Biserica Maica Precista din Tecuci. Scurtă istorie 

  

În contextul începerii lucrărilor de reparații generale la biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unul dintre cele mai vechi edificii din Tecuci, considerăm potrivit să prezentăm o scurtă istorie a acestui lăcaș de cult. Această biserică, cunoscută și sub numele de Maica Precista, este situată în partea de răsărit a orașului, într-o zonă denumită anterior „bariera din jos a târgului”. 

 Conform unei legende culese de Tudor Pamfile în comuna Țepu, biserica Precista din Tecuci ar fi fost înălțată de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Legenda relatează că, atunci când „turcul stricase țara lui Ștefan Vodă ca și un potop de lăcuste de la Brăila pân la Iași”, domnul a dat „poruncă pe la toți slujitorii de altare să pornească cetania cea mare, pentru mântuirea neamului moldovenesc”. După ce a alungat turcii și i-a înecat în Siret, „Ștefan Vodă a ridicat în Tecuci o bisericuță cu hramul Maica Precista, care stă și astăzi verde de mușchi”. Deși legendele adaugă o notă de farmec locului, până în prezent aceste povestiri nu au fost confirmate prin documente istorice. 

Nunta domnească din 10 iunie 1587 a fost un eveniment istoric  important pentru locuitorii din Tecuci, desfășurându-se într-una dintre bisericile orașului. Cronicarul Grigore Ureche descrie acest eveniment astfel: „Într-acestaș an, în luna lui iunie, Pătru Vodă făcu nuntă nepotului său, Vladul Vodă, ficiorul Iui Miloş Vodă, de au luat fata Mircii Vodă şi au chiematu la nuntă pre Mihnea Vodă, domnul muntenescu. Nuntă domnească au făcut cu multă chieltuială şi jocuri şi mulţi din vecini au venit, de le-au înfrumuseţat masa. Această veselie au fostu în Tecuciu”. În realitate, Vlad s-a căsătorit cu nepoata lui Mircea Vodă, nu cu fiica acestuia. Aceasta era Velica, fiica logofătului Ivan Norocea din Ardeal. Ștefan Andronache susține că „este mai mult ca sigur că nunta domnească a lui Vlad (nepotul lui Petru Șchiopul)”, a avut loc în Biserica Precista, la 10 iunie 1587. 

De asemenea, preotul Eugen Drăgoi sugerează că biserica în care s-a oficiat cununia era ctitoria unuia dintre domnii Moldovei și încă exista opt decenii mai târziu. Un document din 12 octombrie 1671, prin care fostul pitar Bejan Gheuca, staroste de Putna, împreună cu alți răzeși împart șase părți de vie din satul Trohănești menționează între martori pe „Tudor, popa domnesc din Tecuci”. 

O primă relatare despre bisericile din Tecuci ne este oferită de misionarul Marco Bandini, care a vizitat Tecuciul la mijlocul lunii noiembrie 1646. Acesta menționa că în târgul Tecuci cei 4.000 de locuitori, care trăiau în 510 case, aveau „trei biserici făcute din lemn”. 

Pe 20 ianuarie 1653, arhidiaconul Paul de Alep, însoțindu-l pe Macarie, patriarhul Antiohiei, în călătoriile sale prin Moldova și Valahia, a descris Tecuciul drept un târg situat pe malurile unui râu mare (Bârladul), cu trei biserici dotate cu clopotnițe la poartă. Pârcălabul Tecuciului l-a întâmpinat pe patriarh, oferindu-i o trăsură și cai domnești, alături de un boier care să-l însoțească în drumul spre Bârlad. Bazat pe aceste relatări, istoricul Alexandru Papadopol-Calimah consideră că, în 1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu,  cele trei biserici din Tecuci erau: „«Biserica Precistei», care există și astăzi la bariera din jos a Tecuciului, «Biserica Sfântului Ilie» care a ars la 1858, când a ars mare parte din târg și «Biserica Sfântului Nicolae»”. 

În 1766, pe lângă biserica Maica Precista, funcționa o școală domnească. Constantin Dediu afirma în Istoricul Bisericii Maica Precista că între 1766-1794 în acest locaș a slujit preotul Ștefan Costea, iar din 1797 preotul Maftei. Totuși, preotul Eugen Drăgoi observă că numele preotului Costea nu apare în recensământul din 1774, iar cel  al preotului Maftei nu figurează în  Catagrafia din 1809. 

 În 1931, Constantin N. Tomescu a publicat în „Arhivele Basarabiei” informații din dosarul nr. 56/1809 al arhivei Consiliului eparhial Chișinău, incluziv „știri catagrafice din Biserica Moldovei în 1809”, despre clerul și bisericile din eparhia Romanului. În „țănutul Tecuci, ocolul Târgului”, biserica „Adormirea” este menționată ca avându-i drept slujitori pe „preotii Triandafil protopop, Dimitrie, Gheorghie Teodor, diacon Dobri Crivăt”. 

