Urme de civilizație străveche pe meleaguri tecucene 

  

Cred că pentru fiecare dintre noi localitatea în care te naşti şi în care paşii te poartă printre clădirile obosite de timp sau pe aleile parcurilor vechi îţi trezeşte la un moment dat un interes deosebit, nostalgii, curiozitatea de a cunoaşte trecutul acelei aşezări. Din acest motiv, în paginile ce urmează, am să prezint câte ceva din urmele lăsate de comunităţile care au trăit pe teritoriul oraşului Tecuci.  

Oraşul este aşezat geografic în partea de Sud-Est a României, în judeţul Galaţi, la confluenţa râului Bârlad cu pârâul Tecucel, în Câmpia Tecuciului. 

Descoperirile arheologice dovedesc că această zonă geografică oferea condiţii de trai prielnice,  așa încât populaţiile umane au locuit aici din timpuri străvechi, cu începere din paleolitic. 

Descoperiri arheologice și paleontologice din  paleolitic  

Menționăm faptul că în Tecuci nu s-au făcut cercetări arheologice sistematice. Majoritatea descoperirilor au fost întâmplătoare sau rezultate în urma săpăturilor de recuperare şi salvare. 

În zona Tecuciului cele mai vechi descoperiri arheologice datează din paleoliticul superior, faza aurignacianul mijlociu şi târziu (gravettian). Aşezările paleolitice, în Moldova, sunt  așezări în aer liber localizate de-a lungul râurilor, în special pe promontoriile şi terasele mai înalte. 

Pe terasa inferioară a Bârladului, la circa 500 metri nord de şoseaua Tecuci – Matca, în punctul numit Rateş I, au fost descoperite unelte din silex, precum şi faună fosiliferă din Pleistocen. Leonida Apostol si Dumitru Vicoveanu în „Studiul elefantidelor, rinocerilor şi bovidelor din depozitele cuaternale ale Bîrladului inferior existente în Muzeul Tecuci, Jud. Galaţi”, arată faptul că în Tecuci era foarte răspândit „Mammuthus primigenius” dintre elefanţi şi „Bison priscus” dintre bovide.  

Muzeul din Tecuci deţine numeroase schelete de mamifere fosile cuaternare, în special bovide, care erau foarte răspândite în această zonă. Din acest motiv „Punctul fosilifer Rateş” a fost declarat rezervaţie paleontologică. 

Astfel de descoperiri s-au făcut în zona Tecuciului încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-o scrisoare din septembrie 1840 logofătul Costache Conachi îl înştiinţa pe Veniamin, Mitropolitul Moldovei, că în urma efectuării de săpături „într-un pustiu sec şi lipsit cu totul de apă, încât nici păsciune de vite nu ridică, vrînd a face un puțu, și săpând în pământ tare hleios și vîrtos ca fierul” a descoperit „împetrite aceste fălci cu ginginele, cu dinţi măsele, şi cu rădăcinele lor, şi cu osul fălcii împietrite, precum le veţi videa”. Mitropolitul Veniamin a fost rugat să cerceteze oasele „pentru a afla din ce dobitoc au putut fi” şi să le depună la cabinetul rarităţilor. În scrisoare nu se spune locul unde au fost găsite. Se ştie doar că aceste resturi osteologice au fost trimise de la Tecuci prin paharnicul Vârlănescu, și au fost descoperite, probabil, pe  una din moșiile pe care  logofătul Costache Conachi le deţinea în ţinutul Tecuci. 

În anul 1884, au fost găsite la Găiceana, fostul ținut Tecuci, fragmente de oase care proveneau de la Dinotherium gigantum și Dinotherium gigantissimum. În această localitate îşi  avea moşia Dimitrie Alexandru Sturdza. Acesta a prezentat la Academia Română, la 16 noiembrie 1884, comunicarea „Oase petrificate găsite la Găiceana”. De la Romulus Sevastos avem informaţii şi „despre terasa inferioară de la 15 – 20 m cu fauna mamutului de la  Negrileşti (J. Tecuci)” considerată a fi de Pleistocen. 

