și a zonei înconjurătoare, comentariile noastre, deși incompetente, vor fi de mare folos și, cel puțin pentru perioada modernă, vor constitui referințe importante. Sunt conștient că în unele cazuri, exprimarea mea mai rezervată, va fi interpretată ca ostilitate sau răutate, dar știu că analiza mea este corectă, iar timpul va confirma acest lucru”. 

Primul material din acest volum este „Ion Petrovici într-un manifest electoral”, fiind vorba de manifestul electoral al marelui filosof, prezentat în ziarul „Dreptatea” al PNȚ, anul III nr. 564 din 28 august 1929. La aceea vreme, Petrovici avea 47 de ani, iar din partid, atunci, au plecat figuri importante cum ar fi Octavian Goga sau N. Titulescu, care slăbiseră puternic organizația.  

Urmează comunicarea cu „Ion Petrovici în calde învolburări sentimentale”, de unde aflăm că Petrovici a urmat Facultatea de Litere și Filosofie București unde oficia Titu Maiorescu, o personalitate copleșitoare, cu excelente prestații profesionale, de nivel occidental. Petrovici a fost coleg cu Panait Cerna, D. Caracostea, Maria Solomonescu și cu poeta Natalia Negru și, astfel, Petrovici l-a cunoscut și pe Șt.O. Iosif. Tot aici se menționează de logodna lui Petrovici cu Maria Solomonescu, lucruri consemnate de P. Cerna dar și de viitorul mare critic literar Șerban Cioculescu. Să nu uităm că Petrovici, a fost studentul preferat al lui Titu Maiorescu. 

Următorul material – „Natalia Negru inspector școlar” amintește de perioada în care era împreună cu poetul florilor, Dimitrie Anghel, prin anii 1941 atunci când Ministrul Învățământului era I. Duca. Un material foarte interesant este cel cu titlul „Academicianul Nicolae Dabija la Tecuci” unde este vorba de anul 2018, atunci când N. Dabija a fost președintele celei de a II-a ediție a Festivalului Internațional al Aforismului și la festivitatea de închidere a festivalului profesorul I. Necula împreună cu apreciatul prof. univ. și jurnalist Pompiliu Comșa au redactat un apel către toate forțele politice să adopte candidatura academicianului N. Dabija la funcția de președinte al României. Profesorul Necula, încheie acest articol prin a spune „L-am considerat pe acad. Dabija un clopotar de Chișinău, o pavăză și un bastion de rezistență românească”. 

În materialul următor – „Exordiu pentru o familie de cărturari înstrăinați” – se analizează cartea „Descoperirea vieții personale’’ autor C. Micu Stavilă, personalitate care o vreme a funcționat ca profesor la liceul pe care îl absolvise, „Sf. Sava”, iar apoi a fost șef de cabinet atunci când Petrovici era Ministrul Culturii și apoi a fost asistent la catedra de filosofie. Soția acestuia, Viorica Stavilă, este autoare a unor romane bine apreciate în Franța.  

Găsim în continuare comunicarea „Paul Goma inedit” unde este analizat volumul „Catherine’” apărut la Editura Eikon din București, volum care îl face pe scriitorul Necula să îl considere pe Paul Goma – „un Aleksandr Soljenițîn al spațiului valah”.  

Materialul „File de Sinaxar tecucean” relatează că în Mănăstirea de la Tudor Vladimirescu a slujit părintele Ioan Iovan și că pe data de 10 ianuarie a fiecărui an aici este mare sărbătoare. 

Următorul material poartă titlul „O întâmplare din gara Ivești’’, unde se amintește de primul război mondial, perioada ianuarie 1918, atunci când era un ger de -33 de grade și locotenentul în rezervă din Regimentul 2 Artilerie, Vintilă Rusu Șirianu trebuia să ducă o ordonanță la Akerman (Cetatea Albă), întâlnind pe drum pe O. Goga. Trenul a trecut de Bârlad și de Tecuci și spre seară, trenul a ajuns la Ivești unde doi ostași și trei femei de la Crucea Roșie au oferit tuturor din tren ceai fierbinte și pâini. Găsim apoi comunicarea foarte interesantă „Un inginer ne învață istorie” – unde facem cunoștință cu iscusitul om de cultură Alexandru Ștefan V. Dimitrescu și unde autorul analizează cu multă atenție lucrarea acestuia intitulată „România – romanică și ortodoxă”, apărută la Editura Karta Graphic din Ploiești în anul 2024, un volum de 446 de pagini despre care scriitorul Ionel Necula ne spune că este un adevărat tratat de istorie românească, dar în egală măsură și o carte de epistemologie a istoriei, de filosofie a istoriei cum rar se întâlnește în cultura românească. 

Materialul următor, „Tecuciul literar-artistic la a 73-a apariție” cuprinde mai multe evocări dedicate recent dispărutei poete Eleonora Stamate, dar și alte materiale. 

În „Antologia ca moment de referință” este prezentată cartea „Compania de zbor Calistrat Hogaș”, fiind realizată de Casa de Cultură și Cenaclul literar „Calistrat Hogaș” și unde semnează printre alții Emil Dinga, Paul și Petru Blaj, Petre Rău, părintele Ignatie Grecu, Dan Movileanu, Iulian Bostan, Dan Vîță, Violeta Mândru, Ștefan Andronache, Viorel Burlacu, și alții. 

