Exponatul Lunii septembrie la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci

În luna septembrie, atunci când este atestat documentar Tecuciul la 1 septembrie 1435, vă invităm să descoperiți o piesă deosebită din patrimoniul muzeului tecucean: Harta județului Tecuciu, o operă manuscris de o rigoare tehnică remarcabilă, întocmită de Gheorghe Boureanul la scara 1:160.000.

Dincolo de a fi un simplu desen pe hârtie, harta este o capsulă a timpului care ne ilustrează importanța și vitalitatea acestui ținut. Această mărturie olografă, ce poartă în colțul stânga-jos însemnarea autentificatoare „Tecuci la sfârșitul sec al XIX-lea” , nu este o simplă reprezentare grafică, ci un document asumat, o piesă unicat care depășește caracterul utilitar al epocii sale. Prin patina hârtiei și precizia tușului, harta devine o fereastră deschisă spre organizarea internă a unui ținut, oferind cercetătorilor contemporani un suport fizic bogat în semnificații istorice și administrative.

Județul Tecuci a fost o unitate administrativă, așezată în partea central-estică a României Mari, în sudul regiunii istorice Moldova. Cu o suprafață totală de 2.408 km², teritoriul se remarca prin forma sa alungită și ascuțită în partea de nord, învecinându-se cu județele Tutova, Covurlui, Râmnicu Sărat, Putna și Bacău.

Această hartă ne ajută să vizualizăm evoluția administrativă a zonei. Dacă inițial, la început județul era împărțit în trei plăși (Homocea, Ivești și Podu Turcului), reorganizarea teritorială interbelică, prezentată în hărțile ce au fost realizate după aceasta, a stabilit cinci plăși: Găiceana, Brăhășești, Ivești, Podu Turcului și Tecuci. Toate acestea gravitau în jurul orașului Tecuci, reședința județului, o urbe vibrantă ce concentra viața administrativă, judecătorească și culturală a zonei.

Harta lui Boureanul surprinde exact momentul în care Tecuciul încetează să mai fie un simplu târg de tranzit, transformându-se într-un nod feroviar vital și un centru administrativ complex. Valoarea științifică a acestui exponat rezidă în densitatea datelor furnizate, elemente ce permit astăzi să înțelegem evoluția economică, socială și istorică a regiunii.

De exemplu, dacă ne uităm la configurația hidrografică observăm că râurile Siret și Bârlad sunt reprezentate nu doar ca limite geografice, ci ca artere vitale ale economiei agrare și comerciale. Infrastructura feroviară și rutieră schițată pe hartă documentează impactul major al căii ferate (1872-1877) asupra dezvoltării urbane, fixând poziția Tecuciului ca punct de convergență strategic în sudul Moldovei. Rigoarea datelor colectate de Boureanul pot reprezenta o eventuală bază de documentare necesară pentru realizarea unor studii contemporane referitoare la evoluția socio – economică a zonei. Această perspectivă cronologică ne permite să înțelegem hărțile nu ca pe niște artefacte statice, ci ca pe instrumente dinamice de studiu al evoluției umane în spațiul tecucean.

Întreg procesul de sistematizare a teritoriului a reflectat, pas cu pas, consolidarea rigorii administrative în momentul formării României moderne. De la primele planuri urbane până la reformele interbelice, cartografia a documentat transformarea Tecuciului dintr-un ținut feudal într-o adevărată entitate administrativă.

La început, modernizarea urbană a fost fundamentată pe viziunea tehnică a arhitecților Alexandru Baiardi (1858) – inginer de origine italiană, ajuns în zona Tecuciului prin căsătoria cu Smaranda, fiica paharnicului Constantin Vârlănescu din ținutul Nicorești, numit mai târziu si inginer al ținutului Tecuci și Casimir Dombrowski (1874) – un reputat arhitect de origine poloneză, o figură de prim rang pentru urbanismul și modernizarea edilitară a Tecuciului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dacă Alexandru Baiardi a fost cel care a definit primele linii directoare în 1858, Casimir Dombrowski a fost cel care a pus efectiv în aplicare marea aliniere stradală din 1874, transformând fizic Tecuciul dintr-un târg moldovenesc cu ulițe întortocheate într-o reședință de județ elegantă și modernă. Aceștia sunt cei care au impus primele norme de urbanism modern în localitate. Între aceste două hărți, există și harta din 1864 publicată în Atlasul geografic și statistic al României realizat de maiorul Pappasoglu.

„Atlasul Căilor de Comunicații (1897)” publicat de Ministerul Lucrărilor Publice este, la rândul său, un studiu esențial pentru înțelegerea logisticii județului, detaliind rețeaua de drumuri și resursele naturale de proximitate (cariere de piatră și nisip).

Iată o scurtă prezentare a evoluției administrative a zonei: harta administrativă din anul 1903 reflectă maturizarea diviziunii în plăși — Berheciul, Bîrlad-Nicorești și Stănișești-Zeletinul oferind o imagine clară a efortului de guvernare locală; hărțile din anii 1925 – 1938, perioada interbelică ne prezintă cum județul ajunge la o organizare optimă în 5 plăși. Tragedia administrativă survine în septembrie 1950, când regimul comunist decide desființarea județului Tecuci. Acest act a marcat nu doar o schimbare pe hartă, ci și dispariția unei entități administrative cu o continuitate de peste 590 de ani (atestată încă de la 1435), ducând la pierderea autonomiei regionale și a prestigiului de capitală de ținut.

