Recent, am intrat în posesia a două noi cărți ale apreciatului scriitor tecucean Ionel Necula, volume pe care îndrăznesc să le numesc „de graniță” pentru că ele, după numerotarea autorului, poartă numerele 100 și respectiv 101! Este vorba de cărțile „Uricar la Poarta Moldovei de Jos”- volumul XXI și „Foi căzute dintr-un Letopiseț tecucean”.
Analizăm acum cartea cu nr. 100, „Uricar la Poarta Moldovei de Jos”- vol. XXI, apărut în anul 2023 la Editura PIM din Iași. Volumul are 168 de pagini, structurat pe 5 capitole, respectiv: „Irizări dintr-un alt veac”, „Receptări ocazionale”, „Reflecții și provocări”, „File căzute dintr-un Letopiseț tecucean” și „Prietenii Tecuciului”. Volumul se deschide cu o Prefață a autorului, care poartă titlul „Confesiunile unui bătrân urâcios”, din care reproducem: „Dacă ar fi să-mi caracterizez viața printr-un singur cuvânt, acesta ar fi Exigență – față de mine, în primul rând. Dar n-am reușit s-o consum în întregime bastonându-mă și am extrapolat restul rămas disponibil și asupra celor din apropiere, deși, bieții de ei, n-au nici o vină. Am cunoscut toate formele de invidie și nu mă plâng pentru asta. Invidia este, după înjurătură, forma cea mai simplă de obstrucție și defăimare. Într-un pom fără roade nu aruncă nimeni cu piatra. Îmi pare rău că răutatea, sau poate prostia, le-a întunecat mintea și au ignorat aspectul de bumerang al exercițiului defăimător. Și vă mai spun un lucru – Nu vă mai chinuiți să-mi descoperiți defectele și beteșugurile pentru că le am pe toate”.
Primul capitol – „Irizări dintr-un alt veac” se deschide prin comunicarea intitulată „Natalia Negru în intenții doctorale”, urmat de materialul intitulat „Corina Iosif Negru”, lucrare care se încheie cu o frumoasă poezie dedicată de poetul Șt. O. Iosif fiicei lui, Corina, la data de 7 iunie 1913 și care nimeni nu ar fi bănuit că doar peste câteva zile va căpăta valoarea de Testament, pentru că poetul Șt.O. Iosif se va stinge din viață la 22 iunie 1913, la Spitalul Colțea din București și va fi înmormântat urgent, a doua zi, la Cimitirul Bellu.
Urmează materialul „O idilă cu lirism romantic” – aceasta cu trimitere directă la începuturile prieteniei tulburătoare dintre poetul Șt.O. Iosif și Natalia Negru. De aici remarcăm frumoasa iubire dintre cei doi tineri îndrăgostiți care, la un moment dat, merg la Cimitirul Bellu pentru a așeza un buchet de flori la mormântul marelui poet Eminescu, și îngenunchiați pe mormântul acestuia își răsucesc câte două fire de iarbă, făcând din ele două inele care au fost imediat puse pe degetele lor. Se spune că acesta a fost momentul suprem al dragostei celor doi poeți.
În continuare, găsim materialul intitulat „Din nou despre averea pictorului Hârlescu”, aceasta fiind în localitatea Cerțesti. Următorul material este dedicat reputatului teolog Ioan Gh. Savin, după care urmează comunicarea intitulată „Wolf Aichelburg – un corespondent în grațiile lui Cioran” și de unde aflăm amănunte despre volumul publicat de Dan C. Mihăilescu intitulat „Scrisori către cei de-acasă”, cu cele 62 de scrisori primite de la marele Cioran în intervalul februarie 1970 – martie 1987.
Capitolul „Receptări ocazionale” se deschide prin comunicarea „Gelu Ciorici – Șipote la ora împlinirii lirice”, unde este analizat volumul acestuia intitulat „Altitudinea 33”. Urmează materialul „Violeta Daniela Mândru și fantasticul narativ” – unde este analizat volumul „Amaryllis – Arca din cer”. Urmează materialul intitulat „Alte triluri ale mierlei din Lombardia”, fiind analizată cartea poetei Mirela Ianuș Dinga intitulată „Trei de unu – sau 111” poeme alese, selectate din cele șase volume de versuri publicate de Mirela în ultimele două decenii. Este vorba de o analiză realizată de Ica Sălișteanu. Următorul material poartă titlul „Vin zvonuri noi din Peninsula italică”- loc unde se află Mirela Ianuș Dinga, în prim plan este acum volumul intitulat „Descântece întârziate”. Urmează comunicarea cu titlul „Eleonora Stamate – încercare de zbor planat”, unde este analizat volumul poetei „Reverberații cotidiene”, scriitorul Necula spunând „După știința mea, aceasta este prima descindere a autoarei în trudnicia narativă și gestul trebuie subliniat ca atare”. În continuare, găsim materialul intitulat „Lina Codreanu de la amintire la memorie” – în prim plan găsim cartea acesteia intitulată „Satul din inima mea”, fiind vorba de satul natal Mândrești din comuna Valea Mărului. Urmează comunicarea „Apocrifele lui Doru Scărlătescu” – unde este analizată lucrarea distinsului profesor universitar intitulată „Apocrife la Cartea Facerii”.
