De curând, a ieșit de sub tipar o nouă lucrare a scriitorului Ionel Necula cu titlul „Uricar la poarta Moldovei de Jos”, volumul cu numărul XXVIII. Lucrarea este apărută la Editura „Performantica” din Iași, în anul 2026, are coperți lucioase, cartonate, un număr de 190 de pagini, având consilier editorial pe prof. univ. dr. Traian Stănciulescu și secretar editorial Octav Păuneț.

Cartea se deschide cu materialul intitulat „În loc de prefață”, unde autorul spune printre altele „Vine o vreme când bilanțul nu mai anunță continuare și proiecte de viitor, ci se petrifică în câte s-au împlinit. Nu știu dacă un alt anonim va conferi continuitate acestui demers despre care eu am dat seama în 28 alcătuiri livrești, demers lipsit de satisfacții și în mare parte consumator de timp și resurse. Și dacă totuși se va mai găsi un zănatic ca mine care să continue ceea ce am început eu îl sfătuiesc să nu aștepte niciodată recunoașteri publice pentru ce realizează și să fi pregătit pentru orice reacții violente și să fie lovit din toate părțile și să nu uite dictonul «Omule, ajută-te singur!». Oricum, eu le doresc celor ce se vor încumeta la un astfel de demers, mai mult noroc decât a cunoscut nevolnicul de mine.”

Volumul de față este structurat în patru capitole: 1. Cronici și comentarii; 2. Prietenii Tecuciului; 3. Letopiseț tecucean; 4. Necrologuri.

Primul capitol se deschide cu materialul intitulat „O cronică a familiei Dimitrescu”, în care se comentează existența a 140 de ani a celui ce a fost prof. dr. Dimitrie Negru, cel care a pus bazele imagisticii românești în anul 1919. Urmează alte materiale dedicate altor membrii ai acestei familii, respectiv Vasile T. Dimitrescu, cărturar și martir al Războiului reîntregirii și Alexandru Dimitrescu căruia i se dedică materialul „Cu sinceritate despre războiul reîntregirii.

Urmează materialul cu titlu „Aurel Brumă – cu sarcasm despre anomaliile noastre postdecembriste”, unde scriitorul Ionel Necula analizează lucrarea „Zexe” și în continuare lucrarea aceluiași autor intitulată „Lumioare”. Urmează un material intitulat „Spinii lui Adrian Botez” și apoi comunicarea „O victimă a istoriei bolnave – Al. Mironescu”, unde se analizează volumul acestuia intitulat „Admirabila tăcere”.

Urmează tableta cu titlul „Marilena Apostu – poezia ploii”, în care se analizează cartea poetei intitulată „Umbrele nu fac zgomot”. Materialul următor are titlu „Săndel Stamate, fragilitatea fulgului de păpădie”, unde este analizat volumul poetului Stamate intitulat „Jurnalul unui fir de păpădie”.

În continuare găsim materialul „Valeriu Valegvi – în confesiuni caleidoscopice”, unde se analizează cartea acestuia „Fructul oprit al confesiunii”. Următorul material poartă titlu „Vasile Manole și epigrama ca terapie pentru ursuzi”, care reprezintă o analiză atentă a acestui gen literar ce aduce mereu buna dispoziție în jurul nostru.

Un material foarte interesant este dedicat iscusitului inginer Al. Ștefan V. Dimitrescu cu titlu „Un inginer ne învață istorie”, unde se analizează atent lucrarea acestuia intitulată „România romanică și ortodoxă”, apărută în anul 2024, despre care scriitorul Necula spune – „Nu știu ce destin va avea această carte dar ea trebuie trasă într-un tiraj masiv și să ajungă la cât mai multe persoane, chiar la Academie, Ministerul Educației, Uniunea scriitorilor și alte ONG-uri, pentru că este foarte interesantă.

Urmează materialul „Liliana Burac – ieșirea din anonimat”, unde este analizată cartea „Eva fără rai”. Urmează o analiză atentă a volumului de versuri „Întunericul de nicăieri”, a poetului băcăuan Nicolae Mihai. O lucrare foarte interesantă este cea intitulată „St. O. Iosif – frânturi de gânduri și de simțiri aleatorii”.

