Am scris deseori despre hărnicia profesorului Pavel Virgil și de fiecare dată am subliniat apăsat importanța zbaterilor sale livrești pentru reconstituirea climatului cultural tecucean și pentru invocarea făclierilor care i-au marcat devenirea în timp, în istorie și în competiție cu ceea ce se întâmplă în țară sau în lume.

Noua sa carte, „Un profesor tecucean la 90 de ani” (Editura Performantica, Iași, 2026) este tot autobiografică, așa cum a mai făcut și în alte lucrări anterioare, dar de data aceasta își reconstituie traseul trecerii prin timp și prin lume, vorba lui Hegel, cu drum cu tot, cu toate aluviunile nocive depuse peste normalitatea devenirii.

În paginile acestei cărți vuiesc, ca într-un ghioc marin, talazurile unei lumi apuse, o lume în care a avut de înfruntat cam de toate; război. Secetă, nebunia comunistă și tot ceea ce poate marca destinul uman. Nu se poate să rămâi păstrăv de apă dulce trăind într-o mare sărată și nu trebuie să ne surprindă că și autorul acestei cărți s-a confruntat cu o prigoană cumplită.

Au fost vremuri grele, mai ales în mediul rural, unde țărănimea era obligată să părăsească modul de viață tradițional și să adopte viața colhoznică, după modelul balșoiului vecin răsăritean. Datorită faptului că părinții mei erau chiaburi nu a fost posibilă înscrierea mea în clasele superioare ale liceului (Dimitrie Sturza din Tecuci, ad.n.). Atunci s-a ivit posibilitatea să urmez o Școală Medie Tehnică în orașul Satu Mare (lăsând chiaburia în Moldova).

Multe secvențe de viață sunt mai puțin cunoscute cititorilor și mă bucur că le regăsesc relatate mai desfășurat în această carte biografică. Bunăoară, despre aventura marocană, din 1972, știam câte ceva din mărturiile sale anterioare, dar o evocare nai desfășurată găsim în această carte pe care am convenit să o comentăm. Înainte de plecare am fost chemați la C.C. unde Nicu Ceaușescu ne-a făcut o severă instruire asupra modului de comportare (p. 61).

Despre această vizită a mai relatat și în alte lucrări anterioare, dar de data aceasta textul este complinit cu imagini fastuoase. De altfel, toată cartea este împănată cu imagini și fotografii grăitoare.

Ce să mai spun? Actul biografic se complinește cu cele două interviuri acordate publicistului Viorel Burlacu – amândouă mărturisitoare și oportune pentru radiografierea subiectivității autorului. Superfluu mi se pare capitolul Nemuritorii neamului românesc în care sunt evocate, sigur, în medalioane concentrate, câteva glorii ale culturii românești cu viguroase recunoașteri mapamondice loc geometric pentru intruziuni subiective care fac această diviziune cel puțin discutabilă. Orice intelectual cu fibră românească, dacă i s-ar cere așa ceva ar găsi alte nume, candidate la nemurire. Nu insist, dar aș putea sugera multe nume cu rezonanță spirituală recunoscută și la fel de legitime să figureze într-o astfel de enumerare.

Conchidem: Cartea mai conține și o bibliografie personală cu evidența celor 18 volume publicate până în prezent. Este o operă, dar la roate acestea mai trebuie adăugate lucrările aflate în șantier, căci autorul mai are încă multe de relatat despre lumea pe care o traversează cu pas voinicesc și cu dorința de a fi folositor comunității tecucene, de care s-a legat simbiotic și, cum se vede, foarte productiv.

Îi urăm și noi sănătate la trup și la minte și încă mulți ani cu spor pentru bucolica noastră viață culturală!

Ionel Necula