În 1903, în albia Siretului, la marginea județului Tecuci, a fost găsit un „craniu de bison” pe care prefectul Costache Racoviță l-a predat Academiei. La rândul său, învățătorul Ion Beldie, din Călmățui, fostul județ Tecuci, a donat Academiei Române 4 vase de lut, 5 vârfuri de săgeți, 17 fibule  de bronz, 2 bucăți sticle de ornament, 18 monede grecești și romane de argint, 6 monede de bronz care au fost găsite la Poiana, fostul județ Tecuci, în punctul numit Cetățuia.  

Aşezări neolitice 

Una dintre cele  mai vechi aşezări umane din zona Tecuciului a fost descoperită la circa 3 kilometri de centrul comunei Drăgăneşti, pe drumul de ţară care face legătura între satul Malu Alb şi cartierul Cernicari. În anul 1963, în acest sit au fost efectuate cercetări  arheologice de suprafaţă care au dus la descoperirea  unor fragmente ceramice atribuite culturii Starcevo-Criş. 

O altă aşezare neolitică, datând din secolul VI Î. Hr., a fost descoperită în urma cercetărilor efectuate în anul 1990 în punctul  numit la „Broscărie” (Munteni). Uneltele descoperite în această aşezare: toporul de tip calapod, silexuri microlitice, obisidiana şi piesele din os se consideră că provin de la purtătorii culturii Starcevo-Criş. Locuitorii acestei aşezări neîntărite se ocupau cu creşterea animalelor şi cultivarea primitivă a  cerealelor, fapt care rezultă din uneltele descoperite în aşezare. Ceramica este reprezentată în acest sit de străchinile tronconice şi bitronconice, precum şi de cupele cu picior. 

 Ceramică din perioada neolitică, similară cu cea de la Cucuteni, județul Iaşi, a fost descoperită şi în staţiunea Slobozia de Jos, dealul Talapan, comuna Beneşti în acea vreme în judeţul Tecuci. O parte din această ceramică a intrat în colecţia muzeului particular deschis de Mihail Dimitriu la Tecuci. 

În urma întrepătrunderii celor două mari culturi eneolitice, Gumelniţa A I şi Cucuteni A I, a luat naştere un facies cultural de sinteză numit aspectul cultural Stoicani-Aldeni. Cercetările sistematice efectuate de-a lungul anilor în siturile arheologice ce aparțin acestui aspect cultural au fost puţine. În urma unor astfel de cercetări  efectuate de Eugen Comşa la Drăgăneşti – Tecuci, în anul 1962, a fost descoperită o aşezare întărită, cu locuinţe de suprafaţă, înconjurată de un şanţ de apărare. Este vorba despre un complex închis, în care nu s-au produs amestecuri de culturi sau chiar de faze târzii neo-eneolitice și conține un singur strat de cultură.  

Având în vedere numeroasele fragmente de râşniţe şi săpăligi descoperite, paiele de cereale amestecate în lipitura pereţilor locuinţelor, precum şi resturile osteologice de la bovine şi ovicaprine, putem deduce că locuitorii acestei aşezări se îndeletniceau cu creşterea animalelor domestice, în special cornutelor mari, şi cultivarea primitivă a cerealelor. Utilajul litic este reprezentat de topoare plate de formă dreptunghiulară sau trapezoidală, ciocanul perforat, uneltele din silex şi gresie silicifiată. Menționăm şi descoperirea resturilor osteologice de cai (Equus caballus), probabil, sălbatic. Ceramica descoperită în această aşezare este atât din pastă fină  (pahare și castroane decorate cu linii incizate), cât şi din pastă grosieră amestecată cu cioburi pisate sau pleavă (vase borcan, ornamentate cu brâie alveolare). În afară de ceramică au mai fost descoperite: 11 fragmente de figurine antropomorfe feminine stilizate, valve de scoici, resturi de carapace de broaşte ţestoase, un fragment ceramic precucutenian şi piese romboidale din lut. Eugen Comşa consideră că plăcuţele rombice din lut ars, care se foloseau în cadrul unor ritualuri religioase, „aparţin cu certitudine” fazei Drăgăneşti – Tecuci şi fazei Stoicani ale aspectului cultural Stoicani-Aldeni. Din Neolitic fac parte „securile din piatră lustruită de forme diferite, simple, sub formă de calapod şi cu gaură transversală” care au fost descoperite în cartierul Tecuciul Nou.  

