Pe frontul Mărășești învie morții… – roman / autor, Gabriel Drăgan
La 6 august 1917 a început una dintre cele mai importante bătălii din istoria României – Bătălia de la Mărășești, confruntare care avea să dureze până la începutul lunii septembrie și să schimbe cursul campaniei militare din Primul Război Mondial.
Acolo, între fum, foc și speranță, soldații români au ridicat o stavilă în fața înaintării inamicului. Mulți și-au lăsat tinerețea și viața pe câmpul de luptă, dar au păstrat neclintită credința că există valori pentru care merită orice sacrificiu: libertatea, demnitatea și viitorul țării.
Din jertfa lor s-a născut un simbol care avea să dăinuie peste generații – „Pe aici nu se trece!”. Nu a fost doar un îndemn rostit în mijlocul luptei, ci expresia unei voințe de nezdruncinat, a unui popor hotărât să nu-și plece fruntea.
Victoria de la Mărășești nu a fost doar un succes militar, ci și o dovadă a forței morale a unei armate care, după încercările grele ale anului 1916, a reușit să oprească înaintarea inamicului și să redea speranță unei națiuni.
La aceeași dată, în timp ce tunurile deschideau marea bătălie de la Mărășești, la doar câțiva kilometri depărtare, Tecuciul trăia aceeași dramă. Oraș al refugiaților, al spitalelor militare și al Cartierului General al Armatei I Române, Tecuciul devenea centrul din care se conducea apărarea Moldovei. Pe străzile sale treceau coloane de soldați, ambulanțe și convoaie cu muniție, iar în clădirile transformate în spitale începea lupta pentru salvarea celor răniți pe front. La doar câțiva kilometri de tranșee, Tecuciul a trăit fiecare clipă a bătăliei și a purtat, alături de Mărășești, povara și speranța acelei veri de foc.
Imagini ale orașului Tecuci din acea perioadă găsim descrise în carnetul cercetașului Gheorghe Petrașcu, un băiat de numai 12 ani din Tecuci. El a consemnat aproape zilnic ceea ce vedea în oraș în vara anului 1917: trecerea trupelor, convoaiele, bombardamentele asupra gării CFR și a caselor, sosirea răniților și atmosfera apăsătoare din acele zile. Acest jurnal reprezintă o valoroasă mărturie despre viața Tecuciului în timpul Primului Război Mondial.
Astăzi, când timpul a așezat peste acele locuri liniștea, ecoul pașilor celor care au luptat încă răsună printre crucile albe ale Mausoleului de la Mărășești. Fiecare nume înscris în piatră, fiecare mormânt și fiecare pagină de istorie ne amintesc că libertatea de astăzi poartă amprenta curajului de ieri.
În fața memoriei lor se cuvine recunoștință. Să ne plecăm frunțile în fața eroilor care au transformat câmpurile din zona de sud a Moldovei într-un loc al onoarei și al nemuririi și să păstrăm vie lecția pe care ne-au lăsat-o: că iubirea de țară se măsoară, uneori, în sacrificiul suprem. Memoria lor rămâne vie prin monumentele, documentele și mărturiile care păstrează nealterată istoria unuia dintre cele mai glorioase momente ale Primului Război Mondial.
Amintirile scriitorului Gabriel Drăgan sunt mărturii ale acelor vremuri. În lucrarea sa „Pe frontul Mărășești învie morții…” sunt descrise imagini ale propriilor trăiri legate de moartea tatălui său pe câmpul de luptă de la Mărășești, împletite cu momente istorice de pe câmpul de luptă și întâmplări ce au urmat după război. Cartea a avut mai multe apariții editoriale în decursul anilor, uneori suferind chiar intervenții asupra conținutului. O reeditare s-a realizat și anul acesta 2026 la inițiativa prof. Radu Vladimir susținut de către Primăria Municipiului Tecuci, Casa de Cultură și Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”.
Prima si ultima apariție editorială a acestei publicații vă sunt prezentate în cadrul proiectului cultural „Exponatul lunii” organizat de muzeul tecucean pe tot parcursul anului. O lucrare de excepție în care, adevărul istoric este cu măiestrie împletit cu realitatea vremurilor, a locurilor și a oamenilor ce au făcut posibilă marea unire de la 1918. Cartea, editată în 1934, a fost donată instituției muzeale de către prof. Radu Vladimir, cel care a inițiat și coordonat republicarea romanului în anul 2026.
Glorie veșnică eroilor de la Mărășești!
Muzeograf, Daniela Alecsă
