Pe 6 august se împlinesc 105 de ani de la luptele date la marginea pădurii de la Răzoare (Mărășești), încheiate cu biruința eroică a Armatei Române.
La această victorie și-a adus contribuția și Regimentul 50/64 Infanterie Tecuci care a reușit să mențină pozițiile la sud de cota 100, în fața atacului a două regimente bavareze. În momentul în care forțele germane erau pe punctul de a străpunge apărarea organizată de Lt. Col. Diamandi Genuneanu, comandantul regimentului 50/64 Infanterie, din viile Negroponte a ieșit Batalionul I al regimentului, sub comanda cpt. Nicolae Miclescu, şi a împins infanteria germana spre pădurea Razoare, iar mai apoi trupele germane s-au retras spre Valea Suşiţei.
Prin urmare, această victorie a fost obținută și prin jertfa și sacrificiul a numeroși fii ai meleagurilor tecucene.
De altfel, fostul județ Tecuci a fost unul dintre cele mai afectate în Primul Război Mondial prin faptul că localitățile situate de-a lungul Siretului au devenit teatru de război. Localități precum Tudor Vladimirescu, Hanu Conachi, Liești, Fundeni, Ivești, Movileni, Furceni, Cosmești și Tecuci au suferit distrugeri importante, iar nenumărați locuitori ai acestor așezări și-au găsit sfârșitul în urma bombardamentelor neîncetate ale aviației și artileriei inamice din vara anului 1917.
Aceste locuri au fost martorele unuia dintre cele mai dramatice momente din istoria României. Aici, în urma unor bătălii epopeice, armata română a reușit să oprească înaintarea trupelor germane.
Menționăm faptul că după retragerea din toamna anului 1916, la Tecuci și-au găsit adăpost zeci de mii de refugiați. Totodată, pentru a apăra ultima palmă de pământ rămasă neocupată, sub tirul artileriei inamice, populația civilă, cercetași și militari au săpat nopți în șir tranșee pe linia Tecuci – Doaga, iar la gara din oraș personalul civil și militar a depus eforturi supraomenești pentru stoparea incendiilor și salvarea bunurilor din depozite.
În același timp, orașul Tecuci era un punct strategic în pregătirea și desfășurarea luptelor. Aici se aflau: cel mai important nod feroviar, cele mai mari depozite de subzistență ale armatei și unul dintre cele mai mari triaje de unde răniții erau trimișii la spitalele din oraș sau din împrejurimi.
La Tecuci s-au aflat nume mari precum Regele Ferdinand și Regina Maria, generalii Eremia Grigorescu, Constantin Cristescu, Aleksandr Ragoza sau Henri Mathias Berthelot care au avut o contribuție importantă la obținerea victoriilor din vara anului 1917. Nu trebuie uitat faptul că de la Tecuci au fost conduse operațiunile militare ale Armatei I-a de pe frontul Cosmești – Doaga – Mărășești.
Anul 1917 a fost pentru Tecuci cea mai grea perioadă din existența lui modernă. Atunci locuitorii săi au dat dovadă de solidaritate și spirit de sacrificiu. Noi, cei de astăzi, trebuie să manifestăm o nesfârșită gratitudine și prețuire pentru înaintașii noștri care au luptat pe front și s-au jertfit pentru apărarea neamului, a pământului străbun și realizarea idealului național.
Daniel Bradea