Descoperiri din  epoca metalelor 

Din Epoca bronzului au fost documentate descoperirile întâmplătoare de topoare din piatră în puncte neprecizate. La  circa 2 km nord-vest de satul Ţigăneşti (Tecuci) au fost descoperite întâmplător într-un depozit trei seceri de bronz, două dintre acestea cu cârlig şi una cu un ciot care nu a fost îndepărtat după turnare. 

 Din „staţiunea de la răsărit de Tecuci” (Rateş) provin „graţie excavaţiilor terenului şi prăbuşirilor” fragmente de ceramică lucrată la roată, caracteristică epocii fierului perioada La Tene III. Din aceeaşi perioadă este şi ceramica descoperită într-unul din cei trei tumuli identificaţi în punctul numit „Câmpul de Aviaţie” în anul 1938. Pe lângă castronul şi cănile găsite în morminte inventarul funerar a mai cuprins o spadă de 40 cm. Emilia Zaharia şi Ion Ioniţă au considerat mormântul a fi sarmatic. Într-o „semnalare” a domnului Constantin Florea, din  anul 1958, se menționează că au fost găsite o fibulă şi un ulcior lucrat la roată, la 400 metri depărtare de locul în care anterior a fost descoperit un mormânt de înhumație sarmatic. 

Odată cu unificarea triburilor şi uniunilor de triburi din Dacia sub conducerea lui Burebista, în regiunea de sud a Moldovei, geto-dacii băştinaşi au întemeiat mari aşezări civile la Poiana şi Rateş – Tecuci. Menționăm că aceste așezări erau fortificate. În 1926, în această zonă, dar şi în alte localităţi din judeţul Galaţi, s-au făcut  recunoaşteri de către Constantin Solomon, prilej cu care au fost descoperite mai multe aşezări. Ulterior unele dintre ele au fost cercetate prin sondaj. De pildă, în situl arheologic Rateş II au fost descoperite fragmente ceramice de tehnică superioară, analogă celei din ultimele straturi de la Poiana, caracteristice perioadei finale a celei de a doua epoci a fierului.  

Materialele în care se fac referiri la descoperirile arheologice din punctele Rateş I, II şi III în marea lor majoritate sunt laconice, cu menţiunea „recunoaştere C. Solomon 1926”, fără a fi specificată sursa de proveniență a respectivelor informaţii. Se ştie că primele săpături la Rateş au fost făcute de Constantin Solomon și Mihail Dimitriu. Consemnăm faptul că informaţiile despre cercetările arheologice din Tecuci, menţionate mai sus, provin din studiile şi articolele publicate de Constantin Solomon.                                                  

Revenim la cercetările arheologice de pe teritoriul oraşului Tecuci și menţionăm că, în anul 1997, pe  proprietatea lui Marius Manolache, din strada Unirii, a  fost descoperită  o ceaşcă cu decor incizat și fragmente ceramice ce aparțin grupului Tămăoani care face parte din complexul hallstattian cu ceramică incizată şi imprimată. În același punct, într-un mormânt din secolul al IV-lea, au fost găsite resturi ceramice şi vitrice. 

Într-un studiu publicat în anul 1996, Ion T. Dragomir menţionează o descoperire  de pe teritoriul  satului Ţigăneşti, comuna Munteni, lângă gara Frunzeasca, din perioada hallsttatului mijlociu, cultura Basarabi, fără nici un alt detaliu. În notă se spune că descoperirea a fost făcută de profesorul Ion T. Sion, iar comunicarea a fost făcută de Mircea Nicu, muzeograf principal la muzeul din Tecuci. Contactat de mine, la 17 decembrie 2014, profesorul Ion T. Sion, ajuns la venerabila vârstă de 89 de ani,  mi-a confirmat că în timpul unei periegheze făcute la începutul anilor ’90 între cartierul Satu Nou şi satul Ţigăneşti a găsit fragmente de ceramică, din perioada culturii  Basarabi, scoase la suprafaţă după efectuarea lucrărilor agricole. 

