În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internaţională a Muncii sau Ziua Internaţională a Muncitorimii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti.
Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea mişcărilor muncitoreşti în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe.
După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.
În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederaţie sindicală (Blocul Naţional Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba această zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.
sursa: internet
