Aspecte din viața Comunității Evreilor din Tecuci. Activitatea culturală

  

La Tecuci, evreii au desfășurat o activitate culturală mai intensă începând cu primul deceniu al secolului al XX-lea, când H. Edelștein-Heldy a tipărit revista enciclopedică populară „Zări senine” (20 decembrie 1908). Trei ani mai târziu, a fost creat Cercul Cultural Sionist „Dr. Th. Herzl”, iar în iulie 1925, întorși la Tecuci, după studiile universitare, Avram Goldeștein (Dolfi), Mayer Mandel și Beno Herșcovici au înființat  Societatea Artistică-Culturală „Amicii Teatrului”. În 1923 apare „Der Gragăr”, iar din 1915 până în 1936 ziarul „Spre răsărit”, organ al Centrului Cultural Sionist „Dr. Th. Herzl”. Din deceniul al treilea al secolului trecut au început să se implice în activitățile culturale și femeile evreice, mai întâi prin Societatea Doamnelor „Sprijinul”, iar din 1929 și prin Asociația Culturală a Femeilor Evree din Tecuci. Aceasta din urmă era condusă de Ana Reiss (președinte) și Maria Șteiner (secretar general). În asociație au mai activat: Frida Feuerștein, Lea Kaufman (Dulberg) și Hana Ianculovici. 

În 1929 apare ziarul „Habimah” („scena” în ebraică). Acesta era organul Societății „Amicii Teatrului” și vreme de șapte ani (1929-1936) a apărut lunar. Dintre cei care au publicat în paginile ziarului îi amintim pe: Cioară Ițic, Cohn Idov, Drimmer Carol, Edelștein Herman, Făinaru Iosef, Goldștein I. M., avocat A. Goldștein,  Solomon Goldștein, avocat I. Halpern,  Herșcovici Beno, Iacobov Iohanan, Iancovici Matei (din Podu Turcului), Ianculovici Ida, Ieșanu, Kaufman Filip, Levenstein, Lucaci Iancu, Lucaci Marius, Manase Lupu, Mandel Herman, Mandel Mayer, Penchas Nicu, Rosin Theodor, Reiss Ana, Max Segal, Soihet M., Solomonovici Zola, Steiner Maria, Wainer Favolă, Weiss Mina, P. Waserman. 

În paginile gazetei „Habimah” au fost reflectate activitățile cercului cultural, dar erau surprinse și aspecte ale vieții comunității evreiești și ale orașului, precum și interviuri cu primarii localității, așa cum au fost cele luate primarilor Gheorghe Casan (Habimah”, nr. 26, din 21 decembrie 1930) și Marian Dumitrescu („Habimah”, nr. 34-35, octombrie 1932). 

Din anul 1933, la Tecuci, apare încă o publicație evreiască: gazeta „Cuvântul nostru”, editată de Iosef S. Wolfingher. Acest ziar conținea știri și informații care reflectau  spiritul public tecucean în perioada interbelică. A fost una dintre publicațiile care pentru o perioadă de timp a dat cu adevărat seama despre oamenii și viața publică a Tecuciului. Importanța gazetei este net superioară în comparație cu celelalte gazete ocazionale editate de către partidele politice în perioadele electorale. Ziarul publica anchete culturale, relatări de la activitățile Ligii Culturale etc. Spre exemplu, la anchetele culturale ale publicației au răspuns personalități de vază ale orașului precum: Gheorghe Casan (fost deputat, fost primar și fost președinte al Ligii Culturale, filiala locală), deputatul Vasile Gh. Beldie, avocatul Vasile S. Radu (fost președinte al Ateneului cultural „Ștefan Petică), institutorului Constantin Gheorghiu și alții. 