Despre cel care a realizat această hartă – Gheorghe Boureanul putem spune că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, avea o carieră militară indisolubil legată de expertiza cartografică. Gheorghe Boureanul a întruchipat perfect acest profil al ofițerului-cărturar, a cărui precizie în trasarea liniilor era o extensie firească a rigurozității sale pedagogice militare. Membru al Regimentului 24 Dorobanți, Boureanul s-a integrat profund în elita locală prin căsătoria cu Elena Galeri. În mare parte, viața sa socială și intelectuală s-a derulat la Cercul Militar – instituție care astăzi, din păcate nu mai există și care era situată pe strada Costache Racoviță nr. 22. Ascensiunea sa la gradul de general de brigadă (comandând Brigada 5 Mixtă în 1916 componentă a Diviziei 19 infanterie, Corpul VII de Armată) și activitatea sa de autor de manuale militare subliniază profilul unui teoretician care a înțeles că stăpânirea teritoriului începe cu reprezentarea sa corectă pe hârtie.

Descrierea hărții

Harta, intitulată cu majuscule arhaice „JUDEȚUL TECUCIU” , surprinde prin echilibrul dintre informația topografică și elementele simbolice. Stema județului, având ca element central un ciorchine de strugure, nu este un simplu ornament, ci un „blazon” al vocației economice a ținutului, atestând renumele viticol al zonelor Ivești și Nicorești. Județul apare cu o formă alungită, fiind „îmbrățișat” de vecinii săi istorici: Bacău, Tutova, Covurlui și Putna , cu râul Siret servind drept frontieră naturală și strategică spre vest. Deși nu are un an de tipărire marcat în mod explicit în blocul de titlu, pe baza analizării detaliilor sale interne, a biografiei autorului și a contextului istoric, o putem data cu precizie ca fiind realizată în perioada 1893–1900 (sfârșitul secolului al XIX-lea).

Următoarele concluzii ne-au ajutat să facem această datare:

 – pe hartă este vizibilă rețeaua de cale ferată care trece prin Tecuci, rețea dezvoltată începând cu anii 1872–1877; – pe hartă, numele autorului apare simplu, Gheorghe Boureanu, fără titulatura de maior, colonel sau general, ranguri pe care acesta le-a obținut succesiv după anul 1900;

– Gheorghe Boureanu a activat ca ofițer în garnizoana Tecuci (Regimentul 24 Dorobanți) în două perioade: 1883–1888 (ca sublocotenent/locotenent) și 1890–1900 (fiind avansat căpitan în 1893). În anul 1900, el a fost promovat maior și mutat la Botoșani. Deoarece realizarea unei hărți atât de complexe necesita timp de documentare pe teren și acces la datele oficiale ale județului în care slujea, ea a fost realizată cu siguranță în anii săi de căpitan la Tecuci, cel mai probabil în a doua jumătate a anilor 1890.

Despre prezența acestei hărți în diferite studii geografice de specialitate putem spune că, de fapt, aceasta este o hartă administrativ-militară regională de sine stătătoare, publicată sub formă de foaie volantă (litografie independentă). În acea perioadă, ofițerii din garnizoanele locale care aveau pregătire topografică de elită (așa cum era căpitanul Boureanu) primeau adesea sarcina sau aveau inițiativa de a compila și desena hărți detaliate ale județului pentru uzul administrației locale, al armatei și al școlilor. Harta în cauză a fost tipărită independent la un stabiliment grafic din țară (cel mai probabil în București sau Iași) pe baza „celor mai noi date” culese de el direct de pe teren.

Harta manuscris a lui Gheorghe Boureanul rămâne o mărturie grafică de o valoare inestimabilă, un testament al preciziei militare pus în slujba comunității. Ea confirmă, prin fiecare linie trasată manual, importanța strategică pe care Tecuciul a deținut-o la granița dintre secole, fiind nu doar un punct pe o hartă, ci un nucleu de civilizație și administrație românească.

Muzeograf, Daniela Ana Alecsă

Bibliografie:

Col.(r) C-tin Chiper, maior (r) Mircea Fitcal „Omagiu eroilor județului Vaslui”, p. 61, ed. Sfera Bârlad, 2016; https://tecuci.eu/cercul-militar-din-tecuci/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Comandanți_de_brigăzi_din_Armata_României_(1916-1918); https://asociatiageea.ro/wp-content/uploads/2017/11/evoluc89bia-comunitc483c89bilor-etnicec899i-confesionale-din-tecuci.pdf; Mihai Răzvan Ungureanu, Convertire și integrare religioasă în Moldova la începutul epocii moderne, ed. Univ. Al. I. Cuza Iași, 2004, pp 179 – 196, cap. V, „Biografii ale succesului în societate: despre genealogia unei familii celebre – Baiardi”; https://imagoromaniae.ro/produs/harta-districtului-tecuci/; https://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/tecuci/.