Legenda spune că „soldații Regimentului 24 Infanterie au păzit Sfatul Țării de la Chișinău în perioada când deputații din Basarabia au votat unirea Basarabiei cu Patria mamă”.
Despre cum s-au desfășurat în realitate evenimentele legate de activitatea Sfatului Țării aflăm din relatările unor martori oculari.
Ședința în care Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România a avut loc la Chișinău, pe 27 martie / 9 aprilie 1918. La ședință a participat și Alexandru Marghiloman, primul ministru al României. Într-un discurs rostit cu prilejul unui banchet dat la Athenee Palace din București, acesta a menționat faptul că în momentul în care s-a dus la Sfatul Țării a intrat „numai cu prietenii civili cari erau pe lângă mine. Nici o uniformă nu s-a văzut în Sfatul Țării, nici o uniformă împrejurul Sfatului Țării”. După ce a dat citire declarației guvernului român, Marghiloman s-a retras „împreună cu toți prietenii veniți din regat. Și de fapt ne-am dus la Cercul militar unde am așteptat rezultatul discuțiunilor”. Din relatarea lui Marghiloman aflăm că după ce delegația guvernului român a fost înștiințată de faptul că Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, s-a plecat „în cortej pompos oficial către Sfatul Țării. Cu noi, toți generalii, ofițerii superiori, escorta de cavalerie basarabeană în cap, escorta lăncierilor români în spate. Ajungem la Sfatul Țării. Cel dintîiu pe care-l întâlnesc e Stere. Mă duc la dânsul să-l felicit. Atât a putut să spuie: „S-a votat” și mi-a căzut în brațe în clocote de plâns. Minute întregi n-a putut rosti un cuvânt. Mai departe, pe scară, doctorul Cazacu, de obiceiu atât de stăpân pe dânsul cu vorbirea aspră și ascuțită pe care o cunoașteți, în imposibilitate de a rosti o vorbă, ochii lui plini de lacrimi, grăind ceea ce nu putea să spuie cuvântul lui, iar generalul Hîrjeu, în care se deșteptase vechiul sânge basarabean, ștergând lacrimi furtive, m-a îmbrățișat mulțumindu-mi că i-a fost dat să trăiască alături de mine aceste clipe nemuritoare. Nu vă mai spui, domnii mei, în ce stare eram eu: cu cleștele nu mi-ai fi putut smulge o vorbă. Gândiți-vă: eu, trădătorul, aveam norocul să iau de mână Basarabia, s-o duc la Patria-Mumă!”.
Așadar, „Sfatul Țării de la Chișinău în perioada când deputații din Basarabia au votat unirea Basarabiei cu Patria mamă” nu a fost apărată de niciun ostaș din Regimentul 24 Infanterie Tecuci. De fapt, nici în interiorul clădirii și nici în jurul acesteia nu s-au aflat militari români. Menționăm faptul că armata română nu a avut nimic de a face cu desfășurarea dezbaterilor din Sfatul Țării și votul acestuia nu a fost dictat de prezența trupelor române în Basarabia.
Așa cum am arătat, la operațiunile desfășurate de armata română în Basarabia, în perioada ianuarie – martie 1918, dintre unitățile militare care își aveau reședința în Tecuci au participat Regimentul 6 Roșiori, Regimentul 11 Roșiori (formau Brigada 4 Roșiori) și Regimentul 50/64 Infanterie.
În această perioadă Regimentul 24 Infanterie Tecuci a primit misiuni de apărare a frontierei cu Austro-Ungaria, dar și de menținere a ordinii și siguranței populației ce era amenințată de trupele ruse care părăseau frontul în debandadă.
Încă din decembrie 1917 un batalion al regimentului se găsea la frontieră. Acesta ocupa poziții în Subsectorul I (având comandamentul la Tețcani) al Grupului Taslău.
La 12 ianuarie / 25 ianuarie 1918, din ordinul comandamentului Diviziei 6 Infanterie, două batalioane ale regimentului au fost puse la dispoziția Grupului Taslău, la Sănduleni, pentru înlocuirea Regimentului 8 Roșiori.
La 16 ianuarie / 29 ianuarie 1918, prin ordinul 7650 al comandamentului Corpului 4 Armată, o companie a regimentului a înlocuit garda rusă care păzea depozitul de arme și muniții din apropierea gării Moinești. Armele proveneau de la trupele ruse care părăseau frontul. Conform evaluării efectuate de comandamentul companiei în depozitul care ocupa o suprafață de 2 km pătrați se aflau: 400 de vagoane cu muniții în magazii; 70 de vagoane cu muniții sub cerul liber, 10 vagoane cu harnașament sub cerul liber, 80 de tunuri și 1000 de chesoane de artilerie și infanterie sub cerul liber. Un număr foarte mare de arme și baionete ce nu se puteau aprecia, tot sub cerul liber.
La 29 ianuarie / 11 februarie 1918 a început dislocarea de pe front a batalionului din Regimentul 24 Infanterie care făcea parte din Grupul Taslău. Acest batalion a urmat traseul: Tețcani (29 ianuarie), Balcani (30 ianuarie), Chitiuceni (31 ianuarie), Piatra Neamț (1 februarie), Gășceni (2 februarie), Munții Tarcău (3 februarie), pe poziții (4 februarie). Deoarece batalionul din regimentul tecucean era foarte slab echipat nu putea „să stea pe front în munții de zăpadă” și a fost trecut în rezervă la ferma Brateșul.
În condițiile în care inamicul a denunțat armistițiul, la 18 februarie / 3 martie 1918, Corpul 4 Armată a dispus prin ordinul 8208 ca batalionul din regimentul tecucean să trimită în seara de 19 februarie / 4 martie, la posturile de comandă ale subsectoarelor (pichetele Brateșul și Bolohănișul) câte 6 echipe de pușcași-mitraliori.
Pe 24 februarie / 9 martie 1918, la patru zile după prelungirea armistițiului cu două săptămâni, prin ordinul 9144 al Marelui Cartier General s-a dispus retragerea de pe front a Brigăzii 2 Călărași. Sectorul ocupat de acesta urmând să fie supravegheat de „un Batalion din Regimentul 24 Infanterie, care va păstra o mică rezervă, unde se va afla și compania de mitraliere a acelui batalion”.
În concluzie, Regimentul 24 Infanterie Tecuci nu a luat parte la operațiunile desfășurate de armata română în Basarabia, în perioada ianuarie – martie 1918.
Daniel Bradea
Sursa: Daniel Bradea, TECUCI, FILE DE ISTORIE II, Editura Studis, Iași, 2020, p. 69-78.