Acestea nu sunt singurele descoperiri arheologice făcute de domnul profesor Sion. Foarte interesante sunt fragmentele ceramice de secolul IV, găsite la Umbrăreşti, care poartă pe ele semnul Sfintei Cruci. De menţionat numeroasele microlite din silex din perioada neolitică, râşniţe, toporaşe de mână, dălţi din piatră, fusaiole, ceramică caracteristică culturii Gumelniţa descoperite la Tămăşeni – Umbrăreşti. Plastica este reprezentată la Tămăşeni prin idolii antropomorfi şi zoomorfi. Idolii antropomorfi fiind din pastă de culoare neagră – cenuşie, unele cu ornamente în formă de spirală şi linii incizate, un bust feminin lustruit cu angobă, altul cu incizii deasupra sânilor. Figurina zoomorfă, din punct de vedere al realizării şi decorului, face parte din categoria rarităţilor. Aceasta reprezintă o pasăre acvatică în poziţia de plutire.  

 La Malu Alb, comuna Drăgăneşti, profesorul Ion T. Sion a descoperit fragmente ceramice (o fusaiolă, două oale fragmentare, o toartă de cană, un fragment de la un vas de dimensiune mai mare) ce aparțin culturii Sântana de Mureș-Cerneachov.  Între anii 1981- 2016, în așezarea de tip Sântana de Mureș-Cerneachov de la Negrilești, județul Galați, au fost descoperite 6 cuptoare de ars ceramică. Tot în cadrul acestei culturi pot fi încadrate și fragmentele ceramice care provin de la două vase de mari dimensiuni și o fibulă din bronz, descoperite de Dumitru Vicoveanu și Florin Jalbă, în anul 1968,  în urma unei periegheze la malul de lângă groapa de gunoi Rateș. Pe teritoriul oraşului au fost găsite şi amfore, din secolul al IV-lea, „la est de poligonul unităţii de jandarmi”, în curtea grădiniţei din vecinătate. Dintr-un punct necunoscut  provine o amforă romană pentru care nu se mai ştie locul şi data descoperirii.  

Descoperiri monetare 

Una din cele mai vechi descoperiri monetare din arealul fostului județ Tecuci datează din anii 1890-1893. În acea perioadă, în comuna Corbasca s-au făcut săpături într-un mal pentru a se scoate lut. Cu acel prilej „au fost descoperite șase vase cu monete barbare de argint, imitațiuni după staterii lui Filip II”. 

Importante descoperiri monetare s-au făcut și cu prilejul săpăturilor de la Poiana (Piroboridava): 82 de monede romane (republicane și imperiale) din care 16 bucăți din timpul împăratului Augustus; mici tezaure cu monede de argint, câte 27, 82 sau peste 100 de bucăți la un loc, printre care două din Thasos; o monedă de bronz din timpul împăratului Tacitus (273 d. Hr.). 

Pe teritoriul oraşului Tecuci au fost făcute mai multe descoperiri monetare, dintre care menţionez: un denar roman de la Traianus (98-117), un denar roman de la Hadrianus (117-138) cu legenda „AEGYPTOS”, monede bizantine din secolele VI-VII printre care şi emisiuni din timpul lui Justinus I (527-565) şi Heraclius (610-641), monede bizantine din secolele X-XI, unele fiind emisiuni din timpul lui Ioan I Tzimiskes (969-976) şi Roman al III-lea Arghiros (1028-1034).  

În anul 1938, lângă Tecuci, în satul Movileni, au fost descoperite 26 de monede bizantine de bronz din timpul împăraţilor Tiberiu II Constantin (574-582) şi Mauriciu Tiberiu (582-602).  

Un depozit de circa 20.000 de piese din aramă au fost găsite cu prilejul lucrărilor efectuate la Casa de Cultură din Tecuci. Monedele sunt din perioada domnitorului Eustatie Dabija (1661-1665), multe dintre ele erau falsuri.  

În gospodăria unui locuitor al oraşului, într-o locaţie necunoscută, au fost găsite 2.500 jumătăţi de mahmudele şi 30 monede de argint.  

Lângă Tecuci, în satul Țigănești, pe moșia Academiei Române în locul numit Siliște a fost descoperită, în anul 1914, cu prilejul arăturilor de primăvară, o ulcică  de lut cu 102 icosari turcești. 

