Bătălia de la Mărăști a început în dimineața zilei de 11/24 iulie 1917. Ofensiva a fost declanșată de Divizia 3 Infanterie condusă de generalul Alexandru Mărgineanu. La lupte a participat și Regimentul 24 Infanterie Tecuci care alături de Regimentul 10 Infanterie Putna făcea parte din Brigada 11 Infanterie. Aceasta era parte componentă a Diviziei 6 Infanterie și era încadrată în Corpul II Armată (comandant – general de divizie Artur Văitoianu), mai puțin Batalionul 3 din Regimentul 24 Infanterie care făcea parte din Corpul IV Armată (comandant – general Gheorghe Văleanu), organul ierarhic superior era Armata 2 (comandant – general corp de armată Alexandru Averescu). 

La 8 iulie 1917 un batalion din Regimentul 24 Infanterie, trecut sub comanda colonelului Stoenescu – comandantul Brigăzii 12 Infanterie, a primit ordin de la  comandamentul Diviziei 6 Infanterie să supravegheze Poiana Încărcătoarea și cota 711. 

În dimineața zilei de 11/24 iulie 1917, după o intensă pregătire din partea artileriei, a fost declanșat atacul trupelor române la Poiana Încărcătoarea. 

Brigada 11 Infanterie, din care făcea parte și Regimentul 24 Infanterie, acționa pe sectorul din stânga (D. Ursului, cota 550, în dreptul Încărcătoarei) al frontului Corpului 4 Armată. Batalionul 1 al regimentului tecucean a atacat cota 771 și Poiana Încărcătoarea și a fost respins. Atacul batalionului condus de căpitanul Ionescu Gheorghe a început la ora 3,50. Generalul Dabija a considerat că ordinul dat de comandamentul diviziei a fost eronat, fiindcă acest batalion nu avea forța necesară să atace „un punct atât de puternic”. Ostașii din regimentul tecucean au reușit să ajungă la rețelele de sârmă ghimpată și să ocupe unele  elemente ale tranșeelor germane, însă după scurt timp au fost respinși. Batalionul a înregistrat pierderi grele. În aceste lupte a pierit și căpitanul Ionescu, comandantul batalionului. Generalul Arghirescu a trimis la atac și celelalte 2 batalioane ale Regimentului 24 Infanterie și Regimentul 7 vânători, dar cu toată bravura și eroismul ostașilor noștri Poiana Încărcătoarea a rămas sub stăpânirea germanilor. 

În cursul nopții de 11/12 (24/25) iulie 1917  contraatacul trupelor germane de la Poiana Încărcătoarea a fost respins de regimentul tecucean. Patrulele trimise în recunoaștere la Cota 711 și Poiana Încărcătoarea au constatat că dușmanul s-a retras și Regimentul 24 Infanterie a ocupat pozițiile părăsite de inamic. 

A doua zi, Divizia 3 Infanterie a fost oprită pe dealul Ceardac până la intervenția Regimentului 24 Infanterie Tecuci care a reușit să întoarcă poziția inamicului, iar mai apoi și-a reluat înaintarea spre Valea Sării. 

În seara zilei de 12/25 iulie 1917 ostașii regimentului ocupau următoarele poziții: Batalioanele I și II la Cota 756 aflată la 650 de metri sud-vest de Coada Văii Babei, iar Batalionul III se găsea la Poiana Încărcătoarea. 

Mai mulți ofițeri din cadrul Regimentului 24 Infanterie Tecuci care s-au distins în fața inamicului prin fapte excepționale de război în timpul luptelor de la Poiana Încărcătoarea au fost decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a: locotenentul în rezervă Baștă D. Constantin, sublocotenent în rezervă Cârlan Dumitru și sublocotenent în rezervă Ghinea Cezar. 

La 15/28 iulie 1917 regimentul a fost trimis la Mănăstirea Cașin și pus la dispoziția Diviziei 8 Infanterie.  

