La mulți ani, Gheorghe Arhip!

 

Maistrul și veteranul de război Gheorghe Arhip împlinește 100 de ani 

Era prin anii 1961-1962. Terminasem o școală profesională și am fost repartizat ca strungar la noua, pe atunci, unitate, Centrul Mecanic. 

Secția de strungărie se afla atunci exact pe locul unde în prezent se află magazinul chinezesc de lângă Penny – str. Gh. Petrașcu, mai exact în partea dreaptă, în partea din față fiind secția de sculărie. 

Am făcut cunoștință cu noii mei colegi de lucru printre care Costică Serea, Chirilă Popoiu, Constantin Ghintuială, Ion Marin, Mircea Dragomir, Vasile Rusu și alții. Printre aceștia, într-un loc retras, pe un strung mai mic, lucra și Gheorghe Arhip. Pe el îl cunoșteam numai din vedere pentru că avea locuința pe fosta stradă 23 August, azi 1 Decembrie 1918, vizavi de actuala BRD. Treceam zilnic prin fața acestei case. Am început să ne cunoaștem mai bine și să discutăm mai multe. Nu după mult timp, fiind un muncitor destoinic, a fost trimis la o școală de maiștri la Buzău. În pauze, discutam cu dânsul și aveam să aflu că era născut, de drept, pe data de 30 ianuarie 1923 la Matca, dar a fost declarat, în acte, pe data de 14 februarie 1923. Provenea dintr-o familie cu opt frați. Ne povestea că a fost pe front în Germania și apoi în Cehoslovacia, până pe data de 9 mai 1945. Ajungând în țară, a petrecut o perioadă de timp la Craiova, dar dorul de locul natal l-a adus imediat pe plaiurile tecucene, aproape de Matca lui dragă.

După ce a terminat școala de maiștri, a fost numit mai întâi maistru la secția de unde a plecat, strungărie, pentru ca apoi să treacă la secția de construcție utilaje, denumită Utilaje 1, unde lucrează până la pensionare. A făcut parte din echipele de muncitori, maiștri și ingineri care s-au transformat din mers, din a repara tractoare la a executa utilaje complexe pentru agricultură, cu lucrări din tablă de inox, care venea de obicei din Japonia și era cam de 10 ori mai scumpă decât tabla obișnuită și nu era voie să dai erori în construcție. Și maistrul Arhip a fost mereu apreciat pentru profesionalismul de care a dat dovadă. Am avut relații de prietenie și cu băiatul lui, Doru Arhip, care din păcate a plecat dintre noi mult prea devreme, răpus de o boală neiertătoare. Acest lucru l-a debusolat total pe nenea Ghiță, dar acesta a găsit puterea de a continua.

 În urmă cu mai mulți ani, trecând prin fața magazinului familiei Arhip – AGORA, unde îl găseam mereu pe Doru, acesta m-a oprit și mi-a spus că, zilele trecute, nea Ghiță a fost invitat de Regele Mihai, apropiat al acestuia, să participe la Adunarea din plenul Parlamentului unde a fost invitat regele Mihai, iar nea Ghiță a avut la dispoziție o mașină care l-a dus și adus de la București. Cu nea Ghiță mă găseam mereu pe stradă și până acum câțiva ani, mergea cu bicicleta la Matca să-și mai vadă pământul și locul lui natal. În ultimii ani, noi, tecucenii, îl vedem pe nea Ghiță, la evenimente deosebite, îmbrăcat elegant și cu veșnicul steguleț în mână. A fost an de an și la Mărășești la Mausoleu dar și la alte activități. Recent, pe 24 ianuarie 2023, l-am văzut, ca de obicei, elegant îmbrăcat și cu steguleț.  

L-am întrebat „Nea Ghiță, până la urmă care e ziua de naștere, pe care o consideri, 30 ianuarie sau 14 februarie?”. M-a privit și mi-a spus „14” , dar eu nu am înțeles și l-am întrebat din nou „14 ianuarie sau 14 februarie?” La care el mi-a răspuns „Nu, Iancule, 14 februarie, exact de Ziua Îndrăgostiților!”. O dovadă clară că are mintea limpede, că se gândește la viață și la dragoste. 

La mulți ani, Nenea Ghiță! Însemni mult pentru noi. Să ai în continuare bucurii de la viață alături de cei dragi! 

  

Iancu Aizic   

 

 

Mai multe despre viața veteranului de război Gheorghe Arhip în articolul Frânturi din tumultoasa viaţă a lui Gheorghe Arhip.