De curând, a apărut o nouă lucrare a iscusitului profesor scriitor Ionel Necula, respectiv volumul intitulat „Ultimul epistoler” volumul IV. Este o lucrare apărută la Editura Studis din Iași, în anul 2022. Are coperți lucioase, frumos colorate, cartonate și un număr de 114 pagini.
Lucrarea începe cu un material intitulat „În loc de postfață” unde, printre altele, autorul spune „Provin dintr-un veac când corespondența, schimbul epistolar, reprezenta principala formă de comunicare intelectuală, iar Poșta – instituția cea mai solicitată. Am fost în corespondență cu multă lume și am acumulat, într-un secol de viață, o arhivă epistolară destul de bogată. Unele dintre ele, provenind de la Noica, Iorgu Iordan, Octavian Paler și alții, au fost publicate în primul volum epistolar publicat în anul 2011, la o editura obscură și multă vreme am crezut că pot considera încheiat procesul publicării lor. Răscolind însă prin arhivă, am constatat că și din ce a rămas se poate alcătui un nou volum interesant.
Am purtat o bogată corespondență cu multe persoane importante, personalități, care m-au onorat cu epistole interesante, pline de substanță, de informații, de idei, care nu doar răspundea unei curiozități intelectuale arătate, dar se pronunțau în probleme mari care frământau țară”.
La început, găsim prima comunicare intitulată „Am fost în corespondență cu Constantin Noica”, autorul explicând la început că a făcut cunoștință cu acesta, devreme, pe la cumpăna dintre adolescență și maturitate – „Noica”, spune autorul, „figura și el, într-unul din numerele ce-mi căzuse în mână, cu un eseu despre Kant. Dar, de fapt, în vizor nu era filosofia gânditorului german, ci o carte despre felul cum era predată studenților din România de către profesorul Ion Petrovici”. În continuare găsim scrisoarea pe care C. Noica i-a adresat-o scriitorului Necula la data de 9 ianuarie 1986 de la Păltiniș și în care renumitul filosof spunea printre altele că dorește să vină la Tecuci. Dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Urmează scrisorile către scriitorul Necula din 17.03.1986, din 17.09.1986, 15.01.1987, 12.08.1987 și 5.11.1987 în care se spune „Cele mai calde mulțumiri. Am trimis lui Liiceanu rândurile Dvs. Cu bune gânduri prietenești” C.Noica. Și exact peste o lună, la 5 decembrie 1987, Noica avea să sfârșească într-un spital din Sibiu.
Urmează corespondențe cu Iorgu Iordan – 7.08.1979, cu N. Corneanu – 13.03.2005, cu Aura Cristi – 21.06.2001, cu Gh. Platon – 20.10,1978, după care găsim scrisoarea adresată de Lidia și Virgil Pavel, profesorului Necula la împlinirea vârstei de 80 de ani pe care o redăm „Un om la 20 de ani, trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat – a spus acad. Gr. Moisil. Și noi ne întrebăm retoric, dar la 80 de ani ? Trebuie onorat și aplaudat”.
„Distinsului profesor, scriitor și filosof Ionel Necula – Cu sinceră și aleasă prețuire, cei 80 de ani de viață să vă aducă dvs. și familiei numai bucurii și realizări. Vă dorim să mai treceți măcar două asemenea granițe – 90 și 100 de ani! Sincerele noastre felicitări pentru tot ce ați lăsat generațiilor viitoare, însoțite de cuvenitele mulțumiri pentru cronicile semnate de dumneavoastră privind activitatea noastră literară. Familia Virgil și Lidia Pavel”.
În continuare, urmează scrisori primite de la scriitorul Dan Mihăilescu la 25.07.2005 dar și cea din 22.09.2003, urmată de scrisoarea primită de la Gheorghe Macarie la 7.07.1987, apoi cea a scriitorului Christian Crăciun către distinsul profesor Necula din data de 6.03.2006. În continuare găsim o scrisoare de la Serghie Bucur din 19.03.2017, de la Mihai Posada – Nicolae Mihail (Barbu), de la Titi Damian din 30.11.2010, de la Teodora Fântânaru, de la G.G. Constandache și apoi o scrisoare de la C.D. Zeletin datată 31.072003 și de la Emilian Marcu – 27.06.2011.
La loc de cinste se află scrisoarea primită de la Instituto universitario Orientale – Departamento di Studi dell Europa Orientale, despre ideia unei ediții în italiană a cărții de debut editorial „Cioran – Scepticul nemântuit”.
Reapare o scrisoare de la scriitorul Dan Mihăilescu din 6.10. 2007 după care urmează scrisoarea lui I. Oprișan din 21.02.2007.
Ultimul material, are o poveste foarte interesantă. Este vorba despre o scrisoare primită de autor de la Gh. Dimoftache la data de 23.06.1989, cel care a citit în Almanahul Flacăra pentru anul 1989 un eseu al autorului intitulat „Alexandru Papadopol Calimah – un istoric în odăjdii voivodale”. Dl. Dimoftache, citindu-l, și-a amintit că în urmă cu mulți ani, înainte de război, a locuit în Tecuci, pe str. Al. Papadopol Calimah – devenită ulterior Măgurei și acum revenită la vechiul nume.
Și, iată, consemnăm cu mare bucurie, o nouă carte care se adaugă numeroaselor altele ale autorului Ionel Necula.
Din Postfața autorului reținem „mulți dintre cei ce se regăsesc în aceste epistole au plecat dintre noi și în tot timpul cât am lucrat la aceste alcătuiri am stat de vorbă cu fiecare dintre ei, le-am aprins câte o candelă și le-am dăruit câte o lacrimă.
Se spune că Lazăr, după ce a fost înviat din morți, stătea mai mult prin cimitir și discuta probabil cu morții din rândurile cărora provenea. N-am avut acest simțământ, dar am simțit că-mi fac cu mâna și că mă așteaptă să continuăm într-o altă jariște ceea ce am început pe pământ.
– Hei, voi de-acolo, puțină răbdare. Faceți loc să nu mai fiu. (CD Zeletin)”.
În final mulțumim maestre și pentru această carte și le așteptăm pe cele la care sunt sigur că lucrați!
Iancu Aizic