Cel de al treilea capitol intitulat „Reflecții și provocări” se deschide prin materialul „Cum ar arăta România fără Tecuci – Un exercițiu de imaginație”. Aici, autorul spune că „nu știe cum ar arăta Mălini fără Labiș, Onești fără Nadia, Lugoj fără Brediceni” și aduce acum în față Tecuciul, unde după cercetările efectuate de profesorul Gh. Felea, în România există 1.484 de academicieni și Tecuciul cu cei 18 academicieni se situează în grupa a doua valorică. Se mai amintește de încă două mari personalități care ar trebui și ei incluși aici, respectiv Costache Conachi și Calistrat Hogaș. La fel, putem vorbi și de Ștefan Zeletin.
Urmează materialul „O fată din Furceni studentă la Sorbona” – fiind vorba despre Camelia Drăgan. În continuare, găsim comunicarea intitulată „A fost odată o revistă unicat”, de unde aflăm istoria revistei tecucene „Freamătul”, apărută la Tecuci prin anii 1910 dar renăscută ca supliment al ziarului „Glasul Tecuciului”, o publicație care milita pentru reînființarea județului Tecuci, finanțat de Primăria Tecuci din acel timp. În continuare, găsim materialul intitulat „Tecuciul s-a îmbogățit cu încă patru cetățeni de onoare” – fiind vorba de preoții Vasile Ramfu și Gheorghe Joghiu, profesorii Virgil Pavel și Eleonora Stamate. Urmează materialul numit „Propuneri pentru titlul de Cetățean de Onoare al Tecuciului” – cu nominalizări pentru scriitoarea Ana Dobre din Ivești, Mihaela Profiriu Mateescu, descendentă a familiei italo-române Culluri, apoi Aura Dan scriitoare, Ingrid Beatrice Coman Prodan – scriitoare și poeta Mirela Ianuș Dinga.
Materialul „My love Școala Gălățeană” este dedicat împlinirii a 300 de numere a valoroasei reviste. În continuare, găsim comunicarea intitulată „Și a fost ediția a șasea” cu trimitere la apreciatul Festival Internațional al Aforismului de la Tecuci.
Capitolul IV, cu titlul „File căzute dintr-un Letopiseț tecucean” se deschide prin comunicarea „Timișoara, decembrie 1979”, după care găsim materialele „Am luat masa cu Corina Chiriac” și „Centrul cultural din Bârlad”. Urmează o comunicare despre Mănăstirea Vladimirești și apoi materialul intitulat „Lirism de toamnă tecuceană”. În continuare, găsim comunicarea cu titlul „Evocare, Colocviile de filosofie Ion Petrovici la prima ediție” – dar și comunicarea „Spre Mănăstirea Furnica”, pentru ca acest capitol să se încheie cu materialul intitulat „În vizită la Ecaterina Oproiu”.
Ultimul capitol – „Prietenii Tecuciului” se deschide prin materialul „Mihaela Gudană”, fiind analizată cartea acesteia „Cu mine, aici”. Urmează materialul intitulat „Geanina Bârlădeanu – reporter la pandemie” – unde se analizează lucrarea „Lentile indiscrete”. Urmează „Cărămida lui Culiță Ion Ușurelu” – unde ne este analizată cartea „Dialoguri polifonice” și apoi materialul intitulat „Florina Zaharia – plânsul ca o rouă pe cicoare”, fiind analizată lucrarea „Plânsul”. Urmează materialul intitulat „Mihaela Albu sub vraja cuvântului ziditor” – fiind vorba de analiză cărții „Nisiparnița”. Găsim în continuare materialul „Petruș Andrei – un tradiționalist modern” – o analiză atentă a cărții „O sută și una de poezii”. Ultimul material poartă titlul „Ingrid – Beatrice Coman Prodan și metempsihoza ca pretext narativ” unde este prezentată cartea „O mie de ani fără o zi”.
Și astfel, se încheie cartea cu nr. 100 a îndrăgitului scriitor tecucean Ionel Necula, care pe ultima coperta ne spune „Târâș – grăpiș, seria Uricar la Poarta Moldovei de Jos a ajuns al XXI-lea volum și închide, în cele peste 3000 de pagini, lumea veche a Tecuciului și viața spirituală, așa cum s-a coagulat de-a lungul istoriei, dar și galeria oamenilor importanți ridicați din acest perimetru binecuvântat de Dumnezeu. Nu știu cum va continua și dacă va continua mai departe. Să sperăm că generațiile viitoare se vor raporta mai benefic la trudnicia noastră și vor aprecia efortul mai bine decât au arătat cei de azi. Fără să-mi fi propus intenționat, am realizat o enciclopedie a spiritului tecucean, cum patimile localități și-au evaluat vocația creatoare și contribuția la constituirea patrimoniului național pe valori”.
Iancu Aizic
