În perioada martie 1976 și 15 septembrie 1993, Ionel Necula a fost cel care s-a ocupat de organizarea și coordonarea activităților Cenaclului Literar „Calistrat Hogaș” al Casei de Cultură din Tecuci, conferindu-i un ritm susținut și o prezență constantă prin tradiționalele „joi literare”. Pentru tinerii tecuceni, această inițiativă devenise o adevărată fereastră către creația literară valoroasă, având un impact profund în viața cultural-educativă a orașului. Cenaclul își asuma continuitatea „bogatelor tradiții culturale ale Tecuciului”, oferind activității de creație noi valențe.
Membrii cenaclului erau „animați de aceeași sete de frumos, de aceleași opțiuni pentru starea de grație a rostirii în dulcele grai românesc… Cu toții ostenesc la templul artei dintr-o propensiune spre frumos, urmărind să-l redea oamenilor, strecurat prin fondul lor lăuntric de candoare și de simțire”.
Ionel Necula remarca faptul că, la preluarea sa, cenaclul era „bine înțelenit în viața instituției”, iar meritul său principal a fost acela de a-l scoate „din condiția de laborator (limitat la niște şedinţe săptămânale, cu dezbateri aride şi amatorice), în viaţa publică a oraşului”. Totodată, a integrat această activitate în cadrul „manifestărilor publice ale instituţiei, dându-le membrilor şansa de a-şi lectura lucrările în public, de a da un semnal de existenţa lor, dacă nu ca împliniri spirituale, măcar ca promisiuni, ca aşteptări, ca speranţe”. Era totuși o perioadă dificilă, plină de suspiciuni, în care „nu era permisă niciun fel de alunecare”.
Satisfacțiile oferite de această activitate erau percepute ca fiind „mult mai importante decât episodicele învolburări ale cerberilor securişti. Îmi amintesc cu plăcere de mulţi dintre cei ce frecventau cenaclul, iar pe unii chiar i-am înconjurat cu dragoste sinceră şi le-am prevăzut împliniri ulterioare. Se înţelege că nu toate aşteptările mi s-au confirmat, deşi, insist asupra aspectului, am avut colegi cu aplecări evidente pentru exerciţiu scriitoricesc. Din dezolare, din lehamite sau din lenevie intelectuală, mulţi şi-au abandonat arderea înainte de a culege primele bucurii, alţii au perseverat şi au devenit scriitori cunoscuţi, cu o bogată bibliografie în palmares”.
Ionel Necula o amintește pe prozatoarea Elena Lidia Cazan: „Scria nuvele, schiţe, iar unele dintre ele chiar erau bine structurate compoziţional şi delectabile ca lectură. Fiind soţie de militar, a trebuit să-şi urmeze soţul pe unde a fost redistribuit, dar oriunde a ajuns (la Bacău, la Constanţa) n-a uitat niciodată de familia şi de atmosfera care domnea în cadrul cenaclului tecucean. Căci alcătuia, dincolo de tot ce ne putea irita, o familie destul de unită, iar faptul că securitatea nu s-a amestecat în viaţa noastră decât ocazional se datorează şi unităţii noastre evidente. Cenaclul tecucean n-a fost un laborator rece și uscat, ci o stare de spirit, o atmosferă de lucru şi de înţelegere superioară a actului de creaţie”.
Activitatea prolifică a Cenaclului Literar „Calistrat Hogaș” nu a rămas ignorată de presa vremii, care a relatat în repetate rânduri despre evenimentele organizate aici. Astfel, la începutul lunii iunie 1982, sub genericul „Poezie și istorie”, membrii cenaclului au susținut la Muzeul Mixt din Tecuci o șezătoare literară, unde Valeriu Gorunescu, Dionisie Duma, Emil Băicoianu, Carmen Ladina Culea, Vasile Sevastre-Ghican, Eliza Băicoianu și Aurica Sima și-au prezentat lucrările.
Într-un articol publicat pe 9 iulie 1983 în ziarul „Scânteia”, Dan Plăeșu a evidențiat rolul formativ al cenaclurilor literare din județul Galați, inclusiv cel din Tecuci, subliniind contribuția acestora la educația culturală. Conducerea inspirată și atentă a Cenaclului „Calistrat Hogaș” a fost apreciată, iar membrii săi s-au remarcat prin lucrările valoroase publicate în culegeri locale precum „Pagini Dunărene”, reviste școlare și studențești, dar și în ziarul județean „Viața Nouă”, unde abordările lor originale și inovațiile artistice au confirmat talentul creator al autorilor.
Cu prilejul săptămânii culturale organizate la Casa Municipală de Cultură din Tecuci, în 1986, o șezătoare literară a scos în prim-plan creațiile scriitorilor George Arion, Dumitru Matală, Dionisie Duma și Ioan Purdelea, ultimii doi fiind membri activi ai Cenaclului „Calistrat Hogaș”. Prezența lor a consolidat prestigiul cenaclului ca spațiu de formare și exprimare artistică autentică.
