A încetat din viață sculptorul Dan Mateescu

 

Dimineața zilei de astăzi (9 iulie) a debutat cu o veste tristă. De la Tecuci, prietenul Ștefan Buțurcă, prin telefon, mă anunță că a încetat din viață sculptorul Dan Mateescu, membru al Filialei Galați a U.A.P.R., personalitate marcantă a statuarei din România, autorul multor monumente amplasate în Tecuci și în alte localități din țară.

 Artistul s-a născut la 8 aprilie 1943, la Moineşti, judeţul Bacău. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă”, Iași (1962) și  Institutul de Artă din Iaşi, secția Sculptură, clasa profesorului Vasile Florea (1973). A funcţionat ca profesor la Clubul Elevilor din comuna Liești (18 ani), Clubul Elevilor din Tecuci și apoi, până la pensionare, ca muzeograf la Muzeul Mixt din Tecuci, oraș unde a trăit după absolvirea facultății.

De-a lungul anilor și-a organizat mai multe expoziții personale la Tecuci (1979, 1982, 1988, 1990, 1992, 1996, 1998,  2008, 2010, 2013), Suceava (1982), Bucureşti (1982), Galaţi (2002, 2006), Brăila (2003), Ploiești (2011) și a participat la numeroase manifestări colective de profil de la Galaţi, Focşani, Bacău, Chişinău, Bârlad, Vaslui, Botoșani, Piatra Neamț, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Iași, București, etc.

 Lucrările de artă monumentală realizate se găsesc la Tecuci (Bustul lui Mihai Dimitriu, Bustul scriitorului Calistrat Hogaş, Bustul folcloristului Tudor Pamfile, Bustul Elenei Doamna, Monumentul Cercetaşului, Bustul scriitoarei Natalia Negru,  10 busturi reprezentând personalităţi tecucene, amplasate pe Aleea Personalităţilor din Parcul „Alexandru Ioan Cuza”, Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt , Bustul Cocuței Conachi, Bustul lui Theodor Cincu”; Lieşti (Statuia luptătorului dac, Bustul lui Anghel Saligny; Ţepu (Bustul lui Tudor Pamfile, Monumentul Eroilor); Buciumeni (Regina aerului – Smaranda Brăescu, Monumentul paraşutismului ); Munteni (Bustul lui Costachi Conachi); Poiana  (Decebal); Stănişeşti-Bacău (Bustul sculptorului George Apostu); Podu Dâmboviţei („Himera” ); Iveşti  (Relieful Ştefan Petică, Bustul scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu); Chişinău (Bustul lui Costache Conachi); Munteni (Bustul preotului-poet Alexei Mateevici); Umbrărești (Bustul lui Ștefan cel Mare), Smulți (Bustul sculptorului Grigore Patrichi-Smuți).

S-a afirmat şi în domeniul teoriei şi istoriei artei prin publicarea unor interesante studii: „Artişti plastici din ţinutul Tecuciului” (în colaborare cu Lucia Gologan), „Peisajul – Grigorescu, Andreescu, Luchian, Iser, Petraşcu, Pallady”, „Creativitatea la copii în arta plastică”, „Spaţiu şi stil la Petraşcu”.

 În statuara de interior, sculpturile lui Dan Mateescu sunt axate pe generoasa temă a maternităţii, evocă voievozi și domnițe din istoria Moldovei, dezvoltă într-un întreg ciclu motivul „scării” sau îşi au sorgintea în tehnologia populară şi în diferite obiecte cu caracter etnografic. Nota lor vădit simbolică este evidentă. Stăpân pe tehnica cioplirii în lemn, artistul înscrie în spaţiu forme şi volume de o mare simplitate, cu o încărcătură semantică relevantă. Tăietura lui Dan Mateescu nu este sofisticată, ea se apropie de cea a meşterilor populari, numai că artistul ştie să folosească şi câştigurile artei şi tehnologiilor moderne. Ştie să folosească de asemenea calităţile şi imperfecţiunile masei lemnului pentru a obţine anumite efecte vizuale, pentru înlăturarea monotoniei şi dinamizarea discursului plastic. Sculpturile sale se caracterizează printr-un echilibrat simţ al ritmurilor, prin dezvoltarea lor în desfăşurări spaţiale expresive, care să permită privitorilor receptarea conţinutului ideatic şi a sentimentelor de care artistul este animat. Apelând la geometrizare şi stilizare, la perforarea după un calcul aproape matematic a trunchiului sau, dimpotrivă, la implantarea în acesta a unor accesorii, Dan Mateescu realizează o sculptură sensibilă, coerentă, redusă la esenţial, dovedindu-se un continuator în spirit modern al tradiţiei. Unele dintre lucrările sale din ciclul „Scara” sunt ecouri ale iconografiei religioase pe această temă, având semnificaţia purităţii şi tăriei credinţei, a treptelor urcate în drumul spre mântuire şi îndumnezeire, a aspiraţiei şi setei omului de înălţare, de autodepăşire, a eforturilor sale de a sparge barierele care limitează cunoaşterea umană. Alte lucrări îşi au geneza în unele elemente de cultură materială întâlnite în gospodăria ţărănească: raghila, căuşul, râşniţa, piatra de moară, roata, maiul etc. Chiar modul de sprijinire a lucrărilor pe trei picioare aminteşte de scaunele ţărăneşti din jurul mesei rotunde tradiţionale care i-a inspirat lui Brâncuşi „Masa tăcerii” de la Târgu-Jiu, sau, rămânând în domeniul sacrului, am putea spune că fac aluzie la Trinitate. Formele şi volumele înscrise de Dan Mateescu în spaţiu îşi pierd arhaicitatea şi atributele obiectului utilitar, dobândind valenţele artei. Lemnul îşi păstrează căldura, plinurile şi golurile sunt armonizate cu ştiinţă, echilibrat. Suprafeţele în care loviturile dălţii dau o anumită vibraţie materiei alternează cu cele atent şlefuite.

 În unele variante artistul implantează în textura lucrării elemente metalice. Sculpturile reţin prin ritmul undoios, liniştit al formelor şi volumelor, prin monumentalitatea lor, prin măiestria cu care sculptorul explorează virtuţile lemnului, dându-i o nouă viaţă. Dan Grigorescu vedea în Dan Mateescu „un sculptor al formelor ample, înscrise cu aplomb în spaţiu, care ciopleşte cu un simţ sigur al raporturilor constructive”. Marin Mihalache remarcă „temperamentul său domol, tăcut ca înseşi materialele sculpturii sale, evoluând sub patronajul brâncuşian, preocupat să se încadreze într-o viziune modernă, în care sensibilitatea se subordonează creator înscrierii în spaţiu a unor volume expresive, prin care elogiază nobile aspiraţii umane”, în timp ce Cristina Angelescu evidenţiază „forţa creatoare interioară capabilă să arhitectureze metafore, un simţ al ritmului care trebuie să cucerească spaţiul şi să-l supună, o desfăşurare muzicală limpede, superioară, diversificată a liniilor”.

Cu încetarea din viață a sculptorului Dan Mateescu, orașul Tecuci, Filiala Galați a U.A.P.R. și cultura gălățeană suferă o grea pierdere. Ne vor aminti în continuare de el lucrările de artă monumentală care populează spații publice din localitățile menționate, sculpturile de interior aflate în colecții ale muzeelor, albumele și dicționarele în care se află reproduse creații ale lui. Dumnezeu să-l ierte și să-i odihnească sufletul în Împărăția Sa!

 

Corneliu Stoica