Un alt material cu titlu „Iulia Gheorghiu și vocația sa profesorală” este dedicat distinsei profesoare și aici se analizează cartea prof. Virgil Pavel intitulată „Puterea cuvântului scris”, unde găsim mai multe scrisori adresate de distinsa profesoară Iulia Gheorghiu profesorului Pavel, în perioada când aceasta era internată în spital.

Un alt material foarte interesant este dedicat distinsului om de cultură, poet, membru al UZPR, Mioara Baciu, sub titlu „Mioara Baciu în dialog liric cu infinitul”. Urmează materialul intitulat „Grigore Codrescu – o carte pentru Doamna sa”, unde se analizează volumul „Cartea Doamnei mele Mariana” – scrisă cu mare durere la trecerea ei în eternitate, lucrare apărută în anul 2026.

Cu mare bucurie am lecturat materialul dedicat bunului meu prieten, tecuceanul Viorel Burlacu, material care poartă titlul „Viorel Burlacu – revenirea la obârșie”, unde se analizează volumul acestuia intitulat „Comuna Gemenele din județul Brăila, documentar în dunga vremii”, volum apărut în anul 2026 , la a cărei lansare am avut și eu marea bucurie de a participa alături de Mariana Enache.

Urmează un material dedicat distinsului om de cultură Emil Dinga intitulat „Eseistul Emil Dinga”, despre care scriitorul Necula spune printre altele – „Scrierile acestuia sunt mai mult filosofice decât literare”. În continuare găsim materialul intitulat „Petruș Andrei, lirism pentru Etica Magna”, unde este analizat volumul de versuri al acestuia apărut în anul 2025, aceasta fiind ultima carte a lui Petruș Andrei care a decedat la începutul anului 2026.

Primul capitol se încheie cu materialul „Ștefan Petică – 150 de ani de la naștere”, unde se amintește de primul poet simbolist declarat și recunoscut, despre care au scris printre alții G.G. Ursu, C.D. Zeletin și mai ales îndrăgita profesoară universitară Nicoleta Călin-Presură, purtătoare a unui genom peticean, fiind nepoata renumitului poet.

Capitolul doi intitulat „Prietenii Tecuciului” se deschide cu lucrarea „Mioara Bahnă – Nobelul în ținută românească” unde se vorbește despre cele cinci volume ale acesteia consacrate laureaților premiului Nobel pentru literatură. Se continuă cu un alt material dedicat aceleiași persoane „Partitură lirică pentru Mioara Bahna”.

Un alt material este dedicat analizei autorului Adrian Botez pentru volumul „Poezii întâmplătoare”. Următorul material poartă titlul „Gabriel Alexe – un poet care pune sufletul în ecuații lirice”. Urmează tableta „Sate covurluiene în alte vremuri”, semnat de Ioan Măgură, cu date despre satele Pechea, Lunca și Slivna.

Cel de-al treilea capitol intitulat „Letopiseț tecucean” se deschide cu lucrarea „Lansare de carte”. Aici este analizat volumul „Monografia Tecuciului”, autor Ștefan Andronache, lansare care a avut loc la data de 29 august 2025.

Urmează materialul intitulat „După șapte ani” dedicat cercetătorului în istoria locală Daniel Bradea, despre care autorul spune „Acum șapte ani, Bradea era necunoscut și de nimeni recunoscut, iar acum a rămas doar nerecunoscut. Toți ne conectăm la zbaterile lui, ne minunăm de isprăvile lui cărturești și îi recunoaștem meritele în surdină, dar ne ferim să le recunoaștem public. Eu i-am fost și am rămas alături, dar neputincios și nevolnic cât va fi să stăm în lumină.”

Următorul material este intitulat „Didacticism de ocazie”, urmat de materialul cu titlul „Lirism la un sfert de veac”, unde se face o atentă analiză a activității în anul 1969, când au trecut 25 de ani de la momentul 1944 și unde se analizează activitatea cenaclului literar a Casei de Cultură „Calistrat Hogaș”. Prin acest cenaclu au trecut nume mari cum ar fi avocat Emil Băicoianu, Ovid Caledoniu, Gabriel Drăgan, Aurel Brumă, Dionisie Duma, Doru Scărlătescu, procuror Gheorghe Balan, Mircea Chiriac și alții.