Un număr de 50 de piese, datând din secolul al XVII-lea, dintre care 2 de argint şi 48 de cupru (soldius, domniţe, şalăi) au fost descoperite în anul 1975 în curtea bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Tecuci. Astăzi, monedele se găsesc în colecţiile muzeului din  Bârlad. Trei monede au efigia domnitorului Mihnea Radu (Mihnea al II-lea) şi 11 exemplare pe cea a domnitorului Eustratie Dabija, restul fac parte din categoria aşa numitelor falsificate – şlingi suedezi, polonezi şi prusian-brandemburghez. Monedele au fost donate muzeului de Nicolae Popa.      

Aşezările de tip cenuşar  

În judeţul Galaţi sunt foarte numeroase aşezările de tip cenuşar, cea mai mare, chiar la nivelul ţării, este cea de la Ghidigeni, sat Gârbovăţ, „punctul Zahareasca” unde au fost descoperite urmele unei astfel de așezări de la sfârșitul epocii bronzului. Aici a făcut cercetări de suprafață și Ștefan Rugină, în acea vreme profesor de istorie la Liceul nr. 2 (actualul Colegiu Național „Calistrat Hogaș”) din Tecuci.  

Așezarea de la Gârbovăț aparține grupului cultural Noua care prezintă o serie de trăsături specifice: structură economică bazată pe păstorit (în special cornute mari), frecvența vasului în formă de sac, prezența ceștilor cu buton sau creste, existența omoplatului crestat și în general a uneltelor de os prelucrate într-o manieră specifică. 

O aşezare de acest tip a fost descoperită în anul 2012 cu prilejul cercetărilor arheologice preventive  făcute la obiectivul „Varianta ocolitoare a Municipiului Tecuci”. În situl  denumit „Tecuci – La Plopi”  au fost descoperite în cenuşar şi complexele de locuire unelte din os şi piatră, resturi ceramice ce aparțin epocii Bronzului (cultura Noua), Hallstatt timpuriu şi secolul IV d. Hr (Cultura Sântana de Mureş – Cerneahov).  

Se consideră că purtătorii culturii Noua-Coslogeni din aşezările de tip sălaş, sezoniere, aveau principală ocupaţie păstoritul și aparţin triburilor autohtone tracice. Acestea ocupau o mare parte a spaţiului carpato-danubiano-pontic. Pâna în anul 1996 au fost documentate 656 descoperiri arheologice, aşezări şi necropole ce aparțineau acestei culturi. 

În cadrul aşezării de tip cenuşar din „punctul Tecuci – La Plopi” locuinţele erau de tip bordei, „cu  pari la mijlocul laturilor scurte, ceea ce ar putea sugera construirea unui acoperiş în două ape”. În aşezările cenuşar (zolniki) pe lângă bordeie erau şi locuinţe tip colibe construite la suprafaţa solului, cu schelet de pari, pereţi cu nuiele şi trestie lipite cu lut amestecat cu bălegar sau numai bălegar de bovine. Se presupune că  cenuşa în cantitate foarte mare în aceste aşezări provenea atât de la arderea locuinţelor cât şi de la arderea bălegarului vitelor.  

Necropole  

Necropole au fost descoperite în punctele: „Grădina lui Tiron” de pe strada Gheorghe Petraşcu, Fabrica de Ambalaje Metalice, precum şi în punctul Rateş III din apropierea Rezervaţiei paleontologice Rateş. Necropolele descoperite pe teritoriul oraşului Tecuci sunt în general de înhumaţie şi mai rar de incineraţie.  

Cultura dacică, stadiul de dezvoltare a populaţiei autohtone, legăturile cu populaţia sarmatică şi lumea romană din perioada secolelor II si III d. Hr., care este corespunzătoare provinciei Dacia, este mai puţin cercetată în comparatie cu perioada La Tene. În zona Tecuciului, din această perioadă, avem cei trei tumuli descoperiţi în  punctul „Câmpul de Aviaţie” dintre care doar unul a fost cercetat în anul 1938. În cele 4 morminte de înhumaţie, descoperite în acest tumul, defuncţii erau depuşi in poziţie întinsă cu bratele pe lângă corp şi palmele sub şolduri. Vasele folosite la ritualul funerar „imită urnele bitronconice de tip Villanova”. Acestea îşi găsesc corespondent în vasele descoperite la Poiana. Ceramica lucrată la roată, din pastă fină de culoare gri, este reprezentată de trei căni şi un castron. 

