Cu mare durere în suflet am aflat, pe data de 14 noiembrie 2021, că a plecat spre o lume mai bună, apreciata profesoară Marieta Filiță. Din ce am înțeles, se grăbea spre un consiliu pedagogic acolo, unde urma să se întâlnească cu profesorul Corneliu Remezescu, cu profesoarele Alexandra Tătaru, Nadejda Decuseară, Georgeta Orisivski, cu prof. Orisivski și cu mulţi alții.
Profesoara Marieta Filiță era născută în satul Vispești din comuna Breaza, județul Buzău la data de 16 noiembrie 1936. A urmat liceul la Buzău, apoi Facultatea la București și Iași predând Limba Rusă și apoi Limba Română la Liceul nr. 1, acum CNSH și Liceul Agricol, CNAE.
Am avut bucuria să o cunosc în anul 1962, când eram elev la Liceul seral al CNSH de azi, predându-ne atunci Limba rusă și Limba română. Apariția dânsei la ore era pentru noi o adevărată revelație, fiind numită de noi, elevii, Regina seralului. Avea o mare delicatețe în vorbire, mișcare și mai ales în exprimare. Am avut șansa de a ne fi și dirigintă și acele ore erau pentru noi prilej de minunate învățăminte. Ne povestea că era dintr-o localitate din jurul Buzăului, stabilită la Tecuci prin căsătoria cu profesorul Constantin Filiță, tecucean, cel care a condus Casa de cultură și Ziarul Avântul. Era dornică și curioasă să știe cât mai multe despre orașul în care s-a stabilit și la una din primele ore de dirigenție, ne-a propus ca cineva dintre noi să realizeze o monografie a Tecuciului. M-am oferit atunci cu mare bucurie, cu toate că nu exista, ca acum, internet cu toate datele, dar prin documentarea de la Muzeu, aveam să realizez o lucrare care a fost apreciată de toți. În anul următor, am fost înscris într-o excursie în Bulgaria și aveam nevoie de o zi învoire și m-a condiționat să vin cu o lucrare, respectiv „Impresii de călătorie din Bulgaria”, o altă lucrare care mi-a fost apreciată.
După terminarea liceului, am ținut în permanență legătura cu dânsa. După pensionare, o întâlneam mereu însoțită de profesoara Leibuc și mă invita la dânsa acasă, prilej de depanare de amintiri frumoase. Eram uimit de câte versuri recită și de tot ce citea. Se ducea să o viziteze pe profesoara de chimie, Georgeta Orisivski, și o ajuta cu ce putea. O găseam și pe facebook unde posta, din balconul blocului, fotografii realizate cu telefonul.
Pierderea soțului, prof. Constantin Filiță, în anul 2005, mai exact pe 8 noiembrie, a fost o mare lovitură pentru dânsa.
Îmi povestea și despre elevii de la Liceul Agricol, despre cei care au reușit în viață și îmi vorbea mereu de fostul ei elev, poetul de azi Dan Vîță.
În ultimul timp, nu îmi mai răspundea la telefon. Știam că e bolnavă. Am ținut legătura și cu fiul dânsei, Dragoș, dar mai ales cu distinsul profesor Pavel Virgil, un adevărat om între oameni. El s-a ocupat și se ocupă cu mare atenție, de toți profesorii tecuceni, în special de cei de la CNSH, neuitând nici azi că a fost director mulți ani și, cel puțin pentru mine, încă mai este! El se confundă total, și azi, cu acest colegiu, care a fost și va rămâne viața lui.
Stimată profesoară Marieta Filiță, îmi permit să vorbesc în numele elevilor pe care i-ați avut, nu vă vom uita nicicând. Dumnezeu să vă aibă în pază veșnică!
Sicriul regretatei profesoare este depus la Biserica Înălțarea Domnului, din str. Gheorghe Petrașcu, preot Forda, iar înmormântarea va avea loc marți, 16 noiembrie 2021, începând cu orele 10, exact ziua în care prof. Marieta Filiță ar fi împlinit 85 de ani.
P.S. În anul 2018, ar fi trebuit să avem, noi, clasa a cărei dirigintă a fost regretata profesoară Filiță, întâlnirea semicentenară. Deoarece ea nu s-a putut realiza, am adunat toate documentele din liceu și, în acel an, am scos de sub tipar cartea intitulată „După 50 de ani… Jarul nestins al amintirilor”, unde între paginile 90-96 se află tableta intitulată „Respectele mele, doamna profesoară Filiță!”, carte pe care i-am dăruit-o.
Iancu Aizic