Între cele două publicații, datorită orgoliilor existente, au avut loc și unele polemici. Una dintre acestea s-a produs în numărul din 11 septembrie 1933 al gazetei „Cuvântul nostru”. La începutul articolului autorul, ascuns sub pseudonimul Meli,  recunoaște că „cele două ziare sunt trebuincioase Tecuciului. Mai ales Tecuciului, care este atât de brutal ignorat, îi trebuiesc ziare locale. Dar ziare serioase. Ziare a căror scris să facă să scânteieze inimile și mințile și să îndrumeze cititorii”. Însă, susține  redactorul ziarului, doar „Cuvântul nostru” care este nou născut promite acest lucru, nu tot așa este cazul ziarului „Habimah” care are o vechime de aproape 5 ani, după care se lansează într-un atac la adresa  redactorului „Habimah”,  Mayer Mandel. Acesta era acuzat că „nu este gazetar” și „scrie pentru copii și pentru fuste cu 2 clase primare. Fustele acestea (de mătase sau de ață) citesc cu nesațiu articolele d-lui Mandel și-l adulează pe autor”. După care aflăm și motivul pentru care ziaristul de la „Cuvântul nostru” era așa de vehement: „d. Mayer Mandel prin „Habimah” a d-sale își permite, fără a-și cântări propria sa valoare, să ia la vale bunele și serioasele intenții ale celor ce conduc și colaborează la ziarul ”Cuvântul nostru”… În loc să învețe ceva de la cei ce produc, d. Mandel critică (ce zic?) bârfește. Dar bârfeala este armura neisprăviților”. În articol se spune că Mayer Mandel a fost „nechibzuit și îndrăzneț” față de „Cuvântul nostru”, dar nu ar manifesta „aceeași îndrăzneală față de ”Opinia Tecuciului” al cărei director scrie cu cuțitul, și bine face, când are de a face cu oameni ca dl. Mayer Mandel”.   

 Un grup de studenți evrei a înființat, în iulie 1925, Societatea Artistică-Culturală „Amicii Teatrului”. Acesta își propunea să cultive activitatea teatrală în rândul evreilor. Erau organizate spectacole atât cu artiști amatori din localitate, cât și cu artiști evrei veniți în turneu. În marea lor majoritate aceste  spectacole erau inspirate din folclorul iudaic. Până la inaugurarea noii clădiri a Comunității Evreilor din Tecuci spectacolele aveau loc în diverse locații. Spre exemplu, „Festivalul Artistic Teatral dat de Amicii Teatrului”, pe 14 iulie 1925, a avut loc la „Terasa Florescu”. În program a fost: „Acolo”, de Ion Pribeagu, recitat de domnișoara Renne Goldștein, și piesa în patru acte „David Brandeis”, de Al. Zisu. Direcția de scenă – Herșcovici, iar decorurile au fost executate de Mand. și  Ker. Personajele piesei au fost interpretate de membri ai comunității cu reale calități artistice: B. Herșcovici, Mayer Mandel, Berman, I. Schachter, Moscovici, Max Herșcovici, Halpern, d-ra Renne Goldștein, Lina Lupescu, Ghizela Mendel, R. Grunberg, A. Rozenberg, L. Mendel. 

Pentru buna desfășurare a manifestărilor culturale în „salonul de dans al școlii s-a făcut scena Amicii Teatrului”. Înainte de inaugurarea acesteia, „amicii tinerei noastre înjghebări, care au contribuit la facerea scenei prin concursul dat oricând a fost nevoie”, au fost invitați „la o ședință amicală duminică 6. I. 1929 la locuința amicului Mandel, la ora 3 ½, pentru a pregăti programul pentru inaugurare”.  

Clădirea Comunității Evreilor fusese inaugurată în anul 1925 și avea două niveluri. La primul nivel erau 6 camere mari: 4 găzduiau clasele primare, una grădinița de copii, alături de care era cancelaria profesorilor. La nivelul II erau birourile Comunității, ale Organizației Sioniste, biblioteca și sala mare de festivități, care avea „o scenă mare cu cortină de catifea roșie pe care erau brodate inițialele A. T. – Amicii Teatrului”. 

Cu prilejul inaugurării scenei construite în salonul Comunității Evreilor, pe 23 februarie 1929, Societatea „Amicii Teatrului” a organizat un „Festival Artistic”, ce a avut în program: „Marș” interpretat de orchestra condusă de S. Rabinovici; „Sonata Umbrelor” – piesă în 3 acte de A. Dominic; „Mazel – Tow”, comedie de Schalom Alehem; tablouri alegorice cu cântece, declamații și altele. La „Sonata Umbrelor”, din  distribuție au făcut parte: Mayer Mandel, Ghizela Mendel, Mina Weiss, Izi Trister, Lazăr Berman, Solomon Rabinovici și d-ra Sophie Mendel. Director de scenă a fost Kern Samuil. 

Orchestra a mai interpretat și „La file du regimente”. Sub conducerea lui S. Rabinovici s-au reunit: R. Halpern, S. Rafael, L. Berman, M. Grisaru, I. Șaraga, P. Steiner, L. Abramovici, I. Halpern și Cristea. Din păcate din program nu aflăm și instrumentele la care au cântat aceștia. 