De-a lungul timpului, Biserica Precista a suferit numeroase modificări și restaurări, majoritatea fiind necesare din cauza invaziilor și incendiilor. Configurația exterioară și structura volumetrică interioară au fost schimbate de mai multe ori, ultima renovare majoră având loc la începutul secolului al XIX-lea. 

Unii autori afirmă că biserica Precista a fost reconstruită în 1828, pe temelia vechiului locaș, extinzându-se „cu un pridvor pe fundație de cărămidă”. Pe de altă parte, Constantin Dediu menționează că preoții V. Udrea și Hrisanti Hâncul au constatat că biserica devenise neîncăpătoare și i-au adăugat un pridvor, folosind o fundație de cărămidă mai solidă. Theodor Ciuntu, în Dicționarul statistic și istoric al județului Tecuci, menționează că biserica  „Maica Precista” este „foarte veche, refăcută la 1825”. În „Catagrafia detaliată a reprezentanților breslelor” din iulie 1845, sunt înregistrați la biserica „Adormirea Precista” părintele iconom  Hrisante Hâncu și sachelar Vasâlie Popa. 

Din 1845, prin hotărârea Epitropiei Casei Obștii, venitul iarmarocului „Sânzienelor”, desfășurat anual între 15 și 24 iunie, a fost împărțit  între bisericile „Precista”, „Sf. Ilie”, „Sf. Nicolae”, „Sf. Gheorghe” și „Sfinții Voievozi Vechi”, fiecare primind câte 600 de lei vechi. 

Conform „inventarului detaliat al obiectelor de cult deținute de fiecare dintre bisericile orașului Tecuci”, realizat în octombrie 1856, este înregistrată și „zăstrea bisericii Adormirea Precistii, târgul Tecuci”. Biserica era „de zidu veche, învălită cu șindilă”, având  două clopote. În „ograda” îngrădită cu „zaplaz de scânduri”, se afla „un rând de casă cu două odăi”.  

„Cele din Sfântul Altar: 2 evanghelii ferecate cu argint, 1 rând de sfinte vase de argint, 1 chivot, 2 sfeșnice de tombac, 2 liturghii, 4 rânduri de feloane de stofă cu toate ale lor, 4 rânduri de feloane de damasc cu toate ale lor, 2 rânduri de procovețe și văzduhuri de stofă, 2 cădelnițe, una de argint și una de aramă, 3 rânduri de poezuri de argint. 

Cele din fața bisericii: 35 icoane praznici a sfinților, 1 tipicon, 1 ceaslov mare, 2 psaltiri, 1 octoih mare și unul mic, 1 triod, 1 penticostarion, 12 mineii pe toată luna, unul peste tot anul, 1 cazanie, 14 candele de argint, patru de madem, 2 policandre, unul mare de alamă, unul mic de tombac, 1 cristelniță de aramă, 1 lighean de tombac”. Venitul bisericii era de 600 lei, proveniți de la iarmarocul anual. 

 După incendiul din vara anului 1858, care a distrus biserica „Sfântul Ilie”, enoriașii și preotul acesteia au fost arondați bisericii Maica Precista. În curtea acestei biserici se află un mic monument pe care este inscripționat următorul text: „Biserica Sf. Ilie, zidită în anul 1645, distrusă prin arderea târgului Tecuci în anul 1858”. Lângă acesta  este o placă pe care este înscris un text în limba greacă, menționând că în timpul mișcărilor Eteriei din primăvara anului 1821, turcii au omorât mai mulți copii greci.  

Între 1860 și 1863, vechea temelie din tălpi de stejar a fost înlocuită cu cărămidă, iar pereților li s-au adăugat stâlpi de întărire. Din 1865, biserica a fost luată în grija Primăriei orașului Tecuci, alături de bisericile „Sf. Gheorghe” și „Sf. Nicolae”, deoarece acestea erau „făcute din vechime și de către comunitate”. 

Până la 15 noiembrie 1875, tecucenii își îngropau morții în cimitirele improvizate din preajma bisericilor.  Un astfel de cimitir exista și la biserica Maica Precista.  După această dată, Consiliul de Hygienă Publică și Salubritate a interzis înmormântările în aceste cimitire pe motiv că erau pline și „în timpul căldurilor exhaliază un miros și infectează aerul”. Până la amenajarea noului cimitir, s-a luat măsura provizorie  ca toți morții să fie îngropați în cimitirele bisericii „Sf. Dumitru” (pentru târgoveți) și „Sf. Voievozi Noi” pentru locuitorii din mahalale. 

