Aforiști italieni, prieteni ai Festivalului Internațional al Aforismului din Tecuci

 

Fabrizio, sufletul festivalului torinez și echipa sa, ne-au oferit, cu câțiva ani în urmă, o surpriză de proporții. După ce au pescuit pe internet peste 200 de aforiști români, au purces la o selecție draconică. Au cernut, până când au rămas douăzeci de autori.  

Cu textele acestora, traduse în italiană de talentata româncă Alina Breje, stabilită în Peninsulă de cca. 20 de ani, au realizat o frumusețe de antologie care circulă, de câțiva ani, în sandale de aur prin lume. Nu și în România, pentru că prețul este prohibitiv: 20 de euro. 

Întrucât suntem în relații cordiale cu megafestivalul din Torino, ne-am gândit să facem un schimb de experiență. Deocamdată, noi publicăm textele a trei premianți italieni în Antologia și în presa noastră literară. Sperăm ca scriitorii și cititorii români să constate că nu suntem mai prejos decât frații noștri de gintă latină.  

 

Vasile Ghica 

  

Fabrizio Caramagna 

Il Premio Internazionale „Torino in Sintesi” è uno dei più importanti concorsi internazionali dedicati alla scrittura breve. Lo scopo del premio è quello di dare riconoscimento e visibilità a quegli scrittori che sperimentano la forma aforistica come genere letterario. Tra questi, presenteremo 2 autori vincitori di questo prestigioso premio nella traduzione di Alina Breje – Premiul Internațional „Torino in Sintesi” este unul dintre cele mai importante concursuri internaționale dedicate scrierii scurte. Scopul premiului este de a oferi recunoaștere și vizibilitate acelor scriitori care experimentează forma aforistică ca gen literar. Dintre aceștia vă prezentăm 3 scriitori, câștigători ai acestui prestigios premiu, în traducerea Alinei Breje. 

Maurizio Manco 

Maurizio Manco (Gallipoli, 1963) è laureato in Storia dell’Arte e vive a Firenze, dove lavora nella pubblica amministrazione. 

Sue sillogi aforistiche sono state pubblicate nei volumi antologici del Premio Internazionale per l’Aforisma „Torino in Sintesi” (edizioni 2014, 2016, 2018, 2020), del Premio Nazionale di Filosofia di Certaldo (edizioni 2016, 2018 e 2020) e del Premio Nazionale per l’Aforisma „Flavio Limido” di Castiglione Olona (edizione 2022), e nei volumi Geografie minime (a cura di Sandro Montalto, Joker, Novi L. 2015) e Aforismi della quarantena (a cura di Amedeo Ansaldi, puntoacapo editrice, Pasturana 2020). 

Ha pubblicato le plaquettes Generi di sconforto (FUOCOfuochino, Viadana 2017); Onfaloscopia (Babbomorto Editore, Imola 2018); In otto parole (FUOCOfuochino, Viadana 2029), e il volume Breviloqui (puntoacapo editrice, Pasturana 2021).  

Maurizio Manco ha ricevuto premi prestigiosi, nel 2016 ha vinto il Primo Premio  del „Premio Internazionale per l’aforisma Torino in Sintesi” e nel 2020 il premio di Filosofia „Le figure del pensiero”, sezione aforismi, con sede a Certaldo. 

Suoi aforismi sono stati tradotti in francese e in spagnolo. 

Maurizio Manco (Gallipoli, 1963) este licențiat în Istoria Artei și locuiește la Florența, unde lucrează în administrația publică. 

Aforismele sale au fost publicate în volumele antologice ale Premiului Internațional de Aforism „Torino in Sintesi” (edițiile 2014, 2016, 2018, 2020), ale Premiului Național de Filosofie Certaldo (edițiile 2016, 2018 și 2020) și ale Premiului Național pentru Aforism „Flavio Limido” din Castiglione Olona (ediția 2022), și în volumele „Geografie minimă” (editată de Sandro Montalto, Joker, Novi L. 2015) și „Aforisme ale carantinei” (ediție îngrijită de Amedeo Ansaldi, editura puntoacapo, Pasturana 2020). 

A publicat broșurile „Generi di sconforto” (Editura FUOCOfuochino, Viadana 2017); „Onfaloscopia” (Editura Babbomorto, Imola 2018); „In otto parole” (Editura FUOCOfuochino, Viadana 2029), și volumul „Breviloqui” (editura puntoacapo, Pasturana 2021).  

Maurizio Manco a primit premii prestigioase, în 2016 a câștigat premiul I la Premiul Internațional pentru Aforism „Torino in Sintesi” iar în 2020 premiul de Filosofie „Le figure del pensiero”, secțiunea aforisme, cu sediul în Certaldo. 

Aforismele sale au fost traduse în franceză și spaniolă. 

Aforisme 

‘Destino’ è il nome che l’uomo dà al caso per sentirsi meno irrilevante – „Destin” este numele pe care omul îl dă întâmplării pentru a se simți mai puțin irelevant. 

Si prendono decisioni irrevocabili per il sottile piacere di revocarle – Se iau decizii irevocabile pentru plăcerea subtilă de a le revoca. 

L’involontarietà con cui si viene al mondo è un abile espediente: nessuno, infatti, si caccerebbe deliberatamente in una tale trappola – Neintenționalitatea cu care cineva vine pe lume este un expedient ingenios: nimeni, de fapt, nu s-ar arunca în mod deliberat într-o astfel de capcană. 

