A fost o vreme, vremea când trăia regretatul gen. Neculai Staicu. Buciumeni, când la Căminul Cultural din localitate se organizau manifestări culturale interesante, în centrul cărora erau omagiate, de regulă, personalitățile satului, care nu sunt puține sau anonime. Era sărbătoarea satului și organizatorii adunau la Buciumeni personalități importante, oameni de cultură din Tecuci, Iași, București sau alte localități care stăpâneau bine problemele puse în dezbatere publică și arătau competență, acribie și pertinență. Eram un fel de abonat la aceste activități. 

Apoi lucrurile s-au schimbat și despre Buciumeni n-a mai vorbit nimeni multe decenii. Este meritul ing. Alexandru Dimitrescu și administrației locale că s-a redat instituției culturale locale funcția și prestigiul de altădată. M-am convins încă odată că omul sfințește locul, el, omul providențial dacă apare, îi conferă prestigiu și demnitate și îl așează într-o poziție privilegiată în competiția cu alte localități similare.  

Sâmbătă, 22 februarie 2025. Am regăsit o localitate cu aer de sărbătoare. Zarvă, freamăt, agitație. Am regăsit un sat curat, cu case mari, arătoase și cu semne reale de prosperitate. De prin toate ulițele satului oamenii, cu precădere tinerii, se îndreaptă spre Căminul Cultural pentru a participa la anunțata manifestare. Din loc în loc se răsfață în soarele încă neputincios câte o viluță cochetă, semn că și de aici mulți tineri au luat drumul Occidentului, de unde s-a întors valuta necesară.  

Frig, temperaturi negative, pâlcuri de zăpadă lopătată, dar lumea, bine îmbrăcată,  continuă să se îndrepte spre Căminul Cultural.   

Se intonează imnul. Apoi, câteva formații școlare oferă publicului un scurt program artistic. Se vorbește despre accesarea de fonduri europene, despre proiectul Erasmus, se prezintă monografia-album consacrată Smarandei Brăescu – o temerară fiică a Buciumeniului care a ignorat spațiul dintre cer și pământ – și se prezintă filmul tezaurului descoperit în  aria geografică a satului. 

A fost o manifestare reușită și cred că va rămâne în memoria afectivă a satului ca un moment referențial în privința evoluția lui recentă.   

Felicităm sincer pe organizatori și îmi place să cred că această acțiune  constituie doar începutul unei suite de manifestări ce se va relua lunar cu alte teme, cu alte subiecte și cu invitați de probitate intelectuală indiscutabilă.  

Importanța unei localități este direct proporțională cu numărul și importanța personalităților pe care le-a generat și le-a furnizat culturii  naționale. Din acest punct de vedere Buciumeniul – satul care-a fost cercetat cândva de  echipele sociologului Dimitrie Gusti – are multe obligații neachitate. 

Lumea se primenește, generațiile se succed într-o dinamică nereprimată, dar personalitățile, făclierii care au stâlpit un areal geografic rămân încrustați în durată, în veșnicie. E lucru mare să dovedim că știm ce înseamnă recunoștința și știm să le cinstim memoria, performanța, calitatea umană. Un lucru e sigur; voi fi alături de orice inițiativă cărturărească de acest fel și voi da seama reportericește de aceste întâmplări.  

Ionel Necula