„Vila Mouka” a fost construită în anul 1903, conform unui proiect elaborat de arhitectul Giovanni Culluri. Imobilul este situat la 7 kilometri de Tecuci, pe șoseaua Tecuci-Bârlad, în proximitatea gării Frunzeasca.
Proprietarul conacului era Nestor Cincu (1867-1927), fiul lui Anton și Soltana Cincu. El a fost căsătorit cu Maria, cunoscută sub numele de Mouka, Apostoleanu (1877–1966), și au avut împreună trei copii: Fernanda, Anton și Magdalena.
Nestor Cincu a fost un mare proprietar de terenuri, o figură importantă în cadrul Partidului Conservator Democrat, a îndeplinit funcția de primar al orașului Tecuci, prefect al județului Tecuci, a fost ales de 8 ori ca deputat și a ocupat de două ori funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. Victoria sa în alegerile din mai 1910, când a obținut al patrulea mandat consecutiv de deputat, a fost sărbătorită printr-un banchet organizat în vila Mouka, numită de presă și „castel”, de la Țigănești. La acest eveniment a participat și Take Ionescu, liderul Partidului Conservator-Democrat.
Despre proprietatea de la Țigănești a politicianului tecucean avem două descrieri interesante. Prima dintre acestea datează din timpul retragerii de la sfârșitul anului 1916 și aparține lui Radu Cosmin. Celebra reședință a lui Nestor Cincu a fost prezentată astfel: „La Frunzeasca, dintr-un mare parc împrejmuit cu zid și grilaj poleit, se înalță trufaș castelul alesului democrat al Tecucilor, Nestor Cincu. Gara și silozurile ce adăpostesc grânele boierului se ridică pe stânga liniei ferate, în fața castelului. Și ca ironie a sorții, prin fața trufașului turn feodal, trec în șir lung și jalnic, ca o procesiune funebră, călăreții noștri cavaleriști pe jos”.
Peste ani, în 1936, în urma unei vizite la Țigănești, Constantin Argetoianu avea să descrie proprietatea lui Nestor Cincu de la Țigănești în felul următor: „Instalație luxoasă de fost proprietar mare. Casă cu etaj și cu multe odăi, silozuri monumentale de zid pentru sute de vagoane de cereale, casă pentru administrație făloasă, dependințe, acareturi și toate rosturile clădite sau înființate cu drag de pasionatul de pământ ce era Nestor Cincu și care toate poartă acum doliul lanurilor și ogoarelor pierdute din cauza reformei agrare”.
La „Vila Mouka”, în timpul Primului Război Mondial, s-au amenajat mai multe spitale, atât de către autoritățile civile, cât și de cele militare. De exemplu, în aprilie 1917, în curtea conacului de la Țigănești s-a deschis Spitalul Femeilor Scoțiene. Regina Maria a consemnat în Jurnalul de Război că pe 31 mai/13 iunie 1917 s-a îndreptat „spre un loc care aparține familiei Cincu, pe lângă Tecuci, unde câțiva doctori și surori de caritate din Anglia conduc un spital în corturi, pentru ruși”. Tot în aprilie 1917, a ajuns la Tecuci și Spitalul Z al Crucii Roșii britanice, coordonat de chirurgul James Berry (1860-1946). Atât autoritățile locale, cât și comandantul rus, generalul Gavrilov, au sprijinit planul lui Berry de a înființa un spital de chirurgie în Tecuci și au pus la dispoziție „Vila Cincu”.
La 4 august 1917, regele Ferdinand a făcut „un scurt popas la Spitalul Crucii Roșii al Misiunii Engleze, instalat în casa Cincu, au vizitat răniţii în bătălia de la Mărășești, care, cu toate rănile lor grele, păreau că nu suferă și că sunt străini de orice durere trupească, atât de senin și de ridicat le era moralul”.
Începând cu data de 9 august 1917, Spitalul nr. 5 din pădurea Țigănești a fost transferat în casa lui Nestor Cincu și în grădina acesteia, din fața gării Frunzeasca, pentru ușurarea operațiunilor de triere a răniților. Menționăm că la acest spital s-a atașat și formațiunea sanitară a doamnei Yvonne Cămărășescu.
În aprilie 1918, Regina Maria a trecut pragul vilei Mouka, unde a savurat „un prânz excelent, în casa Cincu”, însoțită „marele Grigorescu”. Acest eveniment a avut loc după întoarcerea lui Nestor Cincu de la Odessa, unde fusese arestat împreună cu familia sa de către bolșevicii conduși de doctorul Cristian Racovski.
Presa relata că din cauza exproprierilor efectuate după război, Nestor Cincu a pus agricultura pe un plan secundar și s-a orientat către industrie. Astfel, el și-a mutat familia la București, unde deținea o fabrică, astfel încât la Frunzeasca nu mai avea decât statutul de musafir. După decesul lui Nestor Cincu, de proprietățile de la Țigănești s-a ocupat fiul său, Anton/Tony Cincu. Într-o perioadă, acesta a deținut și funcția de primar al comunei Munteni.