Lucrări noi la biserică au fost executate în anul 1903, când s-a realizat o subzidire adâncă de 1,5 metri în jurul pereților portanți. Cu această ocazie, au fost ridicate și turlele de deasupra naosului și pridvorului, iar copertina din scândură a fost înlocuită cu una din tablă. Consolidări ale zidurilor și repictări ale pereților au avut loc, de asemenea, în anii 1942 și 1987.  

Din punct de vedere arhitectonic, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Tecuci prezintă un stil triconc, fiind o construcție simplă în stil autentic moldovenesc, remarcându-se prin turlele frumoase. Interiorul bisericii adăpostește numeroase obiecte de valoare artistică. Printre acestea se numără altarul zugrăvit de pictorii Gheorghe Decuseară și Gheorghe Cuza în 1927 și catapeteasma pictată pe mușama, datând de dinainte de 1800. Totodată, biserica păstrează icoane împărătești îmbrăcate în argint în 1914 de meșterul M. Caraș din Focșani. Un alt obiect de mare valoare este o evanghelie cu ferecătură, donată de vornicul Alexandru Sturza și soția sa, Smaranda, în 1850. Biserica adăpostește și două icoane realizate prin procedeul colajului: una a Sfinților Apostoli și alta a Fecioarei Maria cu Pruncul. Aceste icoane se disting prin prezența unor motive decorative interesante, alături de pictură. 

 În curtea bisericii s-au păstrat două clopote cu valoare istorică. Primul, mai mic, poartă inscripția: „Acest clopot s-a hărăzit bisericii Adormirea Maicii Domnului din Tecuci de Panaite și Maria Dobrovici în anul 1906, turnat la Școala de Arte și Meserii din Iași”. Celălalt clopot, fabricat de D. Bărbulescu din Galați, are gravat următorul text: „Acest clopot s-a returnat și mărit la biserica Adormirea cu obolul enoriașilor și în special a donat d-ul Colonel Coman Ionescu, d-na Fotini Ioanid și Primăria Tecuci prin stăruința preotului paroh T. Panaitescu, 1931 mai”. 

Printre cărțile de slujbă ale bisericii se aflau: Antologhion, București 1777; Cazanii, Râmnic, 1792, Evanghelie, București, 1775; ; Liturghier, Iași, 1759, Liturghier, Sibiu, 1798; Octoih, București, 1774;  Triod, București, 1747. Astăzi, aceste cărți se păstrează în depozitul de bunuri bibliofile de la Arhiepiscopia Dunării de Jos. 

În perioada 1932-1933, preotul Grigore Tudose a publicat foaia de propagandă religioasă „Viața sufletească”, având ca scop răspândirea învățăturilor Sfintei Evanghelii printre locuitorii din Tecuci. Între cele două războaie mondiale, în cadrul bisericii, se desfășurau  adunările creștine duminicale ale filialei locale ale Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din România. 

După cutremurul din noiembrie 1940, Școala de cântăreți bisericești, inițial găzduită în clădirea Liceului Comercial, și-a mutat cursurile la biserica „Maica Precista”, sub conducerea părintelui paroh Grigore Tudose, care era și director al școlii.  

Printre preoții care au slujit la Biserica Precista se numără Triandafil, Hrisanti Hâncu, Vasile Popa, Costache Lupașcu, Maftei Coste, Ioan Diaconescu, T. Panaitescu, Grigore Tudose, Constantin Dediu, Vasile Ramfu, Alupoaiei Maricel și Petru Ojog.  

 Astăzi, părintele paroh Petru Ojog a reușit să atragă în jurul bisericii nu doar comunitatea de enoriași pe care o păstorește, ci și credincioși din oraș și din comunele înconjurătoare, care îl sprijină în acțiunile întreprinse. Sub îndrumarea sa, au fost construite clopotnița, gardul împrejmuitor, Altarul de vară și un Centru Social, loc unde se organizează diverse activități. 

Părintele Ojog este implicat în numeroase acțiuni social-filantropice, inclusiv în colectarea de alimente neperisabile pentru diverse așezăminte de copii și centre de îngrijire a bătrânilor și bolnavilor, acordând ajutoare bătrânilor singuri și copiilor care necesită tratamente. De asemenea, oferă burse parohiale copiilor merituoși proveniți din medii defavorizate. Ceea ce impresionează este numărul mare de copii care participă la activitățile bisericii și, așa cum descrie o jurnalistă, aceștia „se țin după părintele Petru ca niște puișori după cloșcă”. 

În concluzie, biserica Maica Precista din Tecuci este un monument istoric și religios de importanță majoră, cu o istorie bogată și plină de evenimente. De-a lungul timpului, această biserică a reprezentat un punct de reper spiritual și cultural pentru comunitatea locală, păstrând și transmițând valorile religioase ortodoxe. 

  

Daniel Bradea