În cadrul cenaclului, experiența scriitorilor consacrați se îmbina cu talentul celor aflați la început de drum. Printre aceștia se numărau Duma Dionisie și Ioan Purdelea, autori de carte, dar și Vasile Sevastre Ghican, laureat al mai multor concursuri de poezie în cadrul Festivalului național „Cântarea României”. Li se alăturau Valeriu Salcie, Emil Băicoianu, Marian Căpraru, Grigore Postelnicu, Lucia Cotae Cosițeanu, Marin Mîrza, Dan Pavel, Adrian Răcaru, Mircea Chiriac, Ion Bucă, Eleonora Belu, dar și noi prezențe precum Dorina Bodea, Florin Tîncabă, Dan Vîță, Cristian Pohrib, Mihai Dănilă, Ingrid Coman, Mihai Ganea, Tănase Dănăilă, Alina Constantin și alții.
După ani, Ionel Necula mărturisea: „Era un cenaclu puternic (circa 30 de membri) şi unii dintre cei care îl frecventau chiar puteau fi creditaţi ca speranţe. Ne întruneam săptămânal, în zilele de joi. Nu aveam o oră exactă şi nu se făcea o convocare anume. Venea fiecare după cum putea şi nu-mi amintesc să fi ratat vreo întrunire din cauza lipsei de participare. Tineri sau mai în vârstă, odată cu lăsarea serii se îndreptau spre Casa de Cultură, unde îi aşteptam totdeauna cu aceeaşi apetenţă pentru verbul aşezat în partitură literară. Alcătuiam împreună o oază balsamică, o lagună de unde lumea, altfel hidoasă şi oţioasă, îşi arăta şi partea ei de candoare.
Erau vremuri grele. Atotputernicul partid comunist parcă înnebunise. Vedea în fiecare creator literar un protestatar, un disident, un neîncolonat în efortul general de a ne face fericiţi cu forţa şi-i ţinea pe creatori sub o veghe neîntreruptă. Bieţii începători îşi încercau norocul pe la diferite publicaţii care aveau rubrică specială pentru poşta redacţiei, dar speranţa ca o revistă să le publice un grupaj mai generos, care să le certifice abilităţile şi să-i scoată din anonimat, erau minime”.
Un moment de vârf al activității cenaclului s-a consemnat în septembrie 1986, când revista „Ateneu” a dedicat un număr special orașului Tecuci. Au fost publicate articole semnate de Ștefan Andronache („Grigore Tăbăcaru, animator al vieții spirituale”), Liviu Chiscop („Debutul lui Tudor Pamfile”), Olimpiu Zăgrean („Creație și interpretare”), Mircea Nicu și Stela Țau („Muzeul – spațiu de cultură și civilizație”), Gheorghe Boldea („Folclor poetic”), Vasile Ghica („O viață de muncă, de frumoase împliniri”), Ionel Necula („Valențe morale în epica lui Eugen Boureanul”, „Cugetări despre religie”, „Cenaclul Calistrat Hogaș. Între tradiție și modernitate”).
La rubrica dedicată artiștilor plastici au fost incluse medalioane dedicate pictorilor Ştefan Buţurcă (Ştefan Andronache), Dan Mateescu (Gheorghe Boldea), Nicolae Placicov (Gheorghe Boldea) şi despre Constantin Niţură (C. Costea), alături de reproduceri ale unor lucrări semnate de Nicolae Placicov, Constantin Nițură și Valeriu Salcie.
În cadrul revistei, un loc aparte a fost rezervat poeților, fiind menționați aproape toți membrii activi ai cenaclului: Emil Băicoianu (Adormire, Fluier), Eliza Băicoianu (Colind de primăvară, Fără popas), Eleonora Belu (Spre drumul fără nume), Lucia Cotae-Cosiţeanu (Meditativă, Anotimp), Mircea I. Chiriac (Suntem aici, Fântâna mea), Dionisie Duma (Limba română, Fără oprire), Vasile Sevastre Ghican (Toamna, Vârste), Mihai Ganea (Fântâna lui Pintea, Rivilum dominarum), Valeriu Salcie – alias Victor Lupu (Poate de atunci, Moştenire), Mârza Marin (Deasupra noastră, Chemare), Costică Oancă (Din degetele tale se-ntrupa o nocturnă), Dan Pavel, alias Gicușor Pavel (Popas, Joacă de miei), Ioan Purdelea (Odă limbii române, Sfială), Adrian Răcaru (Jurământul de credinţă) și Florin Tâncabă (Ceasul, Spirală).
După cum remarca Ionel Necula, „toți aceștia rămân în memoria noastră ca nişte unde solare cu ardoare pentru amăgirile lumii la care s-au conectat prin exerciţiul mirării lirice”.