Pe 18/31 iulie 1917 ostașii regimentului tecucean au ocupat poziții pe linia cotelor 655 – 1081 – 1125. La 21 iulie / 3 august 1917 subunitățile regimentului se aflau pe linia – creasta dealului Chioșurile, cota 1081 până la nord-vest de cota 1167. A doua zi, două batalioane ale regimentului au participat (sub comanda Diviziei 8 Infanterie) la acțiunea de la Măgura Cașinului și Cornul Măgurei. În cursul dimineții de 25 iulie / 5 august 1917 pozițiile Batalionului II au fost bombardate de inamic.  

Pe 28 iulie / 8 august 1917 a fost atacat puternic batalionul aflat la cota 1125 (Măgura Cașinului). La ora 10, trupele Regimentului 24 Infanterie aflate pe dealul Chioșurile au fost nevoite să se retragă.  

În noaptea de 6/7 (19/20) august 1917 a fost înlocuit de pe front batalionul regimentului aflat la cota 1125. Batalionul I era adus pe front, în noaptea de 25/26 august (7/8 septembrie) 1917, la confluența pârâului Manciuc cu Pârâul Oituz. 

 La 5/18 septembrie 1917 Divizia 6 Infanterie a primit misiunea de a ocupa dealul Leșunțului. Printre trupele de atac se aflau, sub comanda colonelului Botea, și cele 3 batalioane ale Regimentului 24 Infanterie. În urma atacului, un batalion din Regimentul 46/61 Infanterie, comandat de căpitanul Grigorescu, a  ocupat P. T. Runcu, dar batalionul din stânga al Regimentului 24 Infanterie a fost atacat, și nu a putut avansa, așa încât a rămas în urmă. În aceste condiții, colonelul Botea a dispus ca un batalion din același regiment să pătrundă prin breșa făcută de batalionul căpitanului Grigorescu. Generalul Gheorghe Dabija susține că ordinul nu a fost executat și ostașii batalionului din regimentul tecucean s-au retras, pentru ca mai apoi să menționeze că încercarea colonelului Botea de a sprijini batalionul căpitanului Grigorescu nu a reușit, din cauza faptului că batalionul din Regimentul 24 Infanterie a fost atacat din front. Lipsit de sprijin și supus la atacuri puternice din partea inamicului batalionul căpitanului Grigorescu a fost obligat să se retragă, în cursul serii, în tranșeele de plecare. 

În timpul luptelor din lunile iulie-august 1917 bravii ostași ai Regimentului 24 Infanterie Tecuci au înregistrat numeroase fapte de eroism la Poiana Încărcătoarea, Cota 711, dealul Chioșuri, dealul Ceardac, Valea Sării, Grozești, dealul Fata Moartă, Mănăstirea Cașin,  Măgura Cașinului, Sângerul, Poiana Arșiței, Oituz, mulți dintre ei au fost decorați de regele Ferdinand cu cele mai înalte distincții ale statului român acordate prin  Înaltul Decret nr. 38 din 4 ianuarie 1919. Îi amintim aici pe: căpitanii Eftimescu Constantin și Filip N. Valerian, locotenent Grigoriu T. Iancu, locotenent de rezervă Țuchel Ioan, sublocotenent de rezervă Medeleanu Constantin decorați cu Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de „Virtutea Militară”;  preotul (asimilat gradului de căpitan) Ilarion Dodu și  medicul – sublocotenent în rezervă  Popa T. Grigore au primit Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de „Virtutea Militară”. 

Dintre distincțiile militare acordate eroilor Primului Război Mondial cea mai înaltă a fost ordinul „Mihai Viteazul” care avea trei clase. Cu acest înalt ordin a fost decorat și Gheorghe Glod, sublocotenent în Regimentului 24 Infanterie Tecuci. El s-a înrolat ca voluntar în armată, deși ca absolvent de seminar era scutit de satisfacerea stagiului militar. După absolvirea cursurilor Școlii de ofițeri de rezervă din Botoșani a fost încadrat, la 1 iunie 1917, în Regimentul 24 Infanterie Tecuci cu gradul de sublocotenent. A luat parte la luptele de la Mărăști în calitate de comandant al unui pluton de voluntari. În urma participării la o misiune de recunoaștere în dispozitivul inamic, în zona Pralea, a capturat 19 prizonieri printre care și ofițeri. După câteva zile de lupte crâncene, în zona „Poiana Încărcătoarea”, în timpul celui de al treilea atac, din ziua de 11 de iulie, a fost rănit grav la gât. A reușit să scape cu viață, însă rănile nu i-au mai permis să se întoarcă pe front. 

