După ce sâmbătă dimineață a avut loc deplasarea participanților la Țigănesti, la mormântul regretatei Cocuța dar și al marelui om de cultură Costache Conachi, delegația a vizitat și Conacul de la Țigănești cu renumita poartă, ambele aflate într-o stare cât se poate de jalnică, așteptându-se ca noul proprietar, respectiv Academia Română, să intervină pentru necesarele reabilitări ale acestui spațiu încărcat de multă istorie. Participanții au revenit la Tecuci unde manifestările au reînceput la ora 16.
Programul a început exact la ora anunţată, avându-l că moderator pe scriitorul Lucian Vasiliu care reaminteşte faptul că și logofătul Conachi era o persoană cât se poate de ordonată, punctuală și de o mare corectitudine.
„Îi mulțumim și pe această cale marelui om de cultură și pentru faptul că ne îngăduie să-i fim alături la fel cum trebuie să mai mulțumim și celor ce au coordonat acest reușit festival. Mulțumim doamnei Mariana Enache și domnului profesor Mircea Călianu din partea organizatorilor, prezenți și acum în sală, dar îmi arăt regretul că nu e acum de față și primarul municipiului, domnul Cătălin Hurdubae, cel care de altfel m-a invitat aici, la Tecuci. Apreciez prezența în sală a domnului consilier Gh. Militici, dar rămân la părerea că trebuia primarul să fie aici, la acest mare evenimentˮ precizează scriitorul Lucian Vasiliu.
Apoi, scriitorul trece la prezentarea cărții „Ibovnica slăvităˮ, apărută la Editura Junimea din Iași.
Este invitat să ia cuvântul fostul ambasador al României în Portugalia și Brazilia, profesorul universitar, scriitor, istoric și critic literar Mihai Zamfir. Acesta a prezentat comunicarea intitulată „Costache Conachi – părintele necunoscut al poeziei româneștiˮ, începând prin a ne informa, cu mare regret, că așa cum ne spun unele sondaje, 70 % din tinerii de azi nu reușesc să citească măcar o carte în timp de un an, lucru foarte îngrijorător. Profesorul continuă zicând că peste puțin timp se vor împlini 250 de ani de la nașterea marelui om de cultură Costache Conachi și se întreabă: „Dacă oare el gândea că noi ne vom aduna să-l cinstim și să-i organizăm un astfel de festival? El rămâne totuși părintele necunoscut al poeziei românești și spun aceast lucru pentru că unii îl așezau pe acest loc pe Iancu Văcărescu, cu toate că acest prim loc este, dacă ar fi să judecăm corect, unul doar onorific. Să nu uităm că cei doi, Iancu Văcărescu și Costache Conachi, aveau multe asemănări. Ei proveneau din familii importante și bogate și au avut funcții importante în stat. Ei semănau mult și la caracter fiind lăsători, dar trăindu-și viața din plin. Totuși, Costache Conachi a fost mai activ, el fiind atras și de activitatea politică, făcând parte din colectivul de modificare a Constituției din acel timp. Era cunoscător de limbi străine, cum ar fi franceză, greacă, turcă, latină. Apoi, amândoi erau atrași de scris, dar nici unul din ei, până la vârsta de 50 de ani nu a reușit să adune lucrările lor într-o carte. Conachi făcea însă și traduceri și să nu uităm că el este și realizatorul cărții – Meșteșugul stihurilor românești, lucru mare pentru acel timp. Chiar și Eminescu a apreciat activitatea lui Conachi, despre care spunea că are un limbaj accesibil și ușor de reținutˮ.
Vorbitorul continuă arătând că la Conachi găsim atât un vers lung, de câte 16-18 silabe dar și unul scurt de 6-8 silabe, primul atunci când era solicitat direct iar versul scurt îl folosea atunci când dorea să realizeze o poezie pe loc. De remarcat este și faptul că abia la şapte ani de la moartea lui Conachi, Cocuța a reușit să adune poeziile tatălui într-un volum, realizat în anul 1856. Profesorul Zamfir încheie prin a ne spune că și Ion Creangă s-a folosit de unele din versurile lui Conachi, dar fără a ști cui aparțineau. Pentru toate cele arătate acum, aici, afirm cu hotărâre că nu greșesc cu nimic atunci când spun că marele Costache Conachi este părintele necunoscut al poeziei românești, își încheie profesorul Zamfir interesanta expunere.
Este invitat apoi în scenă scriitorul poet Sterian Vicol, președintele juriului, pentru a acorda premiile festivalului. Acesta începe prin a ne spune că încă nu poate crede că a ajuns azi, acum, aici, la cea de a XXVI-a ediție a festivalului, el, participând absolut la toate acestea. Apoi, referindu-se la felul cum scriitorul Lucian Vasiliu a manevrat și de această dată lucrările, poetul gălățean ne spune: „Dacă Lucian nu ar fi existat, el trebuia oricum inventatˮ.
Se trece la acordarea premiilor după cum urmează, juriul fiind format din Sterian Vicol – președinte, iar membri: Eleonora Stamate, Constantin Oancă și Dan Vîță:
– Premiile revistei Tecuciul literar – artistic au revenit concurenților Iulia Andreea Petcu din Bacău și Rodica Gotă din Chișinău
– Premiul revistei Viața Românească: Emilia Nedelcof din Iași
– Premiul revistei Hiperion: Elena Ștefania Trincă din București
– Premiul revistei Porto – Franco: Iuliana Andreea Petcu din Bacău și Liliana Bulai
– Mențiune a obținut concurentul Vlad Berariu din Suceava
– Premiul III: Elisabeta Tofan din Suceava și Elena Aelenei din Suceava
– Premiul II: Teodora Vlădaru din Suceava și Iuliana Andreea Petcu din Bacău
– Premiul I: Rodica Gotă din Chișinău
– Marele trofeu și o plachetă: Lucian Petre Bălan din Botoșani.
Se trece apoi la acordarea premiului de Debut de către un juriu condus de Ioan Holban – președinte iar membri: Nicolae Corlat, Emilian Galaicu Paul, Ion Pintea şi Florina Zaharia.
Președintele juriului, scriitorul Ioan Holban începe prin a atrage atenția concurenților să nu mai vină și să citească în fața publicului de pe telefoane mobile, printarea rămânând totuși clasică.
Juriul sus menționat acordă premiul pentru Debut, acordat de revista „Junimeaˮ, concurentelor: Raluca Foron și Dorina Vălean.
Toți concurenții premiați au citit în fața publicului câte o poezie proprie.
În final, publicul a audiat un concert de muzică veche prezentat de formația Kalofonis.
Și astfel, s-a încheiat cea de a XXVI-a ediție a Festivalului „Costache Conachiˮ, pe care, referentul casei de cultură, poetul Dan Vîtă, unul din cei ce au pus umărul serios la acest festival, îl consideră, prin numărul personalităților participante, ca cel mai reușit de până acum. Iar eu îi dau dreptate.
Iancu Aizic