În partea a treia, a fost prezentată piesa „Mazel – Tow”, comedie într-un act de Schalom Alehem, în regia lui Mayer Ben Mane. Rolurile au fost interpretate de: Samoil Kern, Filip Weiner, d-rele Fira Kuslitzkaia, Sophie Mendel și M. Weiss, elevul Halpern Jean și eleva Feuerstein. La final au fost prezentate trei tablouri alegorice, puse în scenă de Mayer Ben Mane, F Weiner și d-ra S. Mendel. 

„Amicii Teatrului” au prezentat de la înființare și până la momentul festivalului din 23 februarie 1926 următoarele piese:  A. Doktar de Schalom Alehen, Cain de Sabaru, Creditorii de B. Luca și David Brandeis de Al. Zisu. 

Printre activitățile de culturalizare a evreilor din oraș, desfășurate de  Societatea „Amicii Teatrului”, se aflau și conferințele susținute atât de mozaici cât și de creștini. Documentele de arhivă relevă faptul că anul 1932 a fost bogat în astfel de manifestări. Să răsfoim câteva file. 

Dna profesor Silvia col. Demetrescu a conferențiat, la 14 februarie 1932, despre „Expoziția colonială din Paris”. O săptămână mai târziu, publicistul bucureștean Barbu Lăzăreanu a susținut conferința despre „Umorul biblic și cel laic” care a cuprins două părți: „I. De la înțelepciunea lui Ioșuah fiul lui Sirah la cei 24.000 a lui Akiba ben Iosif; II. Trei ași ai râsului universal: Nastratin Hogea, Herșl Ostropolier și Tilu Buhoglindă”. 

Conferințe interesante au mai avut și: profesorul Theodor Lowenstein despre „Ce este inteligența și cum se poate măsura” (20 martie 1932), profesorul dr. I. Kluger despre „Iov” (27 martie) și  profesorul I. Gabor despre „Evoluția industriei de la apariția omului până astăzi” (10 aprilie 1932). 

Preotul scriitor Grigore Pișculescu, profesor al Facultății de Teologie din Chișinău, care semnează sub pseudonimul Gala Galaction, a conferențiat la Tecuci pe 30 octombrie 1932. Tema conferinței a fost „Probleme noi în literatura vremii”. În afișul tipărit, se arată că „prezența părintelui Grigore Pișculescu (Gala Galaction)  în orașul nostru e o cinste pentru noi. Veniți cu toții fără deosebire de credință și naționalitate să ascultăm conferința distinsului scriitor pe care o va desvolta în sala Comunității (din dosul bisericii Sf. Neculai)… Niciun tecucean nu trebuie să lipsească de la această frumoasă manifestare culturală”. Prețul biletelor era de 15, 20 și 25 lei. 

În 1932, au mai conferențiat: inginerul Benno Berli despre „Influența mașinismului asupra vieții moderne” (27 noiembrie 1932); avocatul M. Nistor, despre marele om de stat de origine evreiască Disraeli; profesoara Silvia Dumitrescu, despre „Filosofia fericirii în noua literatură franceză”; profesorul I.  Kluger, despre Spinoza. Dintre conferenţiarii tecuceni erau foarte apreciaţi avocaţii N. Berha şi V. Beldie. 

Erau organizate și conferințe care abordau subiecte legate de sionism și problema evreiască: în primăvara anului 1934, președintele de onoare a Fondului Național Evreiesc, I. M. Goldestein, a prezentat conferința „Impresii din Țara Sfântă”; la 11 februarie 1934, profesorul univ. I. Răducanu, rectorul Academiei Comerciale, a spus auditoriului „Încotro mergem”; pe 25 februarie 1936, fostul deputat M. Landau a conferențiat despre „Probleme actuale ale evreilor din România”.  

Cu diverse prilejuri erau organizate carnavaluri, baluri și serate, la care își dădeau concursul societățile „Sprijinul”, „Amicii Teatrului” sau „Asociația studenților evrei”, secția Tecuci. Menționăm faptul că „Societatea Amicii Teatrului îi obișnuise pe tecuceni cu seri plăcute și vesele”. Societatea „Sprijinul” a fost implicată în acțiuni filantropice, dar veniturile rezultate din cotizațiile membrelor erau insuficiente pentru a veni în ajutorul nevoiașilor, așa încât organiza, cu sprijinul societății „Amicii Teatrului”, manifestări cultural-distractive al căror scop era strângerea de fonduri „pentru ai ajuta pe cei lipsiți de mijloace”. De pildă, ziarul „Habimah” anunța că, pe 1 aprilie 1926, în saloanele Comunității Evreiești din Tecuci urma să aibă loc „un grandios Carnaval mascat, costumat și necostumat”, unde tecucenii, „luând parte la acest bal vor găsi prilejul să petreacă o seară plăcută”. 