Siamo parte di una staffetta, nella quale ciascuno porta più oltre la fiaccola dell’imbarazzo di essere uomo – Facem parte dintr-o cursă de ștafetă, în care fiecare duce mai departe torța rușinii de a fi om. 

La tendenza a prendere posizioni inamovibili sulle questioni è inversamente proporzionale a quanto se ne sa – Tendința de a lua poziții imuabile asupra problemelor este invers proporțională cu ceea ce se știe despre acestea. 

C’è una strana euforia nel veder naufragare i propri progetti. Qualcosa in noi segretamente esulta, perché l’esito infausto ne conferma i timori – Există o euforie ciudată în a-ți vedea proiectele eșuate. Ceva în noi se bucură în secret, pentru că rezultatul nefavorabil ne confirmă temerile. 

L’uomo inventò gli dèi e subito cercò di ingraziarseli con doni e offerte. Così radicata è, nel suo cuore, la tendenza alla corruzione – Omul a inventat zeii și a încercat imediat să îi mulțumească cu daruri și ofrande. Atât de înrădăcinată în inima lui este tendința spre mituire. 

L’esistenza prenatale, nella quale ogni nostro bisogno è soddisfatto, è l’inganno costitutivo, matrice di ogni futura frustrazione. A molti non basta una vita per liberarsene – Existența prenatală, în care fiecare nevoie ne este satisfăcută, este înșelăciunea constitutivă, matricea tuturor frustrărilor viitoare. Pentru mulți, o viață întreagă nu este suficientă pentru a scăpa de ea. 

Perfino una catastrofe, quando va per le lunghe, finisce per annoiarci – Chiar și o catastrofă, când durează prea mult, ajunge să ne plictisească. 

L’utopia, come il miraggio, spinge fare un altro pezzo di strada quando non se ne ha più la forza. Spesso inutilmente – Utopia, ca si mirajul, ne împinge să facem o altă bucată de drum când nu mai avem putere. De multe ori în zadar. 

Bisognerebbe prendere esempio da chi non vuole darlo – Ar trebui să luăm un exemplu de la cei care nu vor să-l dea. 

Si guarda con speranza al cielo, dimenticando che è un abisso capovolto – Privim spre cer cu speranță, uitând că este un abis cu susul în jos. 

Che qualcuno si lasci persuadere dalla pura forza della logica succede solo nei dialoghi socratici – Ca cineva să se lase convins de forța pură a logicii se întâmplă doar în dialogurile socratice. 

La rinuncia è un pentimento preventivo – Renunțarea este o pocăință preventivă. 

Il pessimismo è un’autodifesa dalle delusioni – Pesimismul este o autoapărare împotriva dezamăgirilor. 

Parlare la stessa lingua moltiplica le possibilità di fraintendersi – A vorbi aceeași limbă multiplică șansele de a se înțelege greșit unul pe celălalt. 

È una sfortuna che, per tornare alla polvere, la polvere debba passare dalla vita – Este regretabil că, pentru a se întoarce în tărână, tărâna trebuie să treacă prin viață. 

La funzione del tempo è permetterci di assumere l’esistenza nell’unico modo possibile: un istante alla volta – Funcția timpului este aceea de a ne permite să ne asumăm existența în singurul mod posibil: clipa una câte una. 

Che negli ultimi istanti ci debba ripassare tutta la vita davanti è puro sadismo – Că în ultimele clipe trebuie să ne treacă toată viața prin fața ochilor este sadism pur. 

Tormento eterno ed eterna beatitudine: due prospettive specularmente terrificanti – Chinul etern și fericirea veșnică: două perspective la fel de terifiante. 

Dio, essendo perfetto, non ha fatto il grossolano errore di esistere – Dumnezeu, fiind perfect, nu a făcut greșeala gravă de a exista. 

Il volto di ciascuno è l’atlante delle sue sconfitte – Fața fiecăruia este atlasul înfrângerilor sale. 

Forse le scimmie non trovano lusinghiero essere definite antropomorfe – Poate că maimuțelor nu li se pare măgulitor să fie numite antropomorfe. 

L’universo non fa che girare in tondo, come ogni inconcludente – Universul nu face altceva decât să se învârtă în cerc, ca orice lucru neconcludent. 

Il passato è il crimine del tempo, il futuro il suo castigo – Trecutul este crima timpului, viitorul pedeapsa lui. 

L’autodenigrazione può essere una forma sofisticata di narcisismo – Autodenigrarea poate fi o formă sofisticată de narcisism. 

Esibire le proprie piaghe o i propri trofei, due simmetriche volgarità – A-ți etala propriile răni sau propriile trofeele, două vulgarități simetrice. 

Demonizzare un uomo è pericoloso. Divinizzarlo, di più – Demonizarea unui om este periculosă. Să-l divinizezi, este și mai mult. 

Tra gli infiniti possibili è sempre il più scadente che si abbassa a diventare realtà – Printre infiniturile posibile este întotdeauna cel mai mic cel care se coboară să devină realitate. 

La verità è sotto gli occhi chiusi di tutti – Adevarul este sub ochii închiși ai tuturor. 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

three × five =

error: Content is protected !!