Casa de Cultură în colaborare cu Primăria Tecuci și Cenaclul literar „Calistrat Hogaș” au organizat joi, 13 februarie 2025, la Sala Studio, o nouă lansare de carte.  

A fost aleasă special această zi pentru că, prin obișnuință, din cele mai vechi timpuri, joia era desemnată ca zi a Cenaclului literar. Acum, poeta scriitoare Violeta Daniela Copăceanu, membră și desăvârșită secretară a cenaclului literar, și-a lansat romanul intitulat „Legături de sânge”.  

 Manifestarea a fost deschisă de poetul Dan Vîță, președinte al Cenaclului literar, acum îndeplinind rolul de moderator al evenimentului. Acesta, după ce s-a prezentat publicului, a continuat spunând că scopul acestei manifestări este lansarea noului roman al colegei scriitoare Violeta Daniela Copăceanu, prozator venit din arealul cultural tecucean și care merită din plin respectul nostru. 

Continuă prin a ne vorbi de roman în general, o specie literară pe care o consideră „Vârful maxim al literaturii de creație, unde își dau mâna mai multe situații și personaje diferite”. Autorul unui roman este considerat, continuă vorbitorul, ca „un fin dirijor care trebuie să urmărească și să conducă mai multe instrumente în același timp”.  

Romanul are, de obicei, o structura complexă, spunând despre acesta că a apărut prin secolele XII-XIII în Franța. Până să intrăm în adevărată lume a romanului am fost invitați să o ascultăm pe tânăra și talentata pianistă Daria Ioana Miron, pregătită de inimoasa profesoară Alexandra Manolache, prezentându-ne două frumoase piese la pian. 

Revenit la calitatea de moderator, poetul Dan Vîță, ne reamintește faptul că în construirea unui roman, este înglobat mult devotament, multă muncă și, mai ales, un deosebit talent. Autoarea de față, este foarte exigentă cu toți cei din jur și mai ales cu propria ființă. Se oprește în continuare la titlul romanului – „Legături de sânge”, subliniind faptul că mai există în literatură și alte lucrări sau ecranizări cu acest titlu, dar autoarea a ținut foarte mult la acest titlu. 

 Pentru prezentarea romanului au fost invitați pe scenă autoarea – Violeta Daniela Copăceanu, profesorul Vladimir Radu și poetul Adrian Răcaru, redactor șef adjunct al revistei „Tecuciul literar-artistic”.  

Poetul Adrian Răcaru începe prin a face referire la lebedele negre și lebedele albe din cuprinsul romanului și continuă prin a spune că uneori cărțile pot fi comparate cu navele care urmează a fi lansate în larg, cărțile plecând spre public, iar navele pe mari și oceane. Dar ambele au câte un comandant, unul de nava și altul autor de carte. Continuă prin a vorbi despre volumul de față care este cel de al patrulea al autoarei. Acesta a apărut la Editura Eikon, condusă de apreciatul om de litere și nu numai, Valentin Ajder, Romanul este structurat pe două părți – Partea I cu un număr de 18 capitole și Partea a II-a cu 6 capitole, având 302 pagini. 

Autoarea, continuă vorbitorul, punctează evenimente pe perioade mari de timp și ne vorbește în acestea de copilărie, iubire, trădare, diferite stări, dar având și frumoase imagini erotice, subliniind în special dramatismul despărțirilor și frumusețea reîntâlnirilor după mulți ani. Cartea „Legături de sânge” este de fapt și o frumoasă legătură între Italia și România, unde se desfășoară acțiunea romanului. Ne este foarte frumos prezentată și România anilor 1939.  

În roman, Tecuciul beneficiază de o frumoasă și pitorească descriere. Prin acest roman, încheie poetul Adrian Răcaru, autoarea rămâne cu „Legături de sânge” și față de scris, de literatură în special. 

Următorul vorbitor a fost profesorul Vladimir Radu, consilier local, care începe prin a ne spune că o cunoaște și o apreciază de foarte mult timp pe autoare. Citind cu atenție această carte, pot afirma că merită să fie citită și își poate găsi locul în orice bibliotecă personală sau a unei unități de cultură. Cartea aceasta este un roman de mare actualitate. Ea continuă seria romanelor cunoscute cum ar fi „Viața că o pradă” de Marin Preda, „Viața pe un peron” de O. Paler sau „Europolis” de Jean Bart. 

Repet, este o carte foarte bine scrisă, personajul principal, Alexandru Tulpan, este foarte bine construit și mai ales caracterizat. Autoarea de azi, Violeta, are înaintași de seamă din zona noastră, care au mai consemnat în lucrările lor astfel de evenimente și amintesc de „Pe frontul de la Mărășești învie morții” de Gabriel Drăgan, „Velerim și Veler Doamne” de V.I. Popa și altele, dar sunt de menționat aici și importantele lucrări ale cercetătorului în istoria locală tecuceană Daniel Bradea.  