Se continuă prin comunicarea „Liter – Club într-o ediție dublă”, unde se analizează revista familiei Lina și Theodor Codreanu, ajunsă acum în anul nouă la nr. 2-3 (34-35) din anul 2024. 

Capitolul „Tecuci, repere spirituale’’, se deschide prin comunicarea cu titlul „Și a fost ediția a VIII-a”, fiind vorba despre cea de a opta ediție a Festivalului Aforismului, pe care autorul o consideră „o ediție curată, caldă, învăluitoare și cu o participare masivă din țară, dar și de dincolo de Prut”. Autorul nu uită să sublinieze rolul important ce îl are aici Doru Eugen Pelin, iar Tecuciul  datorează mult acestuia. Autorul spune că „există în oraș și alți oameni cu posibilități mult mai mari decât ale lui, dar aceștia fie că au o aversiune față de cultură, fie că sunt zgârciți și nu se înghesuie să sprijine cultura”. 

Următorul material cu titlul „Lansare de carte’” este datorat lansării volumului „Scrieri de istorie literară” apărut la editura Junimea din Iași, semnat de Ștefan Andronache și prefațat de prov. univ. Doru Scărlătescu. Lansarea a avut loc joi, 26 septembrie 2024, la care au luat cuvântul prof. Vladimir Radu și prof. Doru Scărlătescu. 

Avem materialul „Întreita înfățișare a unui cărturar eșuat”, după care urmează „Eveniment expozițional” unde se face o cronică a expoziției de carte care a avut loc în 20 septembrie 2024 la Casa pensionarilor din Galați și unde au fost prezenți cu lansări de cărți Mihaela Gudană, Daniel Bradea, Constantin Oancă și Tănase Dănăilă. 

Se continuă cu „S-a desfășurat și cea de a 32-a ediție a festivalului Național de poezie Costache Conachi”, unde se face o analiză amănunțită a acestui eveniment, amintindu-se de momentul anului 1992, atunci când scriitorul Ionel Necula aflat la București a ajuns la Ministerul Culturii unde s-a întâlnit cu ministrul culturii de atunci, Ludovic Spiess, care i-a oferit aprobarea înființării acestui festival, ajuns astăzi la ediția 32. 

Capitolul „Epistolar” se deschide prin comunicarea „Cu Iorgu Iordan într-o corespondență episodică”, de unde aflăm aportul acestuia la înființarea „Societatea culturală Calistrat Hogaș din Tecuci” din 15 aprilie 1973, atunci când Președinte de onoare a fost numit Constantin Dăscălescu, prim secretar PCR – Galați, Președinte Dumitru Vasile, prim secretar PCR – Tecuci, vicepreședinți prof. Nădejdea Decuseară și prof. Doru Scărlătescu și secretar juristul Emil Băicoianu. Găsim apoi scrisori între Doru Scărlătescu și Ionel Necula. 

Capitolul „Prietenii Tecuciului” se deschide prin comunicarea „Mihaela Gudană”, unde este analizată cartea acesteia „Nu mai vindem timp”, apărută la editura Rafet din Râmnicu Sărat în anul 2024. 

Se continuă cu materialul intitulat „Marilena T. Dinulescu – plonjarea în infinit”, analizându-se volumul „Plus minus infinit” apărut la Editura Junimea din Iași. 

Urmează materialul „Poeta Mioara Baciu în Așezăminte sufletești” și aici este analizat volumul „Așezăminte sufletești” apărut la Editura Armonii culturale din Urechești, Bacău, în anul 2023. 

Materialul următor – „Camelia Ciobotaru” analizează cartea acesteia, „Îngeri-flori”, de unde aflăm că Ionel Necula o aseamănă pe această autoare cu poeta Elena Farago. 

În „Adrian Botez – cavalerul fără lege al prozodiei românești” se analizează volumul cu titlul „Tărâmuri-poeme și prozopoeme… boeme”, apărut la editura Rafet în anul 2022. 

Se continuă prin comunicarea „Petruș Andrei, exerciții literare”, analizând volumul cu acest titlu apărut la editura Sfera în anul 2023. 

Urmează comunicarea „Părintele Ignatie Grecu monografiat”, cu o monografie semnată de Petre Rău apărută în revista Boema, despre monahul poet Ignatie Grecu. 

Materialul cu care se încheie acest volum poartă titlul „Încă o veste îndoliată” și este dedicat plecării dintre noi a regretatului poet și om de radio Cristian Pohrib, despre care autorul ne spune că a fost chemat la cer chiar atunci când se pregătea să dea lovitura vieții cu o nouă carte care i-ar fi permis pătrunderea în USR. 

Astfel, se încheie lucrarea scriitorului Ionel Necula cu numărul 111 la care mai trebuie adăugate cele zece volume „Ediții îngrijite”, 28 de „Ediții prefațate sau postfațate” și cinci apariții în „Prezența în lucrări colective”. 

Pentru toate acestea îl felicităm pe autor și îi urăm mult succes în continuare! 

Iancu Aizic