Astăzi se împlinesc 5 ani de la trecerea în eternitate, în anul 2021, a profesoarei de fizică Maria Teodora Remezescu.

Născută la 10 februarie 1937, absolventă a Facultății de Matematică-Fizică a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, Maria Teodora Remezescu a fost cadru didactic la Liceul Teoretic din Pechea, la Liceul nr. 1 și la Liceul „Spiru Haret” (azi Colegiul Național „Spiru Haret”) din Tecuci. În perioada 1986-1990 a îndeplinit funcția de director.

 Ca elev al distinsei profesoare, îmi amintesc faptul că mi-a insuflat dragostea pentru fizică, iar modul său de predare a făcut ca materia să rămână adânc înrădăcinată și să dăinuie până în prezent. Se spune că elevii îndrăgesc sau resping o materie în funcție de atitudinea profesorului care o predă. Am ajuns să îndrăgesc fizica după un episod care n-are nimic de-a face cu materia respectivă.

Pe vremuri, la catedră exista un caiet în care profesorii notau lapidar observații despre atitudinea elevilor în timpul orelor. Într-una din pauze, domnișoara Leibuc, diriginta noastră, era foarte supărată că cineva modificase în caiet observațiile profesorului de la ora precedentă.

Intră profesoara Remezescu, îmi amintesc ca și-atunci. Când află motivul supărării spune doar: „Stați așa!”. Se uită în caiet, modificările erau făcute cu un pix cu pastă verde. Se duce la primul elev suspect și în geanta lui găsește un pix cu pastă verde. Nici n-a fost nevoie să caute mai departe, șansa ca altcineva din clasă să aibă la el un pix cu pastă verde era aproape nulă.

Această perspicacitate m-a impresionat atât de mult încât am început să fiu mai atent la ore și chiar m-am înscris la cursuri de pregătire pe care profesoara le susținea în afara orelor de școală. Pentru tot ceea ce mi-a predat îi port o adâncă recunoștință și în ziua de azi.

Dumnezeu să o odihnească în pace și să o țină de-a dreapta Sa!

A.F.