Romanul are tehnici diverse care trebuie neapărat menționate și apreciate. Este, deci, o carte cu de toate, găsind aici patriotism, devotament, curaj, vise, împliniri, război și, mai ales, ce este foarte important – „Întoarcerea acasă, la rădăcini”. De aici și renumitele cuvinte „Cel mai bine, e acasă!”.  

Mai trebuie să apreciem calitatea și exactitatea notărilor istorice, mai ales naturalețea descrierilor luptelor și a tuturor faptelor menționate. Vin, totuși, și cu propunerea că acest roman ar trebui tradus și în limba italiană, pentru că mulți de acolo s-ar bucura de acest lucru.  

Să nu uităm faptul că, așa cum se spune pe bună dreptate, „Stilul definește originalitatea unui scriitor”. Romanul este cuprins și de un reușit simt patriotic. Spun, cu siguranță, că o putem alătura pe această autoare alături de Hortensia Papadat Bengescu, Natalia Negru, Katia Nanu, Eleonora Stamate, Mihaela Gudană și alte autoare și autori pentru că, din păcate, dacă poeți avem mai mulți, prozatorii sunt mai puțini. Și am să închei aducând aminte de titlul unei lucrări de mare valoare a profesorului scriitor Vasile Ghica – „Nasc și la Tecuci oameni”. 

 Primul din sală care a dorit să vorbească despre romanul de față a fost profesorul scriitor Constantin Oancă. Acesta începe prin a ne spune că a citit acest roman „pe nerăsuflate”, apreciind valoarea acestuia și spunând că este o carte foarte bine scrisă, o adevărată și reușită cronică de familie, având în centrul acțiunii pe Gheorghe și Nicolae Tulpan, cărora li se alătură eroul Alexandru Tulpan. Remarcă și frumoasele descrieri din orașele italiene Bari și Livorno. Continuă prin a aprecia emoția revenirii eroului principal acasă, după 50 de ani. Consider că totul este foarte bine ales și descris și o felicit pe autoare pentru acest roman!  

Următorul vorbitor a fost jurnalistul Tănase Dănăilă care începe prin a ne spune că o apreciază pe colega de cenaclu Violeta Daniela Copăceanu. „Tot eu”, continuă vorbitorul, „i-am prezentat și primul ei roman – Secretele magnoliei – și acum, citind și acest nou roman, țin să remarc o mare creștere valorică. Ea are o cultură deosebită, are multe idei și, mai ales, stăpânește foarte bine arta narativă. O felicit și eu pentru această nouă realizare”.  

Următorul vorbitor a fost profesorul epigramist Aurel Scarlat, acesta apreciind calitatea prezentărilor audiate și încheind, ca de obicei, cu o epigramă adresată autoarei. 

Profesorul scriitor Ionel Necula apreciază acest nou roman, dar ține să reamintească faptul că, în general, nu trebuie uitat faptul că romanul este o construcție literară foarte pretențioasă și trebuie să fim foarte atenți la tot și la toate când realizăm acest lucru. Ne reamintește apoi faptul că acest roman a avut o prima versiune intitulată „Lebedele negre”, lucru confirmat și de autoarea de față. Profesorul Necula mai amintește de o altă autoare de romane din zona noastră – Ingrid Beatrice Coman Prodan. 

În continuare a luat cuvântul profesorul scriitor Virgil Pavel, un foarte activ membru al cenaclului literar, care începe prin a o aprecia pe autoare pentru tot ce face și, mai ales, pentru faptul că de când a fost desemnată și secretara a cenaclului a adus acestuia un suflu nou. Mai remarcă apoi faptul că din această carte desprindem mai multe modalități de dragoste – față de țară, față de familie și față de persoanele ce ne sunt mereu alături. 

În final, invitată să ia cuvântul, autoarea a început prin a mulțumi organizatorilor acestui eveniment și celor prezenți, spunând apoi că, în general, când dorești să realizezi un roman, e vorba de multă muncă, este un drum sinuos care cuprinde mult lucru, mult zbucium, nopți nedormite, căutări de date istorice și mai ales termeni noi, necunoscuți pentru mine, cum ar fi din lumea războiului sau din lumea maritimă, pentru că această carte va fi citită și de oameni din aceste domenii. Țin să mulțumesc în mod special istoricului Daniel Bradea, care mi-a pus la dispoziție multe documente de mare folos, să învăț noi termeni. Am lucrat și la căutări de documente de tot felul, a trebuit să le structurez, să le cercetez și apoi să le ordonez cât mai corect.

Dan Vîță intervine cu întrebarea – Dacă personajul este real și chiar așa se numește – la care autoarea răspunde că faptele sunt reale, dar numele a fost ales aleatoriu. 

Autoarea aduce din nou mulțumiri familiei care a fost mereu alături de ea, aducând mulțumiri speciale și colegilor de muncă în frunte cu director, care au fost la toate lansările alături de ea, au susținut-o și încurajat-o. Mulțumiri speciale le adresează lui Dumnezeu, dorind să o mai țină în viață. 

Spunem și noi, în final, felicitări Daniela și mult succes în continuare, alături de cei dragi! 

Iancu Aizic