Următorul material cu titlu „Prelegere dr. Richard Constantinescu” analizează lucrarea doctorului intitulată „Răni și renaștere”, lansare care a avut loc la Sala Studio din Tecuci, vineri, 6 iunie 2025. Urmează materialul „Revista ca un Kinder cu surprize”, unde găsim o cronică asupra activității poetului epigramist Iulian Bostan, care publică o evocare despre cărturarul din Priponești Antohe Chirvăsuță, amintind și de poeziile acestuia apărute în ziarul „Tecuciul” în anul 1990.

Din următorul material cu titlul „Nostalgii tecucene cu pictorul Ion Crăciun” aflăm date interesante despre acest pictor tecucean, stabilit apoi la Târgoviște, localitate în care a mai locuit și Gheorghe Petrașcu, fam. dr. Cârlan sau generalul Dimitrie Petrovici. Interesant este faptul că Ion Crăciun a purtat o bogată corespondență cu fostul său coleg de școală primară Anghel Rugină.

Următorul material este dedicat poetului și omului de cultură Petre Rău, unde se analizează noua lui lucrare dedicată scriitorului Gabriel Drăgan.

Festivalului aforismului ediția a IX-a, din 10-11 octombrie 2025, îi este dedicat un material special, ediție în care a fost prof. Adrian Cioroianu.

Urmează materialul „Răspuns Domnului Dimitrescu”, după care urmează comunicarea cu titlu „Cine-l compromite pe primar?”, urmat de materialul „Forme noi de autoritate politică”, apoi comunicarea „Reflecții aleatorii despre cercetările locale”, în care se apreciază lucrări despre personalități locale cum ar fi Nicu Mircea, Nadejda Decuseară, Iulia Gheorghiu, dar se regretă faptul că „niciunul din cei 18 academicieni ridicați din arealul tecucean nu își are încă o monografie”.

Se continuă cu materialul „Lungul drum al persoanei către personalitate” și de aici subliniem următoarele – „orice personalitate autentică poartă semnul valorii la cheia afirmării publice”. Urmează materialul „România – nevoia de resetare”, urmat de comunicarea „Curajul în vreme de ciumă”, unde se spune „De mârâit, mârâiam cu toții, dar public o făceau foarte puțini și amintim de Paul Goma, Doina Cornea, Victor Frunză, Mircea Dinescu și alții”.

Ultima comunicare din acest capitol este dedicată academicianului Iorgu Iordan, sub titlul „Iorgu Iordan – înțeleptul mizelor eșuate”. Autorul amintește aici de anul 1978, când a avut fericita ocazie să discute cu marele academician tecucean.

Ultimul capitol poartă titlul „Necrologuri” și începe prin a aduce un pios omagiu prietenului Puiu Corodeanu, cel care a ajutat foarte multă lume pe acest pământ. Urmează materialul „Plângeau ielele prin lunca Bârladului”, unde se aduce un pios omagiu poetului tecucean decedat în iunie 2025 și despre care autorul spune „prin el nu a dispărut un om ci s-a năruit o lume”.

Urmează necrologul dedicat avocatului Dan Frâncu despre care autorul spune – „a fost un avocat excelent și nu știu să fi rămas cineva nemulțumit de calitatea serviciilor sale.” Ultimul material este dedicat regretatului poet și om de cultură tecucean Dan Vîță, despre care autorul spune – „a plecat odată cu cocoarele și sper că acolo unde ajunge să găsească mai multă căldură decât a avut în viață”.

Și astfel se încheie cea de a 113-a carte de autor care se alătură celor 10 ediții îngrijite, celor 28 prefațate sau postfațate și celor șase prezențe în lucrări colective și care adunate duc la un total de 157 de lucrări apărute până în prezent.

Felicitări maestre și mult succes în continuare!

Iancu Aizic