Manifest întru amintirea noastră

 

Orașul și județul Tecuci au dat țării un număr imens de personalități. În perioada interbelică, când România avea 72 de județe, noi am avut 18 academicieni. Studiind atent listele cu oamenii noștri de vază, constatăm că față de unii dintre ei avem datorii imense. Ne referim, în special, la marii filantropi care au construit, pentru urbe, biserici, școli, muzee, spitale, iar noi nu am fost capabili să le ridicăm câte un bust. Este vorba de Anton și Nestor Cincu, Tache Anastasiu și alții.

În timp ce în comunele din jur apar monumentele statuare ca ciupercile după ploaie (la Umbrărești, de exemplu, s-au înălțat, în câțiva ani, șase busturi) la noi, de 23 ani, nimic. Nu intrăm în detalii. Cu câțiva ani în urmă, îmi spuneați că Primăria ar putea să ridice 2-3 busturi pe an. Nu s-a întâmplat nimic, iar de acum va fi probabil foarte greu, pentru că se vor reduce la maximum cheltuielile administrative.

Mă gândesc să apelăm la sponsori. Există oameni întreprinzători cu cifre de afaceri impresionante. Pentru bustul Cocuței Conachi, nu a fost necesară decât o discuție de zece minute cu fostul patron al firmei Gifarm. Și finanțarea s-a rezolvat.

Sponsorilor trebuie să le explicăm că pe soclul fiecărui monument se pune o plăcuță cu numele lor. În felul acesta, familia respectivă intră în istoria culturală a orașului, pentru secole. Banii se duc, se risipesc, dar monumentele rămân. Ce satisfacție mai mare poți să ai când te gândești că strănepoții vor fi mândri că ai eternizat numele familiei, printr-o operă de artă.

Prin anii 2000, am propus edililor de atunci să ridicăm o replică modernă, pe suport metalic al renumitului Foișor de foc. Arhitectul Berbec făcuse chiar o schiță. Ar fi un obiectiv turistic extraordinar. Toți absolvenții, începând cu grădinița, până la Bacalaureat, întâlniri de promoție, toate miresele din Tecuci și din împrejurimi s-ar urca pe terasa foișorului. Aici s-ar putea instala un mic observator astronomic. Orașul ar putea deveni o importantă atracție turistică.

Deocamdată, doar vise!

(va urma)

 

Vasile Ghica