Depuneri de coroane, lansare de carte și sărbătorirea eroinei noastre Smaranda Brăescu

 

Miercuri, 2 februarie 2022, chiar în ziua în care se împlinesc 74 de ani  de la trecerea în veșnicie a Smarandei Brăescu, născută la 21 mai 1897 la Hănțesti, comuna Buciumeni, în fostul județ Tecuci –  Muzeul tecucean a organizat  o activitate complexă. Aceasta și pentru faptul că anul 2022 este dedicat Smarandei Brăescu, prima femeie parașutist din România. A fost renumită la nivel intern și internațional în perioada interbelică, decorată chiar și de Rege, dar vânată de comuniști. Și totuși, ea a doborât record după record, atât în parașutism cât și în aviație. Nu a stat departe nici de front în timpul celui de al Doilea Război Mondial, făcând  zboruri umanitare, mai ales pentru salvarea răniților.

În acest sens, conform Legii nr. 19/2022, s-a instituit anul 2022 ca Anul Smaranda Brăescu, pentru a marca personalitatea parașutistei și aviatoarei noastre.

 Deschiderea manifestărilor dedicate acestei mari personalități, chiar în ziua de 2 februarie, s-a făcut la ora 12, la Buciumeni, unde au fost depuse coroane cu flori  la statuia eroinei, de către Muzeul Teodor Cincu Tecuci, Asociația Cultul Eroilor, prof. dr. Cezar Ungan, Asociația Cadrelor militare în rezervă și în retragere și Asociația Română pentru Istoria aviației. Slujba de pomenire a fost oficiată de preoții Traian Saulea și Vivian Radu.

Începând cu ora 14, activitatea s-a mutat la sediul Muzeului de Istorie tecucean. Aceasta a fost deschisă de managerul muzeului, Daniel Dojan, care după urările de bun venit a continuat: „Astăzi sărbătorim o adevărată eroină locală dar și națională care a stabilit mai multe recorduri atât în înălțime cât și din alte și nenumărate puncte de vedere”. Ne este prezentat invitatul special la acest eveniment, Dan Antoniu, un mare iubitor al aviației, care a studiat cu profunzime viața și activitatea Smarandei Brăescu, adunând toate acestea în cartea intitulată „Eroina cerului – mit și adevăr despre aviatoarea Smaranda Brăescu”, lansare care se va face cu această ocazie.

Despre această apariție, este invitată să ne vorbească muzeografa Daniela Alecsa care începe prin a face o scurtă caracterizare a autorului, spunându-ne că a avut mai multe convorbiri telefonice cu acesta. Continuă, spunând că este absolvent al unei facultăți tehnice dar se află de mult timp în lumea aviației, participând la mai toate evenimentele de acest fel, fiind și realizator de machete aviatice, deținător de numeroase albume foto legate de aviație, deținând numeroase fotografii. De altfel, cartea de față conține peste 400 de fotografii cu și despre Smaranda Brăescu. Vorbitoarea apreciază aspectul și realizarea totală a acestei apariții, din toate punctele de vedere. Ne vorbește în continuare de Smaranda Brăescu, în primul rând ca femeie și în al doilea rând ca om.

„Dar, repet, femeie înainte de toate. Ea s-a născut parcă special pentru a se lupta cu văzduhul și a crezut permanent în succesul ei. Măndița, așa cum i se spunea în intimitate, era plină de inventivitate, emancipare și a dat mereu dovadă de un mare curaj.  A fost inventivă și atunci când femeile nu aveau loc în aviație și a făcut cursurile de parașutism prima oară, intrând apoi în aviație. Mereu spunea că acest mare curaj i-l datorează doar lui Dumnezeu”. Ne vorbește în continuare de salturile de la 6.000 de metri, apoi despre cel de 7.000, ajungând să doboare record după record. A făcut parte și din Escadrila Albă.

În continuare, a fost invitat la cuvânt autorul lucrării, Dan Antoniu. Acesta începe prin a ne spune că se simte foarte onorat să participe la acest eveniment, mai ales pentru faptul că în ultimii doi ani nu a mai lansat cărți. Vorbește de oamenii văzduhului, amintind și de Aurel Vlaicu dar oprindu-se mai mult la Smaranda Brăescu: „O eroină mult mediatizată care, pentru marele ei curaj, era considerată de unii dezaxată. Să nu uităm în acest sens, că mulți bărbați nu făceau acest sport din plăcere, unii erau chiar obligați”. Ne vorbește apoi de prietenia Smarandei cu alte parașutiste cum ar fi Mariana Drăghescu sau Mărioara Rusu. Autorul ne mai spune că eroina a fost ajutată mult de Ziarul Universul dar și din subvențiile publice realizate de cei din diaspora care o admirau enorm.

Continuă, relatând de perioada în care ea s-a aflat în California. Revenit la lucrarea de față, ne spune că a început colectarea de date de prin anii 1971-1980, continuând cu fiecare nou detaliu apărut. Nu uită să spună că „În ziua de astăzi, cartea și cititul s-au prăbușit total”.  În încheiere, vorbitorul mulțumește tuturor aviatorilor pentru tot ce au realizat și repetă faptul că în ziua de azi e foarte greu din toate punctele de vedere să scrii și, mai ales, să scoți de sub  tipar o carte. Ne reamintește și perioada când Smaranda se află în Bulgaria și Polonia și, din diferite motive, a trebuit să se întoarcă acasă cu trenul.  Smaranda a fost totuși o femeie foarte credincioasă, chiar pot spune și singuratică. Astăzi, ea este sărbătorită de toate Asociațiile Aviatice din România și nu numai. Finalul vieții o găsește la o mănăstire și i-a fost foarte greu. Dar ea a fost foarte mulțumită pentru tot ce a realizat.

 A luat apoi cuvântul comandorul Dorel Chiș care apreciază reușita acestei activități și invită pe toți cei interesați la Muzeul Aviației din Zona Kaufland, unde pune la dispoziția celor interesați multe documente interesante. Ne spune apoi, în premieră, că în prezent se lucrează la o manifestare aviatică ce ar urma să aibă loc pe data de 23 mai pentru a se sărbători 90 de ani de la stabilirea recordului mondial dar și 125 de ani de la nașterea eroinei noastre.

Prezentă la acest eveniment, muzeografa Mihaela Damian de la Muzeul „Paul Păltânea” din Galați este încântată de ce a văzut și urmărit, afirmând că și la Muzeul gălățean se află un bust al Smarandei Brăescu. Ne invită pe toți, când avem posibilitatea, să vizităm acest muzeu gălățean.

Apreciem și noi această reușită activitate a muzeului și încheiem cu vorbele minunate ale eroinei noastre „Viața mea nu înseamnă nimic dacă o țin pentru mine. Viața mea, o dăruiesc țării, dar vreau să o dăruiesc frumoasă și încărcată de glorie. Nu mă voi întoarce decât biruitoare!”.

 

Iancu Aizic

 

 

error: Content is protected !!