Mă tot opresc oamenii pe stradă și primesc multe e-mailuri pentru a-mi reproșa că mă aflu printre cei care au cerut desființarea bibliotecii municipale.
Chiar am înnebunit cu toții? Fac parte din gruparea celor ce nu-și concep viața decât între rafturile unei biblioteci și țin această instituție în grații niciodată compromise. Evident nu este vorba de Biblioteca din Tecuci, unde nu este nici un profesionist, dar sunt în relații perfecte cu Biblioteca „V.A. Urechia” din Galați, cu Biblioteca „Duiliu Zamfirescu” din Focșani, cu alte biblioteci din țară, unde sunt întâmpinat cu toată gratitudinea. Biblioteca din Tecuci a avut un singur salariat trecut prin cursuri de biblioteconomie, dar a fost prima destituită de fostul director pentru a face loc altora cu pile.
Se vorbește despre desființare, dar cuvântul nu cred că este cel mai potrivit. Nimeni nu-și poate imagina municipiul Tecuci – cum nu-și poate imagina nici o comună, nici un oraș – fără bibliotecă. Ea va exista, n-am nici o îndoială ca instituție circumscrisă Centrului cultural, dar cu o schemă mult mai redusă.
Îmi place să cred că ideea de reorganizare a vieții culturale tecucene va continua și cu celelalte instituții de cultură, altfel actul de reorganizare a bibliotecii va fi înțeles ca o ranchiună.
Revin la Biblioteca municipală și subliniez apăsat că angajații instituției n-au făcut nimic pentru a-și dovedi utilitatea în viața orașului. Asta se poate observa și din faptul că nimeni nu plânge și nu tânjește după dispariția ei. De la plecare directorului Nasie, nu știu de vreo altă activitate cu publicul tecucean. Se invocă lipsa de fonduri, dar pentru Dumnezeu, cine pretinde fonduri? A, dacă aduceți personalități prestigioase din Galați, sau din alte centre se schimbă discuția. Dar noi, cei câțiva scriitori locali, sigur, anonimi și neimportanți, de mai mică anvergură, n-am pretins niciodată sume sau protocol.
Sunt multe activități care țin de resortul bibliotecii care ar fi propulsat-o în viața publică a orașului și nu s-au făcut. Aș fi dorit, bunăoară, să ofer un premiu – în cărți – cititorului cel mai harnic, care figurează cu cele mai multe cărți citite într-un an și nu știu să existe vreo evidență. Alte biblioteci, cea din Adjud sau Odobești, bunăoară, inventează multe genuri de activități cu cartea și chiar dovedește că este utilă și necesară. O măsură arbitrară de desființare ar scoate tot orașul în stradă, iar primăria ar fi luat foc. La noi, la Tecuci, nu plânge nimeni. Anonimă și discretă nu i-a simțit nimeni utilitatea și nevoia de a funcționa în continuare. Absența profesioniștilor trebuia să ducă la acest deznodământ. Că nimeni dintre salariați nu l-a anticipat, nu mai este vina autorităților.
Tecuciul poate suporta chiar un număr mai mare de salariați dacă este necesar, dar este?
Fiți pe pace. Biblioteca nu se va desființa. Cine își imaginează comuna Matca sau Cudalbi fără bibliotecă? Și dacă nu este de conceput pentru o comună, cum ar fi să dispară dintr-un oraș? Ea va exista în continuare, dar, firește, într-o schemă mai redusă, cum a fost din totdeauna, când se mai făcea câte ceva și cu speranța că s-a înțeles ceva din această reorganizare.
Și nu mai căutați vinovați uitându-vă peste gard cu bănuieli pătimașe pentru că motivul nu se află în afară, ci chiar în interiorul instituției. Nu sunt chiar așa de mare și important ca să pot lua astfel de măsuri. De-ar fi fost în atribuțiile mele nu s-ar fi ajuns aici. Aș fi întocmit fișe pentru fiecare post și aș fi stabilit atâtea sarcini că fiecare salariat ar fi devenit util și necesar. Alandala a fost și înainte când fostul director nu l-a interesat instituția decât în măsura în care obținea și el o recunoaștere, alandala s-a mers în continuare.
Un lucru e sigur, sunt alături de toți cei rămași fără servici, le împărtășesc necazurile și sper să se rezolve, cât mai curând și problema lor.
Ionel Necula
