– Cu 5 ani în urmă, ai scris volumul „Tecuciul, în ipostaze ilustre.” Care a fost motivația?

– Să-mi exprim admirația și recunoștința pentru găzduirea de șase decenii, pe care mi-a asigurat-o.

– Studiile medii le-ai făcut la celebrul liceu „Roșca Codreanu” din Bârlad. Se vorbea acolo și despre Tecuci?

– Da. Se spunea că în Moldova au existat, în perioada interbelică, trei „tigrișori culturali.” Era vorba despre Bârlad, Fălticeni și Tecuci. Să vedem, telegrafic, care erau meritele noastre:

– la cca 20 de km de noi, a existat Piroboridava, una dintre cele mai mari cetăți ale dacilor, descoperită de V. Pârvan. Multe dintre obiectele adunate acolo se află expuse la Muzeul „Teodor Cincu” din Tecuci;

– orașul nostru a fost atestat documentar la 1 septembrie 1435, cu 24 de ani înaintea Bucureștiului;

– după victoria de la Vaslui, Ștefan cel Mare a supravegheat, trei zile și trei nopți, de pe movila cea mare a Tecuciului, retragerea turcilor peste Siret;

– la 1564, Alexandru Lăpușneanu venea în Moldova, cu oaste de a lui, dar și străină, să-și recapete tronul de pe care fusese alungat. La marginea pădurii de stejari de la Drăgănești (trei km de Tecuci) a fost întâmpinat de un grup de boieri, în frunte cu Moțoc, care i-au spus că țara nu-l vrea. „Nu mă vreți voi” le-a răspuns dârz fostul domnitor, care și-a continuat drumul;

– la sfârșitul secolului al XVII-lea, au avut loc aici două nunți domnești, cu intenții unioniste;

– la Țigănești (patru km de Tecuci) se află Conacul poetului Costache Conachi și mormântul fiicei sale, Elisabeta (Cocuța) Conachi Vogoride care și-a demascat soțul, trădător de țară, netezind, în felul acesta, calea înfăptuirii Unirii Principatelor;

– frontul de la Mărășești (august 1917) a fost condus de generalul Eremia Grigorescu, dintr-o clădire din centrul orașului nostru;

– cu cca 10 zile înaintea declanșării bătăliei de la Mărășești, în gara noastră erau staționate mai multe trenuri cu muniție și alimente pentru front. Nemții le-au incendiat, dar pompierii, sprijiniți de cetățenii urbei, le-au salvat. În absența acestui act eroic, se mai putea vorbi, oare, despre o victorie?

– pentru a sprijini frontul, dar și spatele lui, au venit cercetași (tineri de 15-17ani) din țară, în special din Oltenia și Muntenia. Mulți dintre ei au murit. Grație lor, Tecuciul este considerat „Sufletul Cercetașilor Români”;

– o contribuție importantă la victoria din Primul Război Mondial a avut-o aviatorii. Grație eroismului lor, Tecuciul a fost supranumit „Leagănul Aviației Române”;

– de-a lungul anilor, orașul nostru a dat țării 17 academicieni și numeroși filantropi, care au construit: școli, spital, muzeu, bibliotecă, biserici etc; După 1990, marele filantrop cultural este familia Pelin al cărei Ateneu este apreciat la nivel național și internațional;

– Tecuciul este Capitala aforiștilor români și străini.

– Suntem excepționali!

– Rușinos este faptul că foarte puțini locuitori, inclusiv elevi, de aici cunosc aceste minuni.

– Ce se poate face?

– Propun școlilor să inițieze (sub coordonarea Muzeului) un concurs, pe cicluri de învățământ. Împreună cu distinșii specialiști ai acestei instituții voi redacta un chestionar accesibil. Rugăm conducerile de școli să asigure fiecărui diriginte câte un exemplar. Voi dona volumul meu, acolo unde nu mai există. (Am donat fiecărei școli câte 2-3 exemplare în 2021). Repet, elevul vine, de-a lungul anilor, în contact cu extrem de multe informații. Este firesc să uite pe multe dintre ele, dar acestea trebuie reținute. Mă găsiți la adresa [email protected]. În „picăturile” viitoare, voi prezenta în detaliu domeniile anunțate astăzi.

Să trecem la ziceri:

Da.

Bărbații admiră femeile inteligente, dar le preferă pe cele frumoase.

Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust, ca să nu mă lovească posteritatea sub centură.

O femeie ocolită de bârfă nu se mai poate considera frumoasă.

Și gluma!

Discută doi bărbați:

– Nevastă-mea e un înger!

– Să știi că nici a mea nu e om!

Vasile Ghica