 Alţi patru tumuli, bine conservaţi au fost  descoperiţi la 600 metri est de oraş în punctul Rateş III. În situl Rateş, într-un strat arheologic de 1,60 metri care conţinea cenuşă, fragmente de chirpici arşi şi resturi de vetre, au fost descoperite fragmente de vase din secolul IV d. Hr. cu ceramică cenuşie lucrată la roată şi cu mâna (cultura Sântana de Mureş). La est de Rezervaţia paleontologică Rateş, în punctul numit „La vie”, a fost identificată o necropolă  distrusă din secolul IV d. Hr.   

În anul 1970, pe strada Gheorghe Petraşcu, în punctul „Grădina lui Tiron” au fost cercetate 10 morminte de înhumaţie, ce datau din secolul IV d. Hr., care aparțin culturii Sântana de Mureş. Defuncţii au fost îngropaţi în poziţia întinsă pe spate cu mâinile pe lângă corp sau cu o mână îndoită din cot şi picioarele apropiate sau uşor depărtate. Din inventarul acestor morminte fac parte trei fibule, una de argint şi două de bronz, două şiraguri de mărgele, un pahar de sticlă şi 35 vase de ceramică (strachini, borcane, căni şi o amforetă cu două braţe). Acestea au fost lucrate la roată, bitronconice, în general din pastă fină, unele erau şi din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie decorată cu impresiuni, incizii și nervuri.   

O altă necropolă  a fost descoperită în zona de sud a oraşului, în anul 1971, cu ocazia efectuării lucrărilor de construire a Fabricii de Ambalaje Metalice. Din cele 9 morminte cercetate 7 sunt de înhumaţie şi 2 de incineraţie. Inventarul necropolei cuprinde 61 de obiecte, dintre care menţionăm: opt fibule – şapte fiind de bronz, o cataramă de bronz, un pieptene din corn de cerb, opt mărgele din sticlă, un pandantiv de scoică, două fusaiole din lut. Ceramica caracteristică populaţiilor din arealul culturii Sântana de Mureş – Cerneahov descoperită în această necropolă este reprezentată de un număr de 45 vase întregi sau fragmente, marea majoritate lucrate la roată din pastă fină sau zgrunţuroasă, zece vase fiind lucrate cu mâna din pastă grosieră. Ceramica  lucrată la mână, reprezentată de oale, este în general de culoare cenuşie cu dimensiune mică sau mijlocie, un vas având decor cu impresiuni realizate cu unghia. Ceramica lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă este reprezentată de oale sau castroane. Unele  dintre acestea sunt fără decor, iar altele prezintă caneluri. Ceramica lucrată la roată din pastă fină (castroane, căni, amforete, supiere, oale) este decorată cu nervuri, incizii şi caneluri. A fost descoperită şi o amforă romană de import, roşiatică, decorată cu şanţuri. Se consideră că această necropolă îşi are începutul în a doua jumătate a secolului IV d. Hr. şi ţine până la începutul secolului V d. Hr.  

Din acest scurt periplu prin istoria străveche a Tecuciului cred că se desprinde cu claritate faptul că acest teritoriu a fost locuit încă din paleolitic, succedându-se de a lungul timpului diverse culturi materiale şi spirituale create de o populaţie care a găsit condiţii prielnice pentru o viaţă sedentară şi continuă pe aceste meleaguri. Din păcate, la Tecuci, aceste urme de civilizaţie străveche au fost prea puţin cercetate. 

 

Daniel Bradea 

  

Sursa: Daniel Bradea, CONTRIBUȚII LA ISTORIA ORAȘULUI TECUCI, Ed. Studis, Iași, 2021, p. 451-472. Acest text a fost prezentat în anul 2015, într-o formă ușor modificată, la Sesiunea de Comunicări Științifice a Studenților și Masteranzilor din cadrul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” Galați. Un fragment  din acest studiu a fost publicat de Tecuci.eu, sub titlul Urme de civilizație antică la Tecuci (http:// www.tecuci.eu/istoric-tecuci/articole-istorice/urme-de-civilizatie-antica-la-tecuci.html). 

Fotografii reproduse din Ilustraţiunea Română, nr. 14, an VI, 28 martie 1934, p. 3; Revista de Preistorie şi Antichităţi Naţionale, an II-IV, iulie 1940, p. 103. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

17 − fourteen =

error: Content is protected !!