Astăzi, 17 martie 2026, se împlinesc 3 ani de când fratele meu, Cristian Stănilă, a plecat dintre noi, lăsând în urmă un gol greu de cuprins în cuvinte. Pentru familie, pentru colegi și pentru generațiile de elevi care l-au cunoscut, rămâne un om deosebit, un exemplu de dăruire, seriozitate și pasiune pentru educație.

Director și profesor de geografie la Școala Gimnazială „Iorgu Iordan” din Tecuci, și-a dedicat viața formării tinerilor și dezvoltării comunității școlare. Pentru el, geografia nu era doar o disciplină, ci o fereastră către lume, către înțelegerea naturii, a locurilor și a oamenilor. Lecțiile sale erau pline de pasiune, iar elevii îl ascultau cu respect și admirație.

Ca director, a fost un om echilibrat, implicat, apropiat de oameni și preocupat de bunul mers al școlii și de viitorul elevilor. A lăsat în urmă nu doar proiecte și realizări, ci și o amprentă profundă în sufletele celor care l-au cunoscut.

Amintirea lui trăiește în fiecare gând bun, în fiecare poveste spusă despre el și în fiecare elev care își amintește de profesorul care i-a învățat să privească lumea cu curiozitate.

Timpul trece, dar dorul rămâne. Îl purtăm mereu în suflet și în gând, cu recunoștință pentru tot ceea ce a fost și pentru lumina pe care a lăsat-o în urmă.

 Versuri în amintirea lui

Trei ani de dor în inimi au trecut,

Dar chipul tău nu s-a pierdut.

În școala ta, prin pași și vis,

Numele tău rămâne scris.

Prin hărți și lecții ai rămas mereu,

Un dascăl bun, fratele meu.

Cosmina Milovici