În perioada interbelică, la etajul vilei a locuit Aristide Giovani Culluri, care îndeplinea funcția de administrator al moșiei. La sfârșitul anilor ’40, el a decis să se mute la Tecuci, unde a construit a trei case: una pentru el și două pentru cele două fiice ale sale. Aceste imobile au fost ridicate pe terenul care aparținuse doamnei Maria C. Mille, (sora lui Teodor și Nestor Cincu). Doamna Mille a fost, de asemenea, cea care a parcelat și vândut respectivul teren, cu excepția unei porțiuni păstrată în proprietatea sa. Aceste informații sunt susținute de un document aflat în posesia lui Iosif Alexandru (deținem și noi o copie xerox a acestuia) intitulat „Planul de situație al terenului parcelat în 29 de loturi, proprietatea D-nei Maria C. Mille, din str. Tudoran Cincu, Tudor Pamfile și Vasile Alecsandri”. Conform acestui act, Aristide Culluri apare înscris la parcelele cu nr. VIII (895 m.p.), IX (894,90 m.p.) și X (894,30 m.p.). Cele trei clădiri construite de Aristide Giovani Culluri sunt încă în picioare, cu unele modificări, și pot fi admirate și astăzi.
Informații interesante despre reședința lui Nestor Cincu de la Țigănești ni se dezvăluie prin relatarea doamnei Mihaela Profiriu: „Complexul a fost conceput de către arhitectul italian Giovanni Culluri, străbunicul meu, la rugămintea familiei Cincu și a lui Constantin Mille, prietenul lui Giovanni, care-l și adusese din Veneția pentru sprijinirea lui Anghel Saligny la construirea Podului. Amendamentul lui Giovanni a fost de a-și rezerva, acolo, un loc pentru familia sa…
Conacul avea la început un turn, care a fost desființat în 1941, la ideea bunicului, după cutremurul din 1940, pentru a proteja clădirea în cazul unui alt cutremur de mare intensitate.
În fața conacului se afla o fântână care avea în mijloc o statuie, ce reprezenta o femeie cu un ulcior din care curgea apa. Statuia a dispărut, cu toate că dimensiunile ei erau foarte mari pentru a fi transportată. Acum se poate vedea doar bazinul.
Într-o parte a clădirii se afla un chioșc unde se dansa, iar la subsol era lăptăria, unde se făceau brânzeturile și untul. Încă se văd cârligele de care se agățau sacii cu brânză. Tot aici se aflau și clădirea Fierăriei și a Lemnăriei, Uzina, Depozitul de benzină și Cantina (locul unde luau masa servitorii). Trăsura și sania își aveau locul lor, la fel și automobilele venite mai târziu. Acolo se afla și o grotă, care apare în toate fotografiile, dar pe care nu am putut să o găsim, datorită plantelor care au pus stăpânire peste tot locul. De amenajarea și întreținerea grădinilor se ocupa familia Pfneiser, iar de treburile gospodăriei se ocupa doamna Lăzanu. Pe amândouă doamnele le-am cunoscut la București”.
După 23 august 1944, „Vila Mouka” a fost ocupată de trupele sovietice, iar pentru a le asigura confortul autoritățile locale au alocat suma de 3.385.890 lei.
În urma aplicării Legii nr. 187, din 23 martie 1945, pentru realizarea reformei agrare, vila a fost repartizată Comitetului de expropriere Munteni, pentru a găzdui Centrul de experimentare „Creșterea Grâului” și „Centrul de Motocultură”. În anul 1950, în fosta proprietate a moștenitorilor lui Nestor Cincu, a fost inaugurată o Gospodărie Agricolă de Stat.
După o vizită efectuată la Tecuci, în vara anului 1961, G. Voroiskaia, redactor la ziarul „Slavă Svastopolului”, a publicat articolul „Prin România populară. Orășelul în care nu se întâmpla nimic”. Din acest articol redăm fragmentul care se referă la „vila Mouka”: „În afara orașului, în palatul fostului moșier Cincu (Nestor Cincu ad. n.), unde nu odată venind la vânătoare, petrecea regele, acum este G.A.S. Țigănești. În camera de primire, cu plafonul pictat în ulei, este acum biroul organizației de bază P.M.R., în sala de petreceri este acum clubul muncitorilor”.
Documentele de arhivă dezvăluie că în primăvara anului 1944, din cauza apropierii frontului, familia Cincu s-a refugiat la București (str. Piața Cantacuzino nr. 6), în timp ce Aristide Giovani Culluri, împreună cu soția și cele două fiice, s-au stabilit în comuna Deagu, județul Muscel. Ca urmare a acestor evenimente, autoritățile comuniste l-au acuzat pe Anton N. Cincu că „a susținut activități fasciste și hitleriste, și a părăsit conacul și moșia în timpul retragerii trupelor germane”, ceea ce a condus „la exproprierea sa de către țărănime”.
Din relatarea Mihaelei Profiriu Mateescu, aflăm că după război Anton N. Cincu „și-a găsit de lucru la o fabrică ca muncitor și umbla cu haine tare ponosite. De la mare boier ajunsese un biet muncitor. Bătrâna doamnă Cincu (Maria/ Mouka ad. n.) se cocoșase îngrozitor (era înclinată la 90 de grade cum nu am mai văzut) și ieșea la mici cumpărături însoțită de fiica sa, Fernanda, care era nașa mamei. Pentru a se întreține, vindeau lucruri valoroase din casă, deoarece lumea nu avea bani. Apoi, au început să facă filmări în frumoasa casă”.
După desființarea I.A.S.-ului, vila Mouka a găzduit o societate agricolă privată și, după mai mulți ani de procese, a ajuns sub administrarea urmașilor familiei Cincu.
Daniel Bradea
(Sursa: Contribuții la istoria orașului Tecuci, vol. 2, 2023, p. 56-59, 84, 86.)
