Vasile Ghica este cunoscut, mai ales, ca aforist și promotor al aforismului. O dovedesc operele sale: Surâsuri migdalate (1989), Cristale de fum (1991), SOS Iubirea (1995), Recviem pentru mileniul doi (1997), Răscruce de milenii (1997), Chef pe Titanic (2008), Perdafuri (2009), În ghearele râsului (2009), Rezervație gri (2011). Nu trebuie omise celelalte creații, volumul de proză umoristică La balamuc, birjar! (2008), nici contribuțiile sale de istorie culturală: Nasc și la Tecuci oameni (2008), căreia îi adaugă, în 2021, lucrarea Tecuciul în ipostaze ilustre.
Cele două lucrări de istorie culturală, Nasc și la Tecuci oameni și Tecuciul în ipostaze ilustre, izvorăsc dintr-o mare iubire pentru aceste locuri ale Moldovei sudice, dar și din amărăciunea unei constatări dureroase legate de receptarea națională a realizărilor oamenilor dăruiți, iviți pe aceste locuri, necunoaștere care lipsește Tecuciul de locul bine meritat, la care are tot dreptul, în istoria culturii naționale. Acest gol îl umple Vasile Ghica prin lucrările sale, efortului său adăugându-i-se cele ale lui Ionel Necula și Daniel Bradea. Nu de personalități notabile, de anvergură națională, duce lipsă Tecuciul, ci de o defectuoasă promovare a lor.
Vasile Ghica își concepe noua carte, o mică istorie locală, la purtător, Tecuciul în ipostaze ilustre, ca un divan, o gâlceavă a scriitorului cu lumea, într-un dialog antrenant, structurat pe șapte capitole: Oraș al Unirii Principatelor, Oraș erou, Nasc și la Tecuci oameni!, Sufletul cercetășiei românești, Tecuciul areopag al aforiștilor români de pretutindeni, Mica Vienă, Leagănul aviației române, precedate de un prolog, cu titlu omonim, un fel de argument al demersului cultural recuperator, finalizat cu un epilog, Gânduri spre mai bine, o provocare adresată viitorului, o invitație la continuitate.
O valoare permanentă, adevărat laitmotiv al dialogului cu sine și cu lumea, este patriotismul, în înțelesul lui nobil, ca dragoste pentru locurile în care ai văzut lumina zilei, ca prețuire și respect pentru înaintașii care au construit o țară, o limbă, o istorie, o cultură.
Cartea afirmă și polemizează cu toți cei mefienți față de personalitatea locului și/sau față de personalități precum Cocuța Conachi, de exemplu, cea care a schimbat, prin alegerea pe care a făcut-o, între familie și țară, destinul poporului român în anii premergători Unirii Principatelor din 24 ianuarie 1859; cu cei care neagă adevăruri evidente, dar pe care Vasile Ghica nu le lasă să se neantizeze. În demersul său cultural, el punctează principalele merite culturale, anume că Tecuciul este un oraș erou, întrucât, în vara anului 1917, în timpul Primului Război Mondial, aici a funcționat frontul celei mai mari bătălii din istoria modernă a României. De asemenea, Tecuciul este sufletul cercetășiei românești, aici ridicându-se, în 1925, prima statuie din Europa în onoarea copiilor cercetași morți pe frontul Primului Război Mondial. Tot la Tecuci, susține cu argumente Vasile Ghica, a fost leagănul aviației românești, înainte ca școala de pilotaj să se mute la Bobocu, în județul Buzău. Se adaugă la acestea, mândria de a fi dat țării, în prima jumătate a secolului al XX-lea, 17 academicieni. Păcat că nu-i enumeră pentru buna ținere de minte. Poate la o ediție viitoare.
În contemporaneitate, Tecuciul este locul cu o bogată, activă și meritorie activitate culturală. O dovedesc festivalurile de literatură, cel de poezie „Costache Conachi” și cel internațional al aforismului, care a implicat intelectuali de pretutindeni, proiect ambițios, care a pus Tecuciul pe harta culturală a lumii. În cadrul acestui festival al aforismului, s-a născut și s-a materializat cartea Gânduri desenate, editată la Beirut, în șase limbi, tipărită în 3000 de exemplare și distribuită în multe țări. Tecuciul tinde la apelativul Mica Vienă, întrucât, prin Fundația Pelin, aici au loc, aproape săptămânal, concerte de muzică clasică, susținute de valoroși artiști contemporani.
Toate aceste întâmplări cu oameni, susținute și bine argumentate în dragostea pentru adevăr, și nu doar monedă calpă, efect al unui orgoliu inflamat nejustificat în realitate, și-au avut impulsul în atașamentul lui Vasile Ghica pentru aceste locuri. Istoria atestă orașul Tecuci (a cărui etimologie se explică fie prin slavul teci, teciot „a curge, apă curgătoare”, fie prin uralo-altaicul tehek „târg”) la 1 septembrie 1435, în timpul lui Iliaș Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, așadar, cu 20 de ani înainte de atestarea orașului București. Gândul a biruit asupra tuturor obstacolelor și, din comparația cu alte locuri, a prins acest contur pentru a demonstra încă o dată că Nasc și la Tecuci oameni, personalități. În Germania, mărturisește Vasile Ghica, a văzut că elevii au ca obiect de studiu istoria și cultura localității în care trăiesc, un meritoriu mod de a-l lega pe copil de zona lui, dar și o formă subtilă de a face educație patriotică. Deviza lui este: „Să ne cunoaștem valorile și să defilăm cu ele!” În acest fel, doar prin cultură, se poate recreea limba pe care semidocții o stâlcesc astăzi, se poate ieși din amorțeală. Așadar, „Să redescoperim virtuțile meritocrației!”
Personalitățile care au însuflețit prin idealurile și valoarea lor acest loc (Costache Conachi, Costache Negri, Dimitrie Olănescu-Ascanio, Hortensia Papadat-Bengescu, D. Hîrlescu, Constantin Botez, Eremia Grigorescu, V. Pârvan, Tudor Pamfile, Anghel Saligny, I.M. Rașcu, Ștefan Petică, I. Valerian, I.D. Mușat, Gabriel Drăgan, Anghel Rugină, Clara Cantemir, Dănăilă Negoiță, C.Z. Buzdugan, Pamfil Șeicaru, Smaranda Brăescu, Constantin Solomon, G.G. Ursu, Ion Petrovici, Iorgu Iordan, George Apostu, Sorana Țopa, Ernest Bernea, George Ivașcu, Ovid Caledoniu, Brăduț Covaliu, C.D. Zeletin, Tamara Buciuceanu-Botez ș.a.) pot fi un exemplu și astăzi, un start pentru resetarea țării, pentru redescoperirea meritocrației.
Cu plusuri și minusuri inerente, se poate spune acum că la Tecuci există o viață culturală și oameni care însuflețesc, prin dăruirea lor, proiecte, manifestări care, altfel, ar rămâne nematerializate în cuvânt și faptă. Există, așadar, argumente pentru ca Vasile Ghica să fie optimist și să exprime gânduri spre mai bine.
Tecuciul în ipostaze ilustre îl onorează, ca intelectual de aleasă cultură, pe Vasile Ghica, după cum înnobilează înseși locurile ale căror valori intră în lume pe această poartă deschisă generos și meritoriu de un iubitor al culturii. Tecuciul în ipostaze ilustre este statuia pe care Vasile Ghica o înalță spre neuitare, în speranța revigorării virtuților meritocrației. Să-i urăm succes!
Ana Dobre