În timpul campaniei din vara anului 1917 portdrapelul Regimentului 24 Infanterie Tecuci a fost sergentul voluntar Constantin Ionescu. Acesta a locuit în Tecuci pe strada Poștei nr. 8. În jurnalul său de război relatează despre faptele de eroism ale ostașilor români din Divizia 6 (supranumită Divizia de fier) în luptele de la Mănăstirea Cașin, Cota 171, Grozești și Dealul Fata Moartă unde după lupte grele, corp la corp, cu mari pierderi, s-a reușit stoparea trupelor inamice. În timpul acestor lupte a căzut căpitanul  avocat Nicolae Ionescu-Darbun, cel care comandase Compania de mitraliere din Regimentul 24 Infanterie. 

Vitejia ostașilor Regimentului 24 Infanterie Tecuci avea să fie recunoscută și de către autoritățile militare ruse. Spre exemplu, maiorul Ioan Bădescu a fost decorat cu Ordinul rusesc „Sf. Stanislas” clasa a III-a cu spade și fundă. 

În toamna lui 1917 (23 octombrie/5 noiembrie), pe un câmp situat în apropierea orașului Onești, soldați și ofițeri din Regimentul 24 Infanterie Tecuci au fost decorați de Regina Maria. La prânzul oferit de regiment, după ceremonie, suverana a remarcat discursul lui „Bădescu, colonelul regimentului, a vorbit cu o elocvență extraordinar de poetică. E un om foarte entuziast și loial, care dădea pe dinafară de bucurie că am venit în vizită”. 

O descriere a acestui eveniment avem și de la Grigore T. Popa care, în acea perioadă, deținea funcția de doctor al regimentului: „În această atmosferă s-a auzit într-o zi exclamația tuturor, pornită nu se știe bine dincotro: A venit Regina Maria! Într-adevăr venise. A intrat prin toate barăcile exantematicilor, s-a interesat de rufăria oștenilor și a schimbat câte o vorbă cu mai fiecare soldat întâlnit în cale. Într-o magazie de scânduri, pe mese improvizate, rămase cu lemnul gol, ofițerii au luat masa cu Regina. Buna dispoziție revenise. Totul era sărăcăcios și din lipsă, dar nădejdea sclipea din ochii tuturor. Nu s-au ținut toasturi, nu s-a făcut vorbărie, dar din când în când se auzea în munți bombardamentul, ca un tunet care vestește ploaie cu grindină. Mulți din cei care au sărutat atunci mâna Reginei, au fost peste trei zile îmbrățișați de pământul rece”. Întrucât acest text a fost scris la două decenii de la momentul în care s-au produs acele evenimente trebuie să privim cu circumspecție unele informații. Așa cum este cazul celor care fac referire la faptul că după trei zile de la întâlnirea cu regina mulți ostași au murit pe câmpul de luptă. De fapt, după încheierea marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești, Oituz și Cireșoaia pe linia frontului s-au mai înregistrat doar incidente minore, cu un număr mic de victime. 

Drapelul de luptă al Regimentului VI Tecuci nr. 24 a fost decorat prin Înaltul Decret nr. 448, din 29 ianuarie 1919, cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Înalta distincţie se atașa la drapelul unităţii sub forma unei panglici ce purta însemnele ordinului. În motivația care a stat la baza acordării acestei decorații este menționat: „Pentru vitejia și devotamentul cu care ofițerii, subofițerii și soldații regimentului au atacat puternicele pozițiuni germane de la Poiana Încărcătoarea și cota 711, în ziua de 11 iulie 1917. După ce au deschis breșe în rețelele de sârmă ale inamicului, valurile de asalt s-au aruncat cu un avânt fără seamăn la atac și după o luptă furioasă la baionetă și cu grenadele au reușit să pună stăpânire pe I-a linie de apărare, apoi, după alte atacuri eroice ale acestui viteaz regiment, inamicul a fost nevoit să părăsească poziția în timpul nopții, lăsând în urma sa 8 mortiere grele de tranșee, 2 tunuri de munte, 4 obuziere, prizonieri, mitraliere, arme, proiectoare și altă mare cantitate de muniții și  material de război”. 

 Pe zidul de beton construit între cei doi piloni masivi ce susțin clădirea exterioară a Mausoleului de la Mărăști sunt prinse 15 plăci dreptunghiulare din marmură albă. Pe acestea sunt înscrise atât numele eroilor cât și al regimentelor care au participat la luptele de la Mărăști. Printre ele se află și numele celor 81 de eroi ai Regimentului 24 Infanterie Tecuci: 1 căpitan – Ionescu M. Gheorghe, 1 sublocotenent – Raul Nicolae, 2 plutonieri (Masgras Panait și Masgras Ioan ), 12 sergenți (Chireț Gheorghe, Grigore Ioan, Grigoriu Tudorache, Ion Bușilă, Popovici Panait, Bercea Andrei, Sandu Gheorghe, Sandu Ioan, Tălmaciu Vasile, Toborici Ioan, Toader Basa, Chirca Gheorghe), 8 caporali (Cașcaval, Tianu Barbu, Diaconiță Ioan, Floarea Ioan, Genes Ioan, Ganea Crăciun, Rusu Vasile, Spiridon Constantin ) și 57 soldați (Amarichii Vasile, Andrei Nicolae, Andrei Constantin, Alexandrescu Ioan, Bulboacă Ioan, Burciu Ioan, Bucur Costache, Voiculescu Anghel, Barbu Gheorghe, Baciu Gheorghe, Baliu Ioșca, Gorjeu Gavrilă, Cătuță Vasile, Cioroiaș Dumitru, Ciubotaru Dumitru, Carnici T., Canier Anton, Ciotu Gheorghe, Cărămidă Nicolae, Coman Nicolae, Cristea Leonida, Dima Constantin, Dumitru Constantin, Iepure Constantin, Enache Ioan, Georgescu Stan, Ganea Marin, Lupu Constantin, Martonea Dumitru, Moraru Ioan, Miron Nicolae, Mărgeanu Ioan, Mircea Alexandru, Negrilă Aristide, Oprea Maftei, Palade Grigore, Putanu Constantin, Pasăre Costică, Popescu Alexandru, Popa Ioan, Ungheanu Gheorghe, Pătrașcu Radu, Popa Iorgu, Rita Dragomir, Rusu Ioan, Rachieru Nicolae, Radu Petre, Radonei Ioan, Radu Nicolae, Sabarnea Ioan, Saidacaru Ioan, Sandu Octav, Sima Constantin, Simion Constantin, Samoil Vasile, Stancu Gheorghe, Sîrbu Spiridon). 

Pe lista ofițerilor morți în timpul războiului se găsesc și alte nume de eroi din acest brav regiment tecucean: locotenenții activi Preotescu Gheorghe și Pestinangiu Gheorghe, sublocotenenți în rezervă Petrovici Gheorghe și Popovici Corneliu. 

Trupele române au avut în luptele de la Mărăști 1469 morți și 3052  răniți. În urma acestei confruntări armata română a străpuns frontul pe o adâncime de 20 km și o lungime de 30 km și au fost eliberate 30 de localități. Armata germană condusă de generalul Gerok a suferit o grea înfrângere: 23 ofițeri și 2.746 de soldați luați prizonieri, 40 tunuri, 30 mortiere și 22 mitraliere capturate, numeroși morți și răniți. Victoria obținută de Armata 2 română în Bătălia de la Mărăști a forțat Puterile Centrale să-și revizuiască planurile și să renunțe la ofensiva preconizată a avea loc la Nămoloasa. Inamicul a mutat ofensiva între cotul Carpaților și Siret pe direcția Focșani-Mărășești-Adjud (Armata 9 germană) și la Oituz (Armata 1 austro-ungară).  

Daniel Bradea 

(Sursa: Contribuții la istoria orașului Tecuci, Ed. Studis, Iași, 2021)