Cele două societăți au o organizat „un bal costumat și necostumat în saloanele Primăriei, în seara zilei de sâmbătă 13 noiembrie 1926”. Dintr-un proces verbal întocmit de Comitetul Societății Doamnelor „Sprijinul”, cu prilejul predării „socotelilor balului ce a avut loc în seara zilei de 13 noiembrie a. c. ”, rezultă că au fost realizate venituri de 30.700 lei, iar cheltuielile au fost de 8352 lei. 

O serată dansantă a fost organizată de „Amicii Teatrului” în salonul Comunității, pe 19 noiembrie 1932, cu scopul de a obține venituri ce urmau să fie „întrebuințate  numai pentru îmbrăcarea copiilor săraci”, întrucât „iarna se apropie și zeci de copilași sunt amenințați de grele boli, fiind nevoiți să umble goi și dezbrăcați, din cauză că familiile lor nu au posibilitatea de a le cumpăra cele necesare. În fiecare zi lipsesc de la școală numeroși elevi silitori, pentru că nu au cu ce se îmbrăca”. Pentru strângerea de fonduri în folosul copiilor nevoiași societatea a format o comisie ce urma să-i viziteze pe tecuceni. În apelul lansat de „Amicii Teatrului” se menționa: „Primiți deci cu încredere comisiunea, ce vă va vizita, donând sume, pe cât posibil mai importante și onorând cu prezența d-vs această serată. Totodată, rugăm pe cei miloși a dona și obiecte în natură, cari se pot depune la dl. dentist Mayer Mandel”. 

Unul dintre cele mai interesante carnavaluri a fost, probabil, cel organizat pe 6 martie 1932. Cu acest prilej, Societatea „Amicii Teatrului”, în colaborare cu  revista „Realitatea Ilustrată”, a organizat un concurs de frumusețe în urma căruia a  fost aleasă „Miss Tecuci 1932”. Concursul la care au participat cele mai frumoase fete din oraș și județ a fost câștigat de Virginia Mucenic, desemnată de juriu „Miss Tecuci 1932”. Pe podium au mai urcat Paulica Horovitz (locul 2) și Carolina Moscovici (locul 3). Câștigătoarea a fost trimisă de societate la București pentru a participa la concursul „Miss România 1932”.  

La rândul ei, „Asociația studenților evrei”, secția Tecuci, organiza serate studențești. Despre serata dansantă, din 30 septembrie 1933, ce a avut loc în saloanele Comunității, a relatat și gazeta „Cuvântul nostru”: „La serată a luat parte o numeroasă și selectă asistență. O orchestră de jazz-band, condusă de Iancu Rabinovici și compusă din: Danny Trister (pian) I. Halpern și I. Șaraga (vioară), Vasile Naum și Bițu Șmil a delectat publicul. 

Din asistență amintim următoarele persoane: prof. Gabor, prof. Mayer, dr. Werner, dr. căpitan Goldștein, av. M. Nistor, ing. Mayer, căp. Margea, P. Kanner, Beno Herșcovici, Natan Goldenberg, C. Lang (toți aceștia cu soțiile); doamnele – Janette Max Segall,  Trister, Rosenstein, F. Edelstein, Clejan, Ițicovici, Brener, Weinstok, Braunfeld; domnișoarele – Țily Rabinovici, Lori Segall, Liza Wortman, Frima Șaraga, Clara Edelstein, Clara David, Clara Rosenstein, Livera Clejan, Carolina Marcovici, Margareta Edelstein, Brener, Clara Flandra, Ițicovici, Anuța Goldenberg, Mara și Emilia Weinstok, Nelly Braufeld. Au mai participat: av. Dolfi Goldstein, sub-lt. Matei, sub-lt. Mihuca, sub-lt. Popovici, Gică Negreanu, av. Ianculovici, Iosef Ieșanu, M. Stoenescu”. 

Așadar, la Tecuci, în perioada interbelică, societățile și asociațiile culturale evreiești au desfășurat o intensă activitate culturală, fiind „atrase în oraș importante trupe teatrale din București și Iași și conferențiari de vază, iar majoritatea publicului era compusă din creștini”. 

  

Daniel Bradea 

(ASPECTE DIN VIAȚA COMUNITĂTII EVREIEȘTI DIN TECUCI, volum în curs de apariție)