În acea perioadă, Cenaclul Literar „Calistrat Hogaș” a devenit o rampă de lansare pentru tinere talente, printre care și poetul Dan Vîță, care a devenit membru al cenaclului în februarie-martie 1986. Tot atunci s-a alăturat și Cristian Pohrib. Membrii cenaclului cuprindeau figuri precum Dionisie Duma (autor al volumului Ardere), Eleonora Belu, Marian Căpraru, dr. Nicolae Chiriac, Lucia Cotae-Cosițeanu (care se ocupa de procesele-verbale), Ioan Purdelea (autor al cărții Vama hățeșului), Valeriu Salcie, Vasile Sevastre Ghican și Mirela Dinga.
Debutul literar al lui Dan Vîță într-o revistă a avut loc în 1988, în Crai Nou din Suceava, care l-a și premiat. Ulterior, acesta a obținut 17 premii naționale de poezie până în anul 2000.
La cea de-a XX-a ediție a Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, desfășurat la Suceava în 1988, Dan Vîță a câștigat premiul oferit de ziarul „Zori Noi”, iar eleva Ingrid-Beatrice Coman a primit premiul revistei „Orizont”.
În cadrul festivității, cei doi și-au exprimat gândurile într-un mod poetic și profund: „Poezia – un labirint prin care treci cu sentimentul că treci prin viață. Același surâs mental al zidurilor, același monusfârșit-nesfârșit dureros de frumos și dureros de adevărat. În aceste zile am senzația că Marele Labiș e aici, cu noi, în noi. Un zâmbet de primăvară în zi de toamnă – in memoriam” (Ingrid-Beatrice Coman).
„Am sentimentul cotropitor că acolada de suflet (re)deschisă de Labiș – meteor al sublimului stării de poezie – se continuă, se împlinește prin noi, regimentul de poeți care primim lumină și umbră, aici, în patrie, de la marele copac al literaturii, căutând destinul de-acolo de unde s-a născut poetul Nicolae Labiș” (Dan Vîță).
În februarie 1989, din cauza unor neînțelegeri cu Ionel Necula, liderul grupului literar, câțiva membri au decis să formeze Artia-Liter, un nou spațiu dedicat tineretului și susținut de Comitetul Municipal al U.T.C. Activitatea acestui grup, condus de Dan Vîță, a continuat până la începutul anului 1990, când, odată cu mutarea sa la Galați, cenaclul literar s-a dizolvat.
Între 20 și 23 decembrie 1989, Vîță a participat la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș” de la Suceava, întorcându-se la Tecuci pe 23 decembrie. După Revoluție, el a fost ales președinte al Asociației Tineretului Liber Tecuci și a preluat patrimoniul U.T.C. Tecuci. În 1994, la propunerea lui Vasile Ghica, Dan Vîță a fost ales președinte al Cenaclului „Calistrat Hogaș” și a deținut această funcție până în 1997. În această perioadă, cenaclul a organizat numeroase activități și colaborări literare.
Structura unei întâlniri de cenaclu era simplă: un creator își citea lucrarea, iar ceilalți membri îl criticau. În general, se formulau observații menite să contureze un profil artistic al autorului, iar ironiile subtile erau în limita suportabilității. Totuși, au existat și momente în care opiniile exprimate s-au dovedit mai acerbe. Spre finalul ședinței, se stabilea următorul membru care se simțea pregătit să înfrunte asprimea evaluărilor critice.
La sfârșitul anului 1997, când Dan Vîță a renunțat la funcție pentru a se dedica ziarului „Observator T”, activitatea cenaclului s-a întrerupt temporar. După mai multe încercări nereușite de reluare, întâlnirile au fost reîncepute abia pe 18 noiembrie 2004, cu o frecvență bilunară, în fiecare zi de joi. Conducerea a fost încredințată poetului Dionisie Duma. Cenaclul reunea atât tineri debutanți, cât și autori consacrați, printre care Eleonora Stamate, Vasile Sevastre Ghican, Costică Oancă, Vasile Ghica, și profesor doctorand Marcela Ciobănuc. Aceste ședințe reprezentau și ocazii pentru membrii cenaclului de a se întâlni cu mari personalități ale culturii românești. Un astfel de moment special a avut loc în aprilie 2008, când invitatul de onoare a fost academicianul Constantin Dimoftache Zeletin, cu prilejul lansării volumului „Principesa Elena Bibescu, marea pianistă”.
Dan Vîță considera că „denumirea de președinte este o prostie, e impropriu să spui așa ceva; corect ar fi coordonator al cenaclului, nu poți să te impui ca președinte peste scriitori”. Totodată, el sublinia că „trebuie să accepți un mandat de coordonator în măsura în care vii cu idei noi, corecte, de creștere a valorii membrilor și să le oferi tot felul de proiecte literare. Eu i-am dus la Ipotești, la diverse manifestări. Am chemat la pace. Mi se pare corect să creez și să cultiv o atmosferă, o viață literară autentică”.
Daniel Bradea
În fotografia realizată la librăria „Ioan Slavici” de pe strada Ștefan cel Mare din Tecuci, cu ocazia unei întâlniri organizate de Centrul de Librării Galați, apar, de la stânga la dreapta, Victor Lupu, Lucia Cotae-Cosițeanu și Ghiocel Pavel. Sursa: colecția